Una dintre\nproblemele foarte importante ale sociologiei v\u00e2rstelor este\/ar trebui s\u0103 fie\nlocul \u015fi influen\u0163a liderilor de grup \u00een orientarea vie\u0163ii \u015fi mentalit\u0103\u0163ii\ncolectivit\u0103\u0163ilor de copii \u015fi adolescen\u0163i.<\/p>\n\n\n\n
La modul\nempiric, mi-am pus aceast\u0103 problem\u0103 demult, \u00een anii de liceu, observ\u00e2nd un\nfenomen care se petrecea \u00een jurul meu \u00eenc\u0103 din clasele gimnaziale. Am\ndescoperit atunci, cu oarecare mirare, existen\u0163a liderilor \u00een colectivele de\nelevi ai liceului \u201ePetru Rare\u015f\u201d. Nu totdeauna ace\u015fti lideri erau \u015fi premian\u0163ii\nclaselor, dar ei excelau prin ini\u0163iativ\u0103 vie \u015fi inteligen\u0163\u0103 superioar\u0103, oferind\nmodele de urmat.<\/p>\n\n\n\n
Mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd eram profesor, am \u00een\u0163eles\n\u00een plus c\u00e2t de periculoas\u0103 este presta\u0163ia unui lider cu moralitate discutabil\u0103,\n\u00een stare s\u0103 perverteasc\u0103 sufletele adolescen\u0163ilor din jurul s\u0103u. Din fericire,\nf\u0103cusem parte dintr-un grup de adolescen\u0163i al c\u0103rui lider merita toate laudele,\natunci \u015fi mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n
Concret, \u00eencetul cu \u00eencetul, unul dintre\npremian\u0163ii clasei mele gimnaziale, Romeo Findrihan, devenea liderul nostru,\nnecontestat \u015fi urmat cu credin\u0163\u0103. <\/p>\n\n\n\n
F\u0103cea Romic\u0103\nciclism; imediat ap\u0103reau \u00een jurul lui c\u00e2\u0163iva bicicli\u015fti, noroco\u015fii care aveau prin\ncur\u0163i asemenea vehicule uitate de p\u0103rin\u0163i. \u00cel pasionau pe Romic\u0103 drume\u0163iile;\n\u00eendat\u0103 au devenit montaniarzi o sam\u0103 de colegi. Descoperise Romic\u0103 deliciile\ncuprinse \u00een \u201eCartea Oltului\u201d; cur\u00e2nd, exist\u00e2nd un singur exemplar din cartea\nlui Geo Bogza la \u00eendem\u00e2n\u0103, am devenit amatori de citit \u00een colectiv, cu voce\ntare, seara t\u00e2rziu, p\u00e2n\u0103 ce s-au epuizat paginile de lectur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Credin\u0163a\nadolescentin\u0103 fa\u0163\u0103 de lider, spontan\u0103 \u015fi necontrolat\u0103 critic, se manifest\u0103 prin\ntendin\u0163a de a-l imita deplin, mai cu seam\u0103 \u00een comportamentul din afara \u015fcolii. <\/p>\n\n\n\n
Anii\ntreceau, iar tr\u0103s\u0103turile noastre psihice, caracteristice v\u00e2rstei, intrau tot\nmai mult \u00een conflict cu vechea stare de imitare necenzurat\u0103. <\/p>\n\n\n\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleg\nprea bine cum \u015fi de ce, am b\u0103gat totu\u015fi de seam\u0103 c\u0103, odat\u0103 cu trecerea\ntimpului, \u201efanii\u201d lui Romic\u0103 se \u00eempu\u0163inau \u015fi c\u0103 grupul restr\u00e2ns, r\u0103mas c\u00e2t de\nc\u00e2t credincios vechilor rela\u0163ii, r\u0103spundea tot mai greu tendin\u0163ei de unitate.\n\u015ei, fiindc\u0103 \u00eel pre\u0163uiam mult pe colegul \u015fi prietenul meu, evident, cel mai\ninteligent dintre noi, \u00een stare s\u0103 fac\u0103 multe lucruri la care ceilal\u0163i nu\n\u00eendr\u0103zneam s\u0103 aspir\u0103m, i-am atras aten\u0163ia c\u0103, probabil, cur\u00e2nd va r\u0103m\u00e2ne\nsingur.<\/p>\n\n\n\n
El a \u00een\u0163eles\nimediat observa\u0163iile mele, ad\u0103ugate la ale lui, \u015fi a avut capacitatea de a\nsalva peste timp, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul vie\u0163ii sale, amici\u0163ia grupului nostru, care\nnu se mai baza pe admira\u0163ie \u015fi imitare, ci pe rela\u0163ii de egalitate \u00eentre\ncamarazi maturi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen anii\n1948-50, \u00eentre prietenii lui Romeo Findrihan s-a n\u0103scut o echip\u0103 restr\u00e2ns\u0103\ncare, la suges\u00adtia ispititoare a liderului, \u015fi-a propus \u015fi a realizat O\nPREMIER\u0102 MONDIAL\u0102 \u00een alpinism (Nu z\u00e2mbi\u0163i, fiindc\u0103 a\u015fa a fost!): \u2013 \u015fi anume\nescaladarea st\u00e2ncii PANAGHIA din Ceahl\u0103u, \u00een ziua de 21 august 1950.<\/p>\n\n\n\n
Nelu\nAd\u0103moaia, Valeric\u0103 Ardeleanu, Stej\u0103rel Cojoc, Romic\u0103 Findrihan, Puiu Weimberg,\nGic\u0103 Ciubotaru, \u00eempreun\u0103 cu mine, to\u0163i colegi de clas\u0103, am \u00eenceput\nantrenamentele u\u015foare, de acomodare cu st\u00e2nca, \u00eenc\u0103 din vara anului 1949, pe\ncoastele abrupte, lipsite de arbori, ale Pietricic\u0103i. Ne instruiam dup\u0103 un\nmanual fran\u0163uzesc de alpinism, vechi \u015fi obosit, dar \u00eenc\u0103 util, c\u0103ci altceva nu\naveam la \u00eendem\u00e2n\u0103 pentru \u00eensu\u015firea tehnicilor de c\u0103\u0163\u0103rare, asigurare \u015fi\ncobor\u00e2re pe un abrupt de st\u00e2nc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dumneavoastr\u0103,\ncititorii din 2019 \u015fi de mai t\u00e2rziu, cunosc\u0103tori ai marilor escalade mondiale\ndin ultimele trei sferturi de veac, \u00eencep\u00e2nd cu cea a Everestului, din 29 mai\n1953, \u015fi termin\u00e2nd cu performan\u0163ele fantastice ale fostului rare\u015fist\nConstantin\/Ticu L\u0103c\u0103tu\u015fu, primul rom\u00e2n pe Everest, s\u0103 nu privi\u0163i cu ironie\nceata noastr\u0103 de adolescen\u0163i, c\u0103ci pe vremea aceea, acum aproape \u015faptezeci de\nani, nu se putea vorbi de alpinism \u00een Moldova, deci nici la Piatra-Neam\u0163.<\/p>\n\n\n\n
Nu aveam\ndeci nici o cuno\u015ftin\u0163\u0103 tehnic\u0103 \u00een privin\u0163a escaladelor! Eram ni\u015fte pu\u015ftani \u015fi\ninventam alpinismul dup\u0103 capul nostru, folosind funia de rufe \u00een chip de\ncoard\u0103, \u015fi pitoane rudimentare, convin\u015fi c\u0103 ideea lui Romic\u0103 este fezabil\u0103, cum\na \u015fi fost, \u015fi merita \u00eenfruntarea oric\u0103rui pericol, chiar \u015fi cel mai grav,\nc\u0103derea \u00een gol de pe peretele de st\u00e2nc\u0103, de care ne-a ferit soarta.<\/p>\n\n\n\n
Din grupul\nini\u0163ial, \u00een timpul antrenamentelor, au renun\u0163at la practicarea nobilului sport\nc\u00e2\u0163iva colegi, din pricini temeinice. Nelu, Stej\u0103rel, Gic\u0103 \u015fi Puiu aveau alte\ntreburi. Valeric\u0103 a r\u0103mas s\u0103 fie secund, Romic\u0103 asum\u00e2ndu-\u015fi misiunea dificil\u0103\nde cap de coard\u0103 pentru marea \u00eencercare ce avea s\u0103-i nemureasc\u0103, \u00een 21 august\n1950 (relatat\u0103 de mine, \u00eentr-un registru voit romantic, \u00een volumul \u201eFream\u0103tul\nluminii\u201d \u2013 1958\/ \u201eBistri\u0163\u0103, ap\u0103 vioar\u0103\u201d \u2013 2011).<\/p>\n\n\n\n
Iat\u0103 cum\ndescrie Valeric\u0103 Ardeleanu, alpinist sui generis, \u201ecucerirea\u201d Panaghiei,\nlaconic, inginere\u015fte, \u00eentr-o not\u0103 pe care mi-a trimis-o din Rom\u00e2nia \u00een\nfebruarie, anul acesta (2019):<\/p>\n\n\n\n
\u00ab\u00centr-o zi\n\u00eensorit\u0103 din vara anului 1950, aproape de Probajeni, \u00eempreun\u0103 cu Mihai Manca\u015f,\nam f\u0103cut o excursie pe Ceahl\u0103u. Dup\u0103 vreo cinci zile, ne-au ajuns din urm\u0103 c\u00e2\u0163iva\ncolegi, condu\u015fi de Romic\u0103 Findrihan.<\/p>\n\n\n\n
Romic\u0103 ne-a\ninvitat, pe mine \u015fi pe Stej\u0103rel Cojoc, s\u0103 \u00eencerc\u0103m o escalad\u0103 pe Panaghia. Nu\naveam nici preg\u0103tire temeinic\u0103 \u00een alpinism, nici materialele necesare, a\u015fa c\u0103,\ndup\u0103 ce am examinat Panaghia de jur \u00eemprejur, am g\u0103sit \u00een partea de nord a\nst\u00e2ncii un horn care p\u0103rea abordabil.<\/p>\n\n\n\n
Romic\u0103 ne-a\nf\u0103cut un instructaj scurt despre cum s\u0103 lucr\u0103m cu m\u00e2inile, picioarele \u015fi\nspatele \u00eentre pere\u0163ii hornului, adic\u0103 s\u0103 practic\u0103m pentru prima oar\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103\nramonajul alpin.<\/p>\n\n\n\n
A urcat\n\u00eent\u00e2i Romic\u0103, vreo zece metri. Stej\u0103rel, dup\u0103 dou\u0103-trei \u00eencerc\u0103ri, a renun\u0163at,\nconvins c\u0103 nu-i de el ramonajul. Apoi am urcat \u015fi eu vreo opt metri; dar, sim\u0163ind\nc\u0103 e peste puterile mele, am renun\u0163at la r\u00e2ndul meu.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 acest\ne\u015fec, Romic\u0103, deloc dezarmat de \u00eent\u00e2mplare, a propus s\u0103 venim peste o\ns\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103-dou\u0103, preg\u0103ti\u0163i cum trebuie, av\u00e2nd la noi \u015fi coard\u0103, \u015fi pitoane, \u015fi\nciocane, \u015fi espadrile, \u015fi carabiniere. <\/p>\n\n\n\n
Eu nu \u015ftiam\ndec\u00e2t din desenele v\u0103zute \u00een cartea amintit\u0103 ce-s alea pitoane, carabiniere \u015fi\ncelelalte. Romic\u0103 mi-a cerut s\u0103 fac eu pitoanele, \u00een fie\u00adr\u0103ria tat\u0103lui meu. A\u015fa\nceva era exclus! Cum s\u0103-i spun eu tatei c\u0103 am de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 ca\u0163\u0103r pe st\u00e2nci?!\nMi-ar fi tras o b\u0103taie, s\u0103 m\u0103 leh\u0103meteasc\u0103 pentru totdeauna de alpinism.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 c\u00e2teva\nzile, Mihai Manca\u015f a g\u0103sit solu\u0163ia salvatoare. Ne-am dus la fier\u0103ria lui Ion\nMihu\u0163 din Dobreni, unde, \u00eempreun\u0103 cu me\u015fterul fierar, eu, av\u00e2nd o oarecare\npricepere dob\u00e2ndit\u0103 de acas\u0103, am confec\u0163ionat vreo dou\u0103zeci de pitoane\nrudimentare. Carabinierele, f\u0103r\u0103 de care pitoanele erau inutile, ne-au fost\nd\u0103ruite de un ofi\u0163er al pompierilor pietreni. <\/p>\n\n\n\n
Coarda\nprincipal\u0103 am \u201erezolvat-o\u201d lu\u00e2nd pe furi\u015f de acas\u0103 o funie de rufe, \u00eempletit\u0103\ndin c\u00e2nep\u0103, nou\u0103 \u015fi trainic\u0103. Mihai Manca\u015f sclipuise, la r\u00e2ndul lui, o funie\nsimilar\u0103 din gospod\u0103ria p\u0103rinteasc\u0103, pe post de coard\u0103 de rezerv\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 dou\u0103\ns\u0103pt\u0103m\u00e2ni frumoase, de var\u0103, \u00een 21 august 1950, \u00eenarma\u0163i cu toate ustensilele\nnecesare escaladei \u015fi av\u00e2nd un grup numeros de spectatori dup\u0103 noi \u2013 c\u0103ci ni se\nmai al\u0103turaser\u0103 \u015fi c\u00e2teva colege, \u00een frunte cu fran\u0163uzoaica Ded\u00e8 Chombreuil \u2013\nam purces la asaltul Panaghiei.<\/p>\n\n\n\n
Romic\u0103, mai\npreg\u0103tit \u00een materie de alpinism, m\u0103car teoretic, trebuia s\u0103 fie cap de coard\u0103;\neu eram secundul care-l asigura \u00een caz de c\u0103dere. <\/p>\n\n\n\n
Urc\u0103m la\ncoard\u0103 simpl\u0103. Bate el primul piton, pune carabiniera prin urechea pitonului,\napoi trece coarda prin carabinier\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Treaba asta\ntrebuia f\u0103cut\u0103 de vreo patruzeci de ori. Iar noi dispuneam doar de dou\u0103zeci de\npitoane, a\u015fa c\u0103 era nevoie s\u0103 le recuper\u0103m din mers pe cele necesare, de jos \u00een\nsus. <\/p>\n\n\n\n
Primele\npitoane au mers relativ repede; \u00eens\u0103, cu c\u00e2t urcam, cu at\u00e2ta eram noi mai obosi\u0163i\n\u015fi g\u0103seam mai greu fisuri \u00een st\u00e2nc\u0103, pentru a fixa buc\u0103\u0163ile de fier plat. <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 vreo\ndou\u0103zeci de metri de urcu\u015f, capul de coard\u0103 nu mai reu\u015fea s\u0103 bat\u0103 repede\nurm\u0103torul piton. Ghinionul era c\u0103 pe mine m-a prins situa\u0163ia critic\u0103 \u00eentr-o\npozi\u0163ie foarte incomod\u0103. Aveam priz\u0103 la st\u00e2nc\u0103 numai pe un picior \u015fi, dup\u0103 vreo\nc\u00e2teva minute, piciorul a \u00eenceput s\u0103-mi tremure. Nu puteam nici s\u0103 urc, nici s\u0103\ncobor, \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam cu n\u0103duf: \u201eDracu m-a pus s\u0103-l secondez pe Romic\u0103?\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen sf\u00e2r\u015fit,\ndup\u0103 ni\u015fte minute care nu se mai terminau, Romic\u0103 a reu\u015fit s\u0103 bat\u0103 pitonul; \u015fi\nm-am sim\u0163it u\u015furat. Am putut s\u0103-mi schimb imediat pozi\u0163ia \u015fi s\u0103 relu\u0103m urcu\u015ful\u2026<\/p>\n\n\n\n
\u2026\u015ei tot a\u015fa,\nam reu\u015fit, dup\u0103 vreo or\u0103 \u015fi jum\u0103tate, s\u0103 ajungem pe platoua\u015ful din v\u00e2rful\nPanaghiei, \u00eentre jnepenii pitici.<\/p>\n\n\n\n
Priveli\u015ftea,\nde sus, era fascinant\u0103. A\u015f fi vrut s\u0103 m\u0103 arunc \u00een gol \u015fi s\u0103 planez ca o pas\u0103re\npe deasupra dealurilor. Noroc c\u0103 mi-a venit mintea la loc!<\/p>\n\n\n\n
Am b\u0103gat de\nseam\u0103 abia atunci c\u0103 nu aveam drapel, pentru a-l planta, legat de jnepeni, ca\nsemn al biruin\u0163ei. (\u015ei, cum Romic\u0103 purta \u00een jurul g\u00e2tului un batic \u00eemprumutat\nde la Ded\u00e8, acela fu \u00eenlocuitorul drapelului, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acolo, sus, seme\u0163, p\u00e2n\u0103\nce v\u00e2ntul vr\u0103jma\u015f l-a zdren\u0163uit, ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 despre durata gloriilor omene\u015fti\n\u2013 am ad\u0103ugat eu la textul lui Valeric\u0103.)<\/p>\n\n\n\n
Urma acum s\u0103\ncobor\u00e2m. Romic\u0103 a cobor\u00e2t primul, \u00een rapel; iar eu \u00eel asiguram. Pe urm\u0103, am\ncobor\u00e2t eu, dar pe mine n-avea cine s\u0103 m\u0103 mai asigure \u00een caz de smulgere a\npitonului de care era prins\u0103 \u00een carabinier\u0103 funia cea de c\u00e2nep\u0103. Aveam oarece\nemo\u0163ii, dar \u015fi st\u0103p\u00e2nire de sine.<\/p>\n\n\n\n
Colegii care\nurm\u0103riser\u0103 urcu\u015ful nostru, c\u00e2t am fost noi sus l-au chemat \u015fi pe cabanierul de\nla Dochia, eternul nea Ghi\u0163\u0103 Baciu, s\u0103 fie martor al ascensiunii noastre; \u00eens\u0103\nel a spus c\u0103 nu-i vine s\u0103 vad\u0103 \u201eni\u015fte copii sminti\u0163i care vor s\u0103-\u015fi rup\u0103\ng\u00e2tul.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen semn de\npre\u0163uire a faptului temerar s\u0103v\u00e2r\u015fit de ni\u015fte \u201ecopii sminti\u0163i\u201d, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani\ns-a fixat pe st\u00e2nc\u0103, la poalele Panaghiei, o plac\u0103 de metal pe care stau scrise\npentru totdeauna cele dou\u0103 nume \u2013 Romeo Findrihan \u015fi Valeric\u0103 Ardeleanu \u2013 \u015fi\ndata primei escalade pe legendara st\u00e2nc\u0103 a Ceahl\u0103ului \u2013 21 august 1950.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen istoria alpinismului rom\u00e2nesc, aceast\u0103\npremier\u0103 este \u00eenscris\u0103, cu loc \u015fi dat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se men\u0163ioneze numele celor doi,\nf\u0103r\u0103 s\u0103 se specifice c\u0103 a fost realizat\u0103 de ni\u015fte adolescen\u0163i, \u00eencep\u0103tori \u00een\nacest dificil sport, \u015fi c\u0103 era prima escalad\u0103 din via\u0163a lor.<\/p>\n\n\n\n
Liderul\nnostru din vremea aceea, Romeo Findrihan, dup\u0103 o via\u0163\u0103 bogat\u0103 \u00een str\u0103lucite\nbiruin\u0163e profesionale \u015fi de alpinism, dup\u0103 ce a urcat sumedenie de piscuri seme\u0163e\npe tot globul, a fost r\u0103pus, de un \u015fofer neatent, \u00eentr-un accident banal de\ncircula\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n
Valeric\u0103\nArdeleanu, la cei 85 de ani ai s\u0103i, purta\u0163i acum cu deplin\u0103 verticalitate, st\u0103\nm\u0103rturie pentru frumoasa istorie a grupului \u015fi a liderului, cu to\u0163ii fo\u015fti\nelevi ai Colegiului Na\u0163ional \u201ePetru Rare\u015f\u201d din Piatra-Neam\u0163.<\/p>\n\n\n\n
Biruin\u0163a lor\na intrat \u00een istoria alpinismului rom\u00e2nesc. Multe premiere alpine num\u0103r\u0103 acum\nistoria c\u0103\u0163\u0103r\u0103torilor rom\u00e2ni; dar o asemenea escalad\u0103 (de dificultatea 3 din 5\ngrade posibile), realizat\u0103 acum aproape trei sferturi de veac, de ni\u015fte\nadolescen\u0163i \u00een v\u00e2rst\u0103 de 15 \u2013 16 ani, cu echipament improvizat de ei \u015fi complet\nlipsi\u0163i de experien\u0163\u0103 \u00een alpinismul de performan\u0163\u0103, nu are pereche!<\/p>\n\n\n\n
O superb\u0103\nlec\u0163ie, care ne vorbe\u015fte cu t\u0103rie despre curaj, \u00eencredere \u015fi solidaritate\nadolescentin\u0103, \u00een jurul unui lider autentic.<\/p>\n\n\n\n
Mihai-Emilian\nMANCA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Una dintre problemele foarte importante ale sociologiei v\u00e2rstelor este\/ar trebui s\u0103 fie locul \u015fi influen\u0163a liderilor de grup \u00een orientarea vie\u0163ii \u015fi mentalit\u0103\u0163ii colectivit\u0103\u0163ilor de copii \u015fi adolescen\u0163i. La modul empiric, mi-am pus aceast\u0103 problem\u0103 demult, \u00een anii de liceu,…<\/p>\n