![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2018\/07\/09-ap212-foto1.jpg\")
<\/a>\u201eLa \u00eenceput a fost t\u0103cerea\u201d.<\/p>\nA fost de prima dat\u0103. Apoi s-a furi\u015fat de Lume \u015fi s-a retras pe-o insul\u0103 pustie pe care, printre st\u00e2nci, erau l\u0103sate o dalt\u0103 \u015fi-un penel. \u00cen rest, t\u0103cere. Acea t\u0103cere din Genez\u0103. \u015ei-aici, cu timpul, din acele dou\u0103, s-au z\u0103mislit Sculptura \u015fi Pictura. Ca Artele de acum ale T\u0103cerii. De-acolo a venit Dumitru Savin cu un penel \u00een m\u00e2n\u0103, a poposit o vreme \u00een Urbea mu\u015fatin\u0103, \u015fi, nu demult, s-a \u00eentors acolo. Tot \u00een t\u0103cere. Tot l\u00e2ng\u0103 noi. Penelul Savin, \u00eens\u0103 s-a transformat \u00een amintire, iar p\u00e2nzele, \u00een Nemurire.<\/p>\n
Nu a c\u0103zut vreo stea. T\u0103cerea n-are stele. Acestea sunt explozii, pr\u0103bu\u015firi, geneze noi \u00een clocot \u015fi r\u0103zvr\u0103tiri astrale. Pe c\u00e2nd Sculptura \u015fi Pictura, opresc pe loc mi\u015fcarea \u015fi o transform\u0103 \u00een t\u0103cere. Baraje care, prin spiritul uman, pun stavil\u0103 oric\u0103rei deveniri. Tu, Universule, \u201epe-aici nu se trece\u201d. Se st\u0103 \u015fi se g\u00e2nde\u015fte. Se creeaz\u0103. Apoi se recreeaz\u0103. De asta stele \u00een c\u0103dere nu-s.<\/p>\n
A\u015fa a fost Dumitru Savin. A fost. De m\u00e2ine, \u201eeste\u201d. Dar f\u0103r\u0103 \u201eomul\u201d El, ci EL, ca spirit, viziune.<\/p>\n
Penelul Savin, \u00eennuntit cu Curcubeul, l-a metamorfozat pe om \u00een sensibilitate \u015fi g\u00e2ndire. Refuz\u0103 evadarea, perspectiva, cu liniile ei de fug\u0103. \u201eO, timpule, opre\u015fte-\u0163i zborul\u201d. A\u015fa cum l-a oprit, pe p\u00e2nze, Creatorul dus.<\/p>\n
Dumitru Savin, \u00eenf\u0103\u015furat \u00een mantia-i t\u0103cut\u0103. Ca o \u201eCetate, cu podul mereu ridicat\u201d. Un Cavaler al \u201eOrdinului NU\u201d. \u015ei Biosferei, ca \u015fi pentru \u201eHomo\u201d. F\u0103r\u0103 Vezuvii sau Bermude. Un nu \u201enaturii moarte\u201d, ci o natur\u0103 f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103.<\/p>\n
Un lac montan, plin cu t\u0103cere. Un pisc de viziune \u015fi de g\u00e2nd, c\u0103z\u00e2nd din ceruri \u015fi oglindind finitul. Un Savin, un cristal de modestie, mereu ascuns \u00een umbra unui \u201enu-s\u201d.<\/p>\n
De la primii s\u0103i pa\u015fi spre un \u201edincolo\u201d, Maestrul Savin a privit spre noi, zic\u00e2ndu-ne, aristocratic \u015fi \u00een \u015foapt\u0103, ce este cu acest \u201ea fi\u201d al firii, cu-acest imponderabil fluviu de culoare.<\/p>\n
Te binecuv\u00e2nt\u0103m, tu, f\u0103r\u0103 de vorbire acum, c\u0103 ai r\u0103mas, prin ce-ai f\u0103urit, cu noi \u015fi l\u00e2ng\u0103 noi, ca un simbol pentru un m\u00e2ine \u015fi ca un azi, drept totdeauna.<\/p>\n
<\/p>\n
Gheorghe A. M. CIOBANU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eLa \u00eenceput a fost t\u0103cerea\u201d. A fost de prima dat\u0103. Apoi s-a furi\u015fat de Lume \u015fi s-a retras pe-o insul\u0103 pustie pe care, printre st\u00e2nci, erau l\u0103sate o dalt\u0103 \u015fi-un penel. \u00cen rest, t\u0103cere. Acea t\u0103cere din Genez\u0103. \u015ei-aici,…<\/p>\n