\u015ecoala\u00a0 rom\u00e2neasc\u0103 tr\u0103ie\u015fti prin\u00a0 oameni. Prin apostolii neamului, care pot fi de dou\u0103 feluri: cu voca\u0163ie \u015fi profesori de profesori. Primii merit\u0103 statui, restul au ajuns \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eent din \u00eent\u00eemplare. Probabil de frica stagiului militar. Paradoxal, abia sc\u0103pa\u0163i de facultate, vor s\u0103 \u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u015fcoala. Le este g\u00eendul numai la plecare, la z\u0103rile de farmec pline. Apostolii neamului de bun\u0103 factur\u0103 sunt respecta\u0163i, admira\u0163i \u015fi numi\u0163i dasc\u0103li de via\u0163\u0103. A\u015fa \u00eei numesc fo\u015ftii elevi, pentru c\u0103 nu-i uit\u0103 toat\u0103 via\u0163a. H\u00eetrul Creang\u0103 nu l-a uitat niciodat\u0103 pe b\u0103di\u0163a Vasile, dasc\u0103lul lui de suflet. De ce? L-a \u00eenv\u0103\u0163at primele litere din sf\u00eentul abecedar „az” \u015fi „buche”. Marele Sadoveanu l-a creionat pe Domnul Trandafir dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea lui N. Busuioc, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul s\u0103u. Prin 1936, un profesor de filozofie din Bra\u015fov, era poreclit de elevii din liceu ” Dementul”. Motivul? Era de\u015ftept de plesnea. Avea r\u0103spunsuri pentru toate \u00eentreb\u0103rile. Ura prostia \u015fi obr\u0103znicia. Numele lui? Emil Cioran. Ex- liceanul Mircea Eliade, exigetul de mai t\u00eerziu \u00een istoria religiilor, a avut \u015fi el dasc\u0103li da\u0163i naibii. Mai ales la matematic\u0103 \u015fi german\u0103 unde a \u015fi chixat.\u00a0 Cite\u015fte: a r\u0103mas corigent. Cum a sc\u0103pat? A fugit de la real la uman, iar de german\u0103 l-au sc\u0103pat ru\u015fii ” eliberatori”. Au scos germana din \u015fcoli odat\u0103 cu introducerea limbii ruse. Pe vremea lui \u015etefan Voitec.<\/p>\n
Ca elev, student \u015fi profesor am avut onoarea \u015fi norocul s\u0103 studiez cu mul\u0163i dasc\u0103li. Unii, mai str\u0103luci\u0163i dec\u00eet al\u0163ii. Lista lor e lung\u0103. La care mi-a r\u0103mas inima? La Doamna de rom\u00e2n\u0103, profa de la Liceul ” Petru Rare\u015f” din Piatra Neamt din perioada 1952-1955. Georgeta Buzil\u0103- Pumnea\u00a0 era t\u00een\u0103r\u0103, frumoas\u0103, ager\u0103 la minte \u015fi apropiat\u0103 de noi. To\u0163i b\u0103ie\u0163i o iubeau. A dat dovad\u0103 profesionalism, pricepere, d\u0103ruire, spirit de observa\u0163ie, responsabilitate, comunicare\u2026 A fost mare dom’le! A\u015fa cum se \u015ftie deja, dasc\u0103lul este un actor. A\u015fa cum munca actorului depinde de public, scenarist, regizor \u015fi partenerul de scen\u0103, cea a profesorului nu poate exista f\u0103r\u0103 o corela\u0163ie str\u00eens\u0103 cu elevii \u015fi p\u0103rin\u0163ii acestora, chiar \u015fi cu colegii de breasl\u0103. Succesul se \u00eemparte la to\u0163i, \u00een timp ce insuccesul \u0163i-l asumi numai tu. Profesorul. Am f\u0103cut rom\u00e2na cu dumneaei, la „Liceul scurt de trei ani”, instaurat de „eliberatori” dup\u0103 modelul sovietic. Cum pe vremea primului cincinal, literatura sovietic\u0103 era \u00een vog\u0103 am fost \u00eendopa\u0163i cu „T\u00eenara gard\u0103”, „Povestea unui om adev\u0103rat” \u015fi ” Vasioc Trubaciov \u015fi prietenii s\u0103i „. Pe atunci nimeni nu auzise de Elvis Presley sau Ernest Hemingway. Nici despre capodoperele ” B\u0103tr\u00eenul \u015fi marea”, „Adio arme”, „Pentru cine bat clopotele”, \u2026Doamna de rom\u00e2n\u0103 ne recomand\u0103 cu c\u0103ldur\u0103 pe Eminescu, Caragiale, Rebreanu, Arghezi. \u015ei, de ce nu, pe Creang\u0103. Care la acele vremuri era considerat ” fiu de chiabur cu sl\u0103nin\u0103 \u00een pod \u015fi f\u0103in\u0103 \u00een lad\u0103”. Bietul Creang\u0103!<\/p>\n
Doamna noastr\u0103 ne las\u0103 mai boga\u0163i suflete\u015fte dup\u0103 fiecare or\u0103. De\u015fi era z\u00eembitoare punea ordine \u00een toate dintr-o singur\u0103 privire. Permanent ne sf\u0103tuia s\u0103 citim. Mult. C\u00eet putem de mult. \u015ei pentru c\u0103, a plecat dintre noi, \u00eei transmitem un mesaj sincer. Iata-l! ” Nu v\u0103 teme\u0163i Doamna profesoar\u0103, pasiunea cititului mo\u015ftenit\u0103 de la dvs. nu s-a stins niciodat\u0103”. V\u0103 pre\u0163uim \u015fi acum. Petre \u0162u\u0163ea spunea c\u0103 profesorul adev\u0103rat este „un fabricant de oameni”. Seam\u0103n\u0103 cu un t\u00eemplar care ia un lemn murdar din noroi , \u00eel spal\u0103 \u015fi \u00eel face ” mobil\u0103 de lux”. Sun\u0103 frumos, nu?<\/p>\n
<\/p>\n
Dumitru RUSU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u015ecoala\u00a0 rom\u00e2neasc\u0103 tr\u0103ie\u015fti prin\u00a0 oameni. Prin apostolii neamului, care pot fi de dou\u0103 feluri: cu voca\u0163ie \u015fi profesori de profesori. Primii merit\u0103 statui, restul au ajuns \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00eent din \u00eent\u00eemplare. Probabil de frica stagiului militar. Paradoxal, abia sc\u0103pa\u0163i de facultate,…<\/p>\n