VOCILE LOR<\/p>\n\n\n\n
O vreme, \u00een\ncopil\u0103rie, am crezut c\u0103 este un blestem aruncat de o ursitoare vr\u0103jma\u015f\u0103, c\u0103ci\nnu puteam \u00een\u0163elege de ce Ion Creang\u0103, c\u00e2nd \u00eei citeam amintirile, \u00eemi gr\u0103ia\naievea cu glasul lui Mihail Sadoveanu \u015fi Br\u0103tescu -Voine\u015fti, indiferent de\ntitlu \u015fi de pagina citit\u0103, \u00eemi susura ciudat la ureche, cu vocea miraculos\nfeminin\u0103, cald\u0103 \u015fi bl\u00e2nd\u0103, a Doamnei M\u0103rioara, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea mea, care se\n\u00eent\u00e2mplase s\u0103 fie chiar mama.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen prima\nclas\u0103 gimnazial\u0103, profesorul Victor Savin ne-a citit, cu glasul lui de vr\u0103jitor\nal cuv\u00e2ntului, \u201eCapra lui Mo\u015f Savin\u201d, o parafraz\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 dup\u0103 celebra\npovestire cu substrat filosofic \u201eLa Chevre de Monsieur Seguin\u201d, a francezului\nAlphonse Daudet. <\/p>\n\n\n\n
Prin\nstr\u0103dania mamei, \u00eenv\u0103\u0163asem o brum\u0103 de francez\u0103 \u00eenc\u0103 din \u015fcoala primar\u0103 \u015fi,\nimpresionat mai mult de vocea fantastic\u0103 a profesorului de rom\u00e2n\u0103 dec\u00e2t de\npovestea din care \u00een\u0163elesesem doar c\u0103 e o \u00eent\u00e2mplare cu o capr\u0103 obraznic\u0103, am\ng\u0103sit \u00een biblioteca lui Dumitru Alma\u015f, deschis\u0103 mie la \u00eemprumut, originalul\nfran\u0163uzesc. Cu dic\u0163ionarul franco-rom\u00e2n al\u0103turi, pe mas\u0103, am deschis volumul,\nfrumos mirositor a lavand\u0103. (Pe atunci nu \u015ftiam c\u0103 editorii din Fran\u0163a au\nobiceiul de a parfuma c\u0103r\u0163ile cu esen\u0163a preferat\u0103 a autorilor, dac\u0103 o\ncuno\u015fteau.)<\/p>\n\n\n\n
Tr\u0103snet!\nMonsieur Alphonse Daudet \u00eemi gr\u0103ia \u00eentr-o francez\u0103 cam sacadat\u0103, dar cu glasul\nlui Victor Savin!<\/p>\n\n\n\n
Ca s\u0103 nu-mi\nsar din min\u0163i, am luat la \u00eent\u00e2mplare o carte fran\u0163uzeasc\u0103 total necunoscut\u0103\nmie, am deschis-o \u015fi, slav\u0103 Domnului! povestea nu s-a mai repetat \u015fi \u00een urechi\nnu mi-a mai sunat vreo voce.<\/p>\n\n\n\n
T\u00e2rziu \u015fi\ngreu, dup\u0103 ani mul\u0163i, am \u00een\u0163eles c\u0103 b\u0103nuitul blestem a fost de fapt un dar\nnepre\u0163uit, datorit\u0103 c\u0103ruia \u015fi azi, dup\u0103 noian de vreme trecut\u0103 de la\nbacalaureat \u015fi de la examenul de licen\u0163\u0103, aud aievea vocile acelor dasc\u0103li din\nliceu \u015fi din universitate pe care i-am admirat.<\/p>\n\n\n\n
Cum a\u015f putea\nuita cuvintele graseiate lin, ca \u00een Place de la Concorde, de doamna\nIonescu-Ple\u015fa, c\u00e2nd se adresa z\u00e2mbind coblizanului ridicat \u00een pozi\u0163ie de\nvictim\u0103, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt: H\u00e9las! Monsieur Manca\u015f, vous avez encore oubli\u00e9\nvotre cahier?! <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 care\nobserva\u0163ie, neurmat\u0103 de sanc\u0163ionarea elevului care nu-\u015fi scrisese temele, cu\nacela\u015fi accent din lumea parizienilor cul\u0163i, \u00eemi cerea s\u0103 citesc lec\u0163ia nou\u0103,\ndin manual, dar mai ales un fragment aleatoriu dintr-o carte, mereu alta, adus\u0103\npentru acest moment, pe care sunt sigur c\u0103 \u00eel savura. Ca \u015fi mine! <\/p>\n\n\n\n
Multe\ncuvinte \u00eemi sun\u0103 \u00een minte cu vocea baritonal\u0103, cald\u0103, a profesorului de istorie\nAurel Rotundu. C\u00e2nd citesc ceva despre b\u0103t\u0103lia de la Thermopiles, aud totdeauna\nintona\u0163ia fostului meu dasc\u0103l, parc\u0103 \u00eel \u015fi v\u0103d t\u00e2n\u0103r student, culeg\u00e2nd c\u00e2teva\nflori de mac pentru a le depune la monumentul ce aminte\u015fte de jertfa lui\nLeonidas \u015fi a spartanilor s\u0103i.<\/p>\n\n\n\n
Iar dac\u0103 m\u0103 \u00eentorc c\u0103tre chipul din c\u0103r\u0163i al\nlui Napoleon cel Mare, nu aud strig\u0103tul \u00abGarda moare, dar nu se pred\u0103!\u00bb,\ninventat de istoricii pudici, ci un dispre\u0163uitor \u00abmerde!\u00bb r\u0103cnit de grenadierii\ndin Vechea Gard\u0103, cu vocea \u00eenalt ironic\u0103 a profesorului Rotundu, c\u00e2nd devoala\nadev\u0103rul istoric.<\/p>\n\n\n\n
\u015ei cum mai\nscanda \u00een dactili Publius Vergilius Maro (\u00abArma uirumque cano…\u00bb) cu\nmetronomul aurit al latinistului, logicianului, enciclopedistului \u015fi poetului\nHar Mihailescu, c\u00e2nd, \u00een cursul meu de literatur\u0103 universal\u0103, ajungeam la\n\u00abEneida\u00bb! De-a lungul anilor de munc\u0103 dedica\u0163i \u015ecolii, mereu m-au urm\u0103rit\ntiparul g\u00e2ndirii \u015fi glasul fostului meu profesor de latin\u0103 \u015fi literatur\u0103, de la\ncare am \u00eenv\u0103\u0163at mai ales ceea ce nu figura \u00een \u00abprograma \u00bb obiectului s\u0103u de\nstudiu, ci \u00een profilul spiritual al omului de superioar\u0103 cultur\u0103 clasic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Matematica\n… Aici credea\u0163i c\u0103 m-a\u0163i prins, nu-i a\u015fa? Ei bine, nu! Sigur c\u0103 pot asculta\n\u015fi acum sunetul cifrelor rostite de cei trei dasc\u0103li de Pitagora cu care m-am\n\u00eent\u00e2lnit \u00een anii de liceu. Dar nu despre aceste sunete am a m\u0103rturisi, fiindc\u0103\ncel dint\u00e2i dintre profesori, \u00een ordine cronologic\u0103, \u00eemi provoca un somn de\nne\u00eenvins; iar al doilea, un avocat aventurier, ajuns dasc\u0103l din pricina\nr\u0103zboiului care ne-a ucis intelectualii, m\u0103 f\u0103cuse s\u0103 uit \u015fi tabla \u00eenmul\u0163irii.<\/p>\n\n\n\n
Celui de al\ntreilea, miraculosului Constantin Bor\u015f, supranumit Costic\u0103, cognomen atribuit\nde noi cu dragoste matematicianului \u2013 poet, conduc\u0103tor \u00een acela\u015fi timp \u015fi al unui\ncenaclu literar pe care \u00eencepusem s\u0103-l frecventez, nemuritorului Costic\u0103 i-am\nm\u0103rturisit incompeten\u0163a pentru \u015ftiin\u0163a profesat\u0103 de el.<\/p>\n\n\n\n
Mi-a r\u0103spuns\ncu vorbele poetului Ion Barbu, profesorul universitar de matematic\u0103 Dan\nBarbilian: \u201eOric\u00e2t ar p\u0103rea de contradictorii ace\u015fti doi termeni la prima\nvedere, exist\u0103 undeva, \u00een domeniul \u00eenalt al geometriei, un loc luminos unde se\n\u00eent\u00e2lne\u015fte cu poezia.\u201d Dup\u0103 care a z\u00e2mbit, ad\u0103ug\u00e2nd: \u201eLa prim\u0103var\u0103, te duc s\u0103\nconcurezi la olimpiada de matematic\u0103!\u201d \u015ei a\u015fa a fost.<\/p>\n\n\n\n
La Constantin\nBor\u015f, cifrele nu cuv\u00e2ntau, ci c\u00e2ntau. De at\u00e2tea ori, dup\u0103 o problem\u0103 rezolvat\u0103\n\u00een clas\u0103, am auzit un mar\u015f triumfal, care, \u015ftiam dup\u0103 privirile sale, de la El\nvenea! <\/p>\n\n\n\n
\u015ei acum,\ndup\u0103 trei sferturi de veac de c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit Liceul, privind textul \u015fi cifrele\nvreunei opera\u0163iuni matematice, ele \u00eemi \u015foptesc ispititor \u015fi optimist, pe notele\nbl\u00e2ndului \u201eMenuet pentru vioar\u0103 \u015fi pian \u00een Do major\u201d al lui Mozart \u015fi cu\nvorbirea \u015foptit\u0103 a magistrului meu \u00eentru revenirea la tabla \u00eenmul\u0163irii.<\/p>\n\n\n\n
Desigur, nu\npot s\u0103 nu-i aud vorbind nici pe cei vreo doi nechema\u0163i care, dup\u0103 capul lor,\ns-au ocupat, cu toporul \u015fi cu \u00eenver\u015funat\u0103 neputin\u0163\u0103, de biata mea minte; \u015fi,\nnereu\u015findu-le vreo minune cu mine \u015fi cu mul\u0163i al\u0163i colegi ai mei, au dat mereu\nvina pe elevi. Ace\u015fti bie\u0163i oameni m-au f\u0103cut s\u0103 \u00een\u0163eleg la vremea potrivit\u0103\nc\u0103, pentru a fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor sau profesor, trebuie s\u0103 ai voca\u0163ie \u015fi s\u0103-\u0163i iube\u015fti\nelevii cu pasiune de p\u0103rinte exigent \u015fi drept. <\/p>\n\n\n\n
Uite de ce\nteama de blestemul ursitoarelor a pierit demult; \u00een schimb, m-am \u00eembog\u0103\u0163it cu\nmulte ceasuri de reverie acum, c\u00e2nd, \u00een nop\u0163ile albe \u015fi lungi ale senectu\u0163ii,\n\u00eemi amintesc pe \u00eendelete, fericit \u015fi respectuos, momentele c\u00e2nd reinventam cu\nentuziasm lumea, tr\u0103ite al\u0103turi de neuita\u0163ii mei dasc\u0103li de la \u201eRare\u015f\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Mihai-Emilian\nMANCA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" VOCILE LOR O vreme, \u00een copil\u0103rie, am crezut c\u0103 este un blestem aruncat de o ursitoare vr\u0103jma\u015f\u0103, c\u0103ci nu puteam \u00een\u0163elege de ce Ion Creang\u0103, c\u00e2nd \u00eei citeam amintirile, \u00eemi gr\u0103ia aievea cu glasul lui Mihail Sadoveanu \u015fi Br\u0103tescu -Voine\u015fti,…<\/p>\n