Cei care nu ştiu află acum: noi, românii, am admirat din totdeauna şepcile străinilor rătăciţi pe meleagurile mioritice. Din ’39 până-n ’44, la modă a fost şapca nemţească, aia cu cozorocul obraznic. Prima şapcă „nazistă” am văzut-o pe creştetul unui pui de fritz care stătea în gazdă la noi şi defila toată ziua în pas de gâscan. Spera să cucerească lumea; n-a reuşit.
A doua şapcă, cea proletară am zărit-o pe capul electricianului Ghiţă Dej în vizită la Piatra Neamţ. N-o să credeţi dar îi stătea bine. De fapt, secretarul general Dej n-a umblat numai cu o şapcă muncitorească. Folosea şi pălării scumpe de fetru imitându-l de dr. Groza. Ardeleanul iubăreţ ce conducea „Frontul Plugarilor”, un tip glumeţ ce-i turuia lui Stalin bancuri porcoase cu haziaice, în limba lui Puşkin, la Moscova. Şapcă muncitorească a purtat şi Nea Nicu de-a lungul anilor. L-aţi admirat la C.F.S. Săvineşti şi la Piatra Neamţ. L-au aplaudat şi şoimii patriei şi pionierii şi uteciştii. Când a trecut ultima dată prin faţa T. T-ului, pietrenii scandau zgomotos: „Ceauşescu, PCR!”, „Ceauşescu şi poporul!”. Cel mai iubit fiu al poporului a purtat şi căciulă. Vă mai amintiţi ce căciulă frumoasă avea! Şi astăzi, în anii luminoşi ai libertăţii, mulţi dintre noi se întreabă cine i-a luat căciula după execuţie, după ce l-au umplut de plumbi la Târgovişte.
După Revoluţie, minunaţii noştri conducători, aleşi democratic şi-au protejat valorosul lor cap altcum. Nea Nelu s-a folosit de pălărie şi inconfundabilul lui zâmbet. Care zâmbet i-a adus porecla zâmbăreţul. Al doilea mare ales a fost Domn’ profesor Emil. Specialist în „chetroaie”, un dascăl foarte sever cu studenţii. Îi pica pe capete. Mitocanii i-au zis „ţapul”. Poporenii aproape au uitat de existenţa lui. Cineva mare, nu-i spun numele, pretindea că nu a lăsat urme nici în istorie nici în Educaţie. E adevărat?
Şi căpitanul de cursă lungă, Băsescu, a stârnit mari valuri. Ne-a urat „Să trăiţi bine!” şi cam atât. N-a folosit şapca politică niciodată. La început a purtat şuviţă, apoi a renunţat la ea, a apelat la fes. Cert este că, mioriticii vânturaţi prin lume n-au văzut niciodată un şef de stat cu fes pe cap. Nici în peluza verde a Casei Albe, nici pe asfaltul umed de la Downing Street, nici la Palatul Élysée. La aceste naţii, ce se cred „de sânge albastru”, fesul nu se foloseşte nici la jogging. Şi ar mai fi ceva. Aţi observat? S-au înmulţit şepcile americăneşti. Toţi golănaşii târgului se cred yankei. Se dau mari. Se umflă în pene dar nu ştiu nici unde s-a născut Nică din Humuleşti. Halal cowboy! Mai bine lipsă. Dacă subsemnatul a purtat şapcă? Bineînţeles. La uniforma liceului Petru Rareş!
Dumitru RUSU