VIA\u0162A SECRET\u0102 LA \u201eRARE\u015e\u201d \u00ceN MIJLOCUL\nSECOLULUI AL XX-LEA<\/p>\n\n\n\n
Titlul este la mod\u0103. Sunt convins c\u0103 \u015fi\nparagrafele de mai la vale se \u00eenscriu trendy \u00een tendin\u0163ele actuale ale presei.\nOK?<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 se scrie\/spune mult despre via\u0163a mai pu\u0163in\nsau deloc cunoscut\u0103 a vedetelor din diferite domenii ale tumultuoasei vie\u0163i\nsociale, de ce nu am ridica un col\u0163 al cortinei, s\u0103 devoal\u0103m astfel c\u00e2te ceva\ndin via\u0163a secret\u0103 la \u201eRare\u015f\u201d, de acum trei sferturi de veac, chiar dac\u0103 pe\natunci nu prea existau elevi \u2013 vedete. Erau cu prisosin\u0163\u0103, frumoase, premiante\n\u015fi inteligente, colegele noastre de la Liceul Teoretic de Fete (acum Colegiul\nNa\u0163ional \u201eCalistrat Hoga\u015f\u201d).<\/p>\n\n\n\n
Via\u0163a secret\u0103 a elevilor? Vezi bine! Doar nu\naveam cum s-o cunoa\u015ftem pe cea, mult mai bogat\u0103 cred, a profesorilor no\u015ftri \u2013\nde\u015fi unii erau cu adev\u0103rat celebri.<\/p>\n\n\n\n
Nu m\u0103 voi opri la banalit\u0103\u0163i eterne, cum ar\nfi suflatul \u015fi copiatul. S-a scris prea mult, exager\u00e2ndu-se, despre aceste mici\n\u015fi nevinovate p\u0103cate perene. <\/p>\n\n\n\n
Pentru ce urmeaz\u0103, nu am cerut consim\u0163\u0103m\u00e2ntul\nactualilor elevi ai Colegiului \u201ePetru Rare\u015f\u201d. Fiind convins totu\u015fi c\u0103 altele\nsunt acum liniile de rezisten\u0163\u0103 \u00een via\u0163a secret\u0103 de pe \u015etefan cel Mare \u015fi c\u0103 nu\ncunosc \u015fi nu pot divulga secretele lor de uz curent, voi \u00eencerca s\u0103-mi amintesc\nc\u00e2teva aspecte care erau caracteristice frondei \u015fcol\u0103re\u015fti, \u00een afara \u015fi uneori\n\u00eempotriva regulamentelor severe din anii \u02bc50 ai veacului trecut.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen via\u0163a lor secret\u0103, rare\u015fi\u015ftii p\u0103strau\natunci cu sfin\u0163enie mo\u015fteniri temeinice, la care nu renun\u0163au chiar c\u00e2nd\npracticarea unor obiceiuri str\u0103vechi \u00eei punea \u00een mare pericol. <\/p>\n\n\n\n
Ca exemplu, s\u0103 men\u0163ion\u0103m liricul obicei de a\ncaligrafia versuri inocente sau contondente pe albul imaculat al pere\u0163ilor din\ncabinele de toalet\u0103. Actul artistic strict interzis era semnalat mereu \u015fi cu\nn\u0103duf cancelariei de c\u0103tre Costache Negru, omul la toate, cel obligat s\u0103\nacopere zilnic, \u00een zori, cu var, produc\u0163iile din ultimele 24 de ore, micro\ncapodopere ale unor viitori scriitori, gazetari \u015fi actori cu renume na\u0163ional.\nBa \u015fi interna\u0163ional, la urma-urmei, dac\u0103 m\u0103 opresc, spre a nu lungi lista, doar\nla biografia lui Valeriu Lazarov, teleast de \u00eenalt\u0103 valoare \u00een Europa, sau Cicerone\nCernegura, redactor la importanta gazet\u0103 \u201eCorriere della Sera\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Cancelaria, populat\u0103 de domni serio\u015fi, se\npref\u0103cea totdeauna a uita p\u00e2ra bietului Costache … Numai c\u0103, dup\u0103 1945, c\u00e2nd\nau \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 epigramele satirice cu v\u0103dit con\u0163inut politic,\nanticomunist, gluma se \u00eengro\u015fase \u015fi devenise infrac\u0163iune politic\u0103, f\u0103c\u00e2nd\nvictime \u00eentre \u00eendr\u0103zne\u0163ii no\u015ftri colegi, adolescen\u0163i condamna\u0163i la ani grei de\npu\u015fc\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen general, cunoscu\u0163i ca tineri bine crescu\u0163i,\ndisciplina\u0163i, respectuo\u015fi \u015fi mai ales premian\u0163i, nu se \u015ftia \u00een t\u00e2rg c\u0103 elevii\nLiceului Alb, chit c\u0103 nu to\u0163i aveau cultur\u0103 muzical\u0103, organizau uneori, nu prea\ndes, din plictis \u015fi enervare, subversivul \u201eConcert \u00een Sol\u201d, cu dou\u0103 grade ale\nintensit\u0103\u0163ii sonore, adic\u0103 \u201e\u00een Sol minor\u201d \u015fi \u201e\u00een Sol major\u201d, numit \u201e\u00een Sol\u201d\nfiindc\u0103 se producea pe du\u015fumea.<\/p>\n\n\n\n
Clasa din care f\u0103ceam parte la mijlocul\nveacului al XX-lea, av\u00e2nd \u00een efectivele sale un semnificativ procent de\n\u201eolimpici\u201d, nu putea suporta, \u00eentre altele, b\u0103d\u0103r\u0103nia \u015fi crizele de sadism ale\nunui r\u0103t\u0103cit \u00een profesorat, poreclit pentru eternitate, s\u0103 zicem, Hrean. Prin\nurmare, mai ales Hrean se bucura de concertele noastre bine temperate.<\/p>\n\n\n\n
Procedura era genial de simpl\u0103. A\u015fezam din\npauza de recrea\u0163ie, pe du\u015fumeaua clasei, instrumentele muzicale, creioane\nsolide, marca Hardtmuth num\u0103rul 2, cu sec\u0163iune octogonal\u0103, \u015fi, \u00een timpul lec\u0163iei,\nla un semn discret al multi premiantului Romeo Findrihan, liderul nostru,\nporeclit cu simpatie C\u00e2l\u0163, puneam talpa pantofului pe creion. <\/p>\n\n\n\n
De obicei, \u00een antica \u015fi anosta verig\u0103 a lec\u0163iei\nnumit\u0103 \u201everificarea cuno\u015ftin\u0163elor anterioare\u201d \u2013 c\u00e2nd \u00eei era lui Hrean lumea mai\ndrag\u0103, fiindc\u0103 atunci, cu elan, tocmai umplea rubricile noastre din catalog cu\n2 \u015fi 3, note puse aiurea, pentru c\u0103 am fi \u201ederbedei\u201d \u015fi \u201egol\u0103noi\u201d, \u00eentr-un col\u0163\nal s\u0103lii prindeau a se mi\u015fca lent, \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi, pantofii \u015fi bocancii\nc\u00e2torva dintre noi; \u015fi concertul \u201e\u00een Sol minor\u201d \u00eencepea pianissimo, ca \u00een\n\u201eBoleroul\u201d lui Ravel, merg\u00e2ndu-ne drept la inim\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Hrean se repezea de \u00eendat\u0103, cu arme \u015fi\nbagaje, \u00eencotro r\u0103suna divin \u201esunetul muzicii\u201d, pentru \u00eemplinirea presupusului\nflagrant; \u00eens\u0103, la mijlocul av\u00e2ntului s\u0103u coercitiv, concertul se muta subit \u00een\ncol\u0163ul diametral opus al s\u0103lii, \u00een crescendo, cu adaosuri de instrumente, exact\nca \u00een capodopera lui Ravel; \u015fi tot a\u015fa, de colo \u2013 colo, p\u00e2n\u0103 la culminantul\nfortissimo, \u201e\u00een Sol major\u201d, executat cu brio de \u00eentreaga orchestr\u0103, intrat\u0103 \u00een\nextaz.<\/p>\n\n\n\n
Scos din pantofi, cu fa\u0163a congestionat\u0103 \u015fi\nstrig\u00e2nd obi\u015fnuitele insulte la adresa noastr\u0103, Hrean ie\u015fea din sal\u0103 tr\u00e2ntind\nu\u015fa, zorea c\u00e2t \u00eel \u0163ineau puterile pe coridorul lung al parterului, cobora\ng\u00e2f\u00e2ind \u201escara profesorilor\u201d \u015fi n\u0103v\u0103lea zgomotos \u00een cabinetul cu mobilier\nclasic, al directorului, pe atunci fiind baci suprem chiar bl\u00e2ndul pedagog,\nmiraculosul matematician Constantin Bor\u015f, supranumit de noi, cu dragoste \u015fi\nrespect, Costic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 un dialog de c\u00e2teva minute, cei doi\nsoseau \u00eempreun\u0103 \u00een clasa noastr\u0103, unde \u00eei \u00eent\u00e2mpina, dincolo de u\u015fa larg\ndeschis\u0103, o lini\u015fte morm\u00e2ntal\u0103. \u00cen\u0103untru, pozau cu surprinz\u0103tor me\u015fte\u015fug\nactoricesc ni\u015fte adolescen\u0163i harnici, mul\u0163i \u201eolimpici\u201d chiar la matematic\u0103,\npoza\u0163i cu nasul \u00een caietele pe care alergau cu s\u00e2rg, demonstrativ, creioanele,\nscriind formule \u00eentortocheate \u015fi abracadabrante. La intrarea celor doi dasc\u0103li,\np\u00e2r\u00e2\u0163ii s\u0103reau \u00een pozi\u0163ie de drep\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, privindu-l drept \u00een\nochi pe dragul lor Costic\u0103, \u00een semn de suprem respect.<\/p>\n\n\n\n
Cum la matematic\u0103 ne \u00eenv\u0103\u0163a carte \u00een fiecare\nzi \u00eensu\u015fi directorul, care avea parte de admira\u0163ia \u015fi de respectul nostru\ndeplin, de simpatia \u015fi de recuno\u015ftin\u0163a noastr\u0103, Constantin Bor\u015f era dispus pe\njum\u0103tate s\u0103-l cread\u0103 pe reclamant; pe cealalt\u0103 jum\u0103tate \u00eens\u0103 ne credea pe noi,\ncei dragi lui. <\/p>\n\n\n\n
Spre a lua o decizie bine chibzuit\u0103, \u00een pauza\nurm\u0103toare directorul chema \u00een cabinetul s\u0103u doi elevi: pe Stej\u0103rel Cojoc,\natunci premiantul de serviciu, acum un destoinic peste-opzecist pensionar, \u015fi\npe \u015feful clasei, din \u00eent\u00e2mplare cel care scrie aceste m\u0103rturisiri tardive.<\/p>\n\n\n\n
Rug\u00e2ndu-se fierbinte \u00een g\u00e2nd pentru iertarea\np\u0103catului, cei doi min\u0163eau cu ardoare, neg\u00e2nd vehement acuza\u0163iile lui Hrean.\nDirectorul nu-i credea, dar nu avea ce face; \u00eei mustra ni\u0163el \u015fi uite-a\u015fa se\n\u00eencheia repriza muzical\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Acum trei sferturi de veac, func\u0163iona prompt\no justi\u0163ie secret\u0103, unanim acceptat\u0103, a fiec\u0103rei clase de la \u201eRare\u015f\u201d. P\u0103catele\nvreunui coleg se puneau \u00een discu\u0163ia general\u0103 \u015fi vinov\u0103\u0163iile se stabileau ca la\ncurtea cu juri, prin vot.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2ndva, pe la \u00eenceputul anului 1949, dintr-o\ncauz\u0103 de real\u0103 \u015fi ad\u00e2nc\u0103 triste\u0163e, \u015fi anume pentru c\u0103 \u00een clasa noastr\u0103 erau din\nnefericire doi elevi orfani, s-a decis s\u0103 nu se foloseasc\u0103 niciodat\u0103 impreca\u0163ii\ncu referire la mam\u0103. <\/p>\n\n\n\n
La prima gre\u015feal\u0103, cel \u00een cauz\u0103 primea un\navertisment. La a doua, conclavul se aduna \u015fi decidea sanc\u0163iunea cea mai aspr\u0103\n\u2013 geal\u0103ul.<\/p>\n\n\n\n
\u201eGeal\u0103ul\u201d sau \u201etrasul la geal\u0103u\u201d era o\npedeaps\u0103 moral\u0103, mo\u015ftenire p\u0103strat\u0103 \u015fi p\u0103zit\u0103 cu sfin\u0163enie. Nu \u015ftiam cine \u015fi\nc\u00e2nd a inventat-o, nu ne b\u0103team capul cu istorii minore, dar de la regulile\nstr\u0103vechi nu ne ab\u0103team nici cu un micron.<\/p>\n\n\n\n
Conclavul decidea aritmetic de c\u00e2te ori s\u0103\n\u00eendure pantalonii delincventului sanc\u0163iunea dictat\u0103, care se petrecea a\u015fa:\npatru dintre noi, cei mai voinici, \u00eel ridicau pe condamnat \u00een pozi\u0163ie\norizontal\u0103, cu fa\u0163a \u00een sus, \u00eei a\u015fezau cu grij\u0103 postamentul pe sc\u00e2ndura\nlus\u00adtruit\u0103 a pupitrului de dou\u0103 locuri \u015fi, mi\u015fc\u00e2ndu-l \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi, \u00eel\ntr\u0103geau la geal\u0103u, imit\u00e2nd m\u00e2nuirea sculei antediluviene, de t\u00e2mpl\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
Aveam grij\u0103 ca procedura s\u0103 nu fie defel\ndureroas\u0103. Valoarea sanc\u0163iunii era numai moral\u0103. S\u0103 te pun\u0103 colegii, ditamai\ncoblizanul, cu fundul pe pupitru \u015fi s\u0103 lustruiasc\u0103 sc\u00e2ndura de stejar,\npurt\u0103toare de semne l\u0103sate de zeci de genera\u0163ii alfabetizate, folosind\npantalonii t\u0103i, vezi bine c\u0103 nu era deloc pl\u0103cut. Amorul propriu, adolescentin,\nsuferea.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 calendarul ortodox, rom\u00e2nii s\u0103rb\u0103toresc\ncu fast ziua \u00eemp\u0103ra\u0163ilor sfin\u0163i Constantin \u015fi Elena la 21 mai, c\u00e2nd, precum\nsun\u0103 poema, \u201e\u2026 rozele-nfloresc sc\u0103ldate-n aurul din soare \u2026\u201d. Un obicei venit\ndin ad\u00e2ncurile istoriei rare\u015fiste cerea ca liceul s\u0103 fie \u00eempodobit \u00een acea zi\ncu flori de trandafir. \u015ei, dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103 pe directorul nostru din anii \u02bc50\nai veacului trecut \u00eel chema Constantin, e de \u00een\u0163eles c\u0103 ardoarea noastr\u0103 \u00eentru\na-l s\u0103rb\u0103tori cu flori de trandafir atinsese apogeul.<\/p>\n\n\n\n
Trandafirii se r\u0103sf\u0103\u0163au \u00een gr\u0103dinile ora\u015fului\n\u015fi \u00eenfloriser\u0103 bogat, ca niciodat\u0103. Dar \u00een Piatra-Neam\u0163, \u00een vremea aceea aspr\u0103\n\u015fi mohor\u00e2t\u0103, nu existau flor\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi asum, al\u0103turi de mul\u0163i colegi, vina. S-a\nprescris, \u015ftiu, dar din con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, de b\u0103tr\u00e2ni acum, nu se poate \u015fterge\np\u0103catul.<\/p>\n\n\n\n
De\u015fi se \u015ftia din veche experien\u0163\u0103 ce se poate\npetrece, spre marea noastr\u0103 surpriz\u0103, \u00een noaptea de 20 spre 21 mai din acel an\nnimeni nu \u015fi-a p\u0103zit gr\u0103dina, din care, p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a, florile de trandafir\ndisp\u0103ruser\u0103. <\/p>\n\n\n\n
Foarte t\u00e2rziu, c\u00e2nd eram director la \u201eRare\u015f\u201d,\nun respectat magistrat pensionar, vestit prin florile minunate din gr\u0103dina sa,\nmi-a m\u0103rturisit c\u0103 oamenii serio\u015fi, mul\u0163i dintre ei fo\u015fti elevi ai Liceului,\nparticipan\u0163i la nop\u0163i ale trandafirilor cu ani \u00een urm\u0103, se hot\u0103r\u00e2ser\u0103 s\u0103 nu\nintervin\u0103 contondent \u00een ac\u0163iunea noastr\u0103 comb\u0103tut\u0103 de lege. \u015ei ei, ca \u015fi noi,\n\u00eel admirau pe profesorul Constantin Bor\u015f \u015fi respectau cu reveren\u0163\u0103 Liceul \u015fi\ntradi\u0163iile secrete ale elevilor.<\/p>\n\n\n\n
De departe, dureros de departe, \u015fi \u00een timp,\n\u015fi \u00een spa\u0163iu, la ceasuri nocturne de reverie \u015fi bilan\u0163, aud \u015fi acum, pregnant,\ncum c\u00e2nta via\u0163a secret\u0103 a genera\u0163iei mele, uneori mozartian, glumind, alte ori,\nmai ales, cople\u015fitor de dramatic, poate ca \u00een \u201eSimfonia Destinului\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" VIA\u0162A SECRET\u0102 LA \u201eRARE\u015e\u201d \u00ceN MIJLOCUL SECOLULUI AL XX-LEA Titlul este la mod\u0103. Sunt convins c\u0103 \u015fi paragrafele de mai la vale se \u00eenscriu trendy \u00een tendin\u0163ele actuale ale presei. OK? Dac\u0103 se scrie\/spune mult despre via\u0163a mai pu\u0163in sau…<\/p>\n