Apărută la Editura „Vasile Goldiş” University Press Arad în anul 2014, lucrarea Curriculum şi reformă în predarea Religiei, a pr. dr. Vasile-Ioan Pop, aduce numeroase clarificări privind rolul formativ pe care îl are educaţia religioasă în societatea contemporană.
Structurată în două mari părţi (partea I, fundamentată teoretic, cuprinde patru capitole, iar partea a II-a, fundamentată pe cercetarea experimentală ce cuprinde trei capitole însoţite de grafice şi anexe), cartea a constituit tema de cercetare doctorală a autorului în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, sub îndrumarea prof. univ. dr. Miron Ionescu.
Având convergenţă conceptuală în ceea ce priveşte problematica şi intercondiţionările dintre domeniile teologic, psiho-pedagogic, filosofic şi didactic, autorul oferă persoanelor interesate de predarea Religiei astăzi, o lucrare relevantă care umple un gol imens în literatura de specialitate. Investigaţia întreprinsă şi obiectivele bine formulate au dus la soluţii practice, care îmbogăţesc sistemul aplicativ al didacticii religiei.
În calitatea sa de teolog, preot ortodox şi profesor universitar, părintele Vasile-Ioan Pop a evidenţiat legătura dintre Biserica strămoşească şi şcoala românească, dintre educaţia moral-religioasă şi sistemul de învăţământ românesc.
Subiecte precum Educaţia religioasă – componentă integrală a educaţiei (experienţa religioasă din perspectiva istorică, socială şi spirituală; predarea Religiei în diferite sisteme educaţionale), Evoluţii ale educaţiei religioase determinate de reformele învăţământului românesc (educaţia religioasă şi reformele educaţionale; reformele contemporane şi educaţia religioasă), Aplicaţii ale curriculumului în predarea-învăţarea Religiei (componente ale curriculumului obiectivate în predarea-învăţarea Religiei; proiectarea curriculumului predării-învăţării Religiei; strategii operaţionale în predarea Religiei), Suporturi curriculare în predarea religiei (mijloace şi resurse ale învăţării Religiei; literatura suport, softurile educaţionale şi utilizarea acestora la ora de Religie), Date experimentale constatative asupra predării-învăţării Religiei (obiectivele şi metodologia etapei constatative a experimentului întreprins; administrarea testului iniţial şi cuantificarea rezultatelor; rezultatele investigaţiei), Experimentul formativ. Optimizarea predării-învăţării religiei prin reforma curriculară, Rezultate ale experimentului formativ (evaluarea comparativă a rezultatelor experimentului, furnizate de pretest, posttest şi retest) sunt doar câteva aspecte asupra cărora fiecare profesor de specialitate trebuie să mediteze, studiul de faţă fiindu-i indispensabil în dezvoltarea carierei profesionale. În anexele lucrării întâlnim modele ale ordonării conţinuturilor pentru disciplina Religie prin comparaţie cu curriculum-ul din Grecia, chestionare aplicate elevilor ciclurilor gimnazial şi liceal, grile de interviu pentru focus grup, chestionare adresate profesorilor de Religie, programă şcolară – eşantion de conţinut în experimentul formativ, chestionare privind utilizarea metodelor moderne în cadrul orelor de religie etc.
Premisele care au stat la baza prezentului studiu au pornit de la necesitatea unei reforme curriculare în predarea Religiei, reformă care s-a produs parţial din interior, după cum reiese din investigarea realizată de autor.
Nu putem neglija faptul că, orice reformă în educaţie presupune o regândire atât în plan teoretic, dar mai ales practic, a programelor şcolare, a conţinuturilor, manualelor şi, nu în ultimul rând o schimbare a strategiilor didactice. Referitor la modul în care s-a realizat reforma curriculară a disciplinei Religie în ultimii 26 de ani (de la reintroducerea acesteia în şcoala românească în anul 1990), autorul cercetării trage două concluzii majore: pe de o parte, modalitatea de prezentare a actualelor conţinuturi în programa şcolară este asemănătoare perioadei interbelice (cu modificări nesemnificative), iar pe de altă parte, lipsa legăturii dintre teologie şi pedagogie în perioada comunistă şi implicit lipsa unor teologi specialişti în elaborarea programelor şcolare, a dus la preluarea modelelor de proiectare interbelică, neţinându-se cont de faptul că astăzi obiectivele/competenţele specifice sunt centrate pe elev şi nu pe disciplină, că numărul de ore din planul cadru s-a redus, că se are în vedere problema abordărilor interdisciplinare, pluridisciplinare şi trans-disciplinare etc.
Bogată în informaţiile bibliografice (223 de lucrări şi studii de specialitate, 10 surse internet şi 18 documente oficiale) şi fundamentată pe cercetarea experimentală (în care s-au utilizat metodele ipotetico-deductivă, analogică, experimentală, observaţia sistematică, ancheta, interviul, cercetarea documentelor curriculare, testul etc.), cartea părintelui profesor Vasile-Ioan Pop oferă tuturor celor interesaţi, studenţilor, cadrelor didactice, teologilor etc. un suport practic privind abordarea Religiei în şcoala românească astăzi.
Prof. Dr. Mihai FLOROAIA