{"id":20127,"date":"2014-01-02T14:28:05","date_gmt":"2014-01-02T14:28:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=20127"},"modified":"2020-05-13T14:45:04","modified_gmt":"2020-05-13T14:45:04","slug":"drama-divina-a-lui-hyperion","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/studii-si-sinteze\/drama-divina-a-lui-hyperion\/","title":{"rendered":"Drama divin\u0103 a lui Hyperion"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure><\/div>\n\n\n\n

E greu de\npresupus c\u0103 la aniversarea unui secol de la publicarea \u201eLuceaf\u0103rului\u201d lui\nEminescu s-ar mai putea scrie despre acest poem \u015fi altceva dec\u00e2t articole\nfestive. Toat\u0103 critica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, de la condeiele cele mai autorizate\np\u00e2n\u0103 la cutez\u0103torii dizerta\u0163iei de circumstan\u0163\u0103, l-a analizat din toate\nunghiurile \u015fi planurile, unanim\u0103 \u00een a recunoa\u015fte c\u0103 el reprezint\u0103 nu numai\nculmea crea\u0163iei eminesciene, ci \u015fi un pisc de nimeni \u00eenc\u0103 atins \u00een relieful\npoeziei noastre na\u0163ionale. C\u0103 Luceaf\u0103rul exprim\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, condi\u0163ia singular\u0103\na geniului \u00een rela\u0163ie cu oamenii obi\u015fnui\u0163i, condi\u0163ie \u00een interiorul c\u0103reia nici\nel nu poate fi fericit \u015fi nici nu poate ferici pe cineva, e ast\u0103zi un loc\ncomun. Limpeziri \u00eendestul\u0103toare s-au f\u0103cut \u015fi asupra dublei surse de inspira\u0163ie\na poemului: pe de o parte basmul rom\u00e2nesc \u201eFata din gr\u0103dina de aur\u201d, cules \u015fi\npublicat de K\u00fcnisch, pe de alta, legenda lui Hyperion, din mitologia greac\u0103.\nPrimei surse i se datoreaz\u0103 drama epic\u0103, de interes secundar pentru analiza de\nprofunzime; cea de a doua e menit\u0103 s\u0103 revele concep\u0163ia filosofic\u0103 a poetului,\nsublimat\u0103 \u00een \u00eencreng\u0103tura liric\u0103 a marii poezii.<\/p>\n\n\n\n

Un poem de talia\n\u201eLuceaf\u0103rului\u201d \u00eens\u0103 are \u015fi \u00eensu\u015firea de a r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna o oper\u0103\ndeschis\u0103. Cu fiecare nou\u0103 lectur\u0103 e posibil\u0103 abordarea ei dintr-o alt\u0103\nperspectiv\u0103 \u015fi descifrarea unor sensuri ascunse. Din acest punct de vedere, e\nde re\u0163inut aten\u0163ia cu care o seam\u0103 de critici au st\u0103ruit asupra naturii duale a\neroului principal, \u00een spe\u0163\u0103 a Luceaf\u0103rului, \u015fi a rela\u0163iei dintre el \u015fi\nDivinitate. Problema pare la \u00eenceput simpl\u0103, deoarece, potrivit mitologiei\nantice, Hyperion se n\u0103scuse din Ouranos \u015fi din Gheea \u015fi, ca atare, el apar\u0163inea\ndeopotriv\u0103 celor dou\u0103 lumi, cerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul, bucur\u00e2ndu-se de facultatea\nimplic\u0103rii \u00een oricare dintre ele, dup\u0103 voie \u015fi \u00eemprejur\u0103ri. Luceaf\u0103rul lui\nEminescu \u00eens\u0103 se declar\u0103 ca fiind n\u0103scut din cer \u015fi din mare. P\u0103m\u00e2ntului \u00eei\napar\u0163ine nu el, ci fata de \u00eemp\u0103rat. \u00cen alt\u0103 \u00eemprejurare \u00ee\u015fi revendic\u0103 soarele\ndrept tat\u0103 \u015fi noaptea drept mam\u0103. Modalitatea lui de a deveni accesibil fetei\neste transfigurarea prin mijlocirea fie a apei, fie a \u00eentunericului, de unde \u015fi\ndubla lui \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare \u00een visul acesteia, de \u00eenger sau demon, ceea ce a f\u0103cut\nposibil\u0103 descifrarea simbolului androgin. Teluricul a\u015fadar, nu este un element\nal naturii lui, ci doar un mediu de oglindire \u015fi o cale de acces c\u0103tre lumea\nfenomenal\u0103. Pe de alt\u0103 parte, mitologicul Hyperion era unul din cei doisprezece\ntitani, primele creaturi cu care se \u00eencepe vasta teogonie elen\u0103. \u00cen poemul\neminescian, Luceaf\u0103rul e o fiin\u0163\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire singular\u0103, unica lui rela\u0163ie\nmetafizic\u0103 fiind aceea cu Domnul, spre care se \u00eendreapt\u0103 cu aripi uria\u015fe,\nmistuind spa\u0163iile, \u015fi asupra c\u0103ruia poetul, magistru al imaginii, nu ne ofer\u0103\nnici un fel de reprezentare. Poate c\u0103 tocmai imposibilitatea de a determina\ndubla natur\u0103 a Luceaf\u0103rului prin simpla lui raportare la mitul grecesc i-a\nf\u0103cut pe unii cercet\u0103tori s\u0103 nu se mul\u0163umeasc\u0103 cu o simpl\u0103 suprapunere de\nmotive; \u00een demersul critic a fost introdus\u0103 o nou\u0103 rela\u0163ie, aceea dintre\nHyperion \u015fi Logos. Ar fi de amintit G. C\u0103linescu (timid \u015fi marginal), D.\nMur\u0103ra\u015fu (didactic, dar foarte direct \u015fi explicit), Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga\n(explor\u00e2nd zonele subtile), Mihai Bulacu (norocos pe document). Acestuia din\nurm\u0103 \u00eei dator\u0103m, se pare, descoperirea unei pagini inedite de manuscris\neminescian (\u00een Biblioteca Academiei) pe care se afl\u0103 \u00eensemnarea: Legenda\nLuceaf\u0103rului, dedesubtul c\u0103reia \u00eencepe transcrierea autograf\u0103 a prologului din\nEvanghelia dup\u0103 Ioan. Ar fi de v\u0103zut, mai la ad\u00e2nc, dac\u0103 aceast\u0103 vecin\u0103tate\neste o simpl\u0103 coinciden\u0163\u0103 (din m\u00e2na unui poet care-\u015fi noteaz\u0103, pe aceea\u015fi pagin\u0103,\ng\u00e2ndurile cele mai disparate, dup\u0103 cum \u00eei vin \u00een minte) sau dac\u0103 leg\u0103tura\ndintre cele dou\u0103 \u00eensemn\u0103ri e deliberat\u0103, organic\u0103 \u015fi unitar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

C\u0103 autorul\n\u201eLuceaf\u0103rului\u201d cuno\u015ftea bine Biblia \u015fi c\u0103 citise numeroase c\u0103r\u0163i biserice\u015fti, e\nfapt sigur. C\u0103 intelectul s\u0103u era atras cu prec\u0103dere de textele profunde, nu e\nnici o \u00eendoial\u0103. Tot at\u00e2t de \u00eenvederat\u0103 este \u015fi aspira\u0163ia spiritului s\u0103u c\u0103tre\nzonele absolutului, prezent\u0103 \u00een \u00eentreaga sa oper\u0103. Ca atare nu pentru un simplu\ndivertisment va fi transcris el prologul Evangheliei a patra \u015fi nu pu\u0163in va fi\nmeditat asupra deschiderii: \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul\u201d. Eminescu nu putea s\u0103\nignore c\u0103 acest Cuv\u00e2nt de la \u00eenceput, \u00een m\u0103rturisirea cre\u015ftin\u0103 nu era altceva\ndec\u00e2t Fiul, a doua persoan\u0103 a Sfintei Treimi, de o fiin\u0163\u0103 cu Tat\u0103l \u201eprin Carele\ntoate s-au f\u0103cut\u201d. A\u015fadar, Cuv\u00e2ntul e de aceea\u015fi esen\u0163\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi particip\u0103\nla crea\u0163ie ca factor activ. Prologul ioanic \u00eens\u0103 mai are un pol: \u201e\u015ei Cuv\u00e2ntul\ntrup s-a f\u0103cut\u201d. Prin urmare, la \u00eenceput e vorba de Logosul primordial, n\u0103scut\ndin Tat\u0103l mai \u00eenainte de timp, apoi de Logosul \u00eentrupat, n\u0103scut din Fecioar\u0103\nprin Duhul Sf\u00e2nt. Iisus Hristos are dou\u0103 naturi, dumnezeiasc\u0103 \u015fi omeneasc\u0103:\nprin cea dint\u00e2i particip\u0103 la crea\u0163ie, prin cea de a doua el devine accesibil\noamenilor \u015fi particip\u0103 la dramele acestora prin afectele lor: bucurie,\n\u00eentristare, mil\u0103, m\u00e2nie, \u015fov\u0103ire, suferin\u0163\u0103, moarte. Logosul \u00eentrupat se d\u0103ruie\nlumii fenomenale: de dragul ei devine lumina tuturor.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen universul\npoemului eminescian, o \u00eentrebare crucial\u0103: \u00eei apar\u0163ine Hyperion naturii create,\nsau particip\u0103 la natura divin\u0103 necreat\u0103? C\u00e2teva variante ale \u201eLuceaf\u0103rului\u201d,\np\u0103strate \u00een manuscris, folosesc de c\u00e2teva ori sintagma \u201eLumin\u0103 din Lumin\u0103\u201d,\nevident preluat\u0103 din Simbolul Credin\u0163ei \u015fi cu trimitere direct\u0103 la Logosul\nprimordial. Dac\u0103 poetul nu a folosit-o \u015fi \u00een textul definitiv, aceasta se\nl\u0103mure\u015fte prin tendin\u0163a oric\u0103rei mari poezii de a evita explicitul \u015fi de a opta\npentru implicit, \u00een favoarea ambiguit\u0103\u0163ii artistice, ceea ce asigur\u0103\ndeschiderea perpetu\u0103 a unei capodopere. \u00cen textul publicat \u00eens\u0103 e tot at\u00e2t de\nlimpede c\u0103 Hyperion are aceea\u015fi natur\u0103 cu a Tat\u0103lui. Domnul se refer\u0103 la\n\u201eCuv\u00e2ntul meu dint\u00e2i\u201d, la cel ce r\u0103sare \u201edin genuni\u201d \u201ecu o \u00eentreag\u0103 lume\u201d (nu\nodat\u0103 cu lumea, ci cu lumea dup\u0103 el). \u00cen zborul s\u0103u \u00eenalt, Luceaf\u0103rul vede \u201eca-n\nziua cea dint\u00e2i, cum izvorau lumine\u201d, ca o amintire a p\u0103rt\u0103\u015fiei lui la crea\u0163ie.\nDorin\u0163a lui de a deveni muritor \u00eenseamn\u0103 trecerea lui sub \u201eo alt\u0103 lege\u201d, o lege\nc\u0103reia, evident, nu-i apar\u0163ine acum. Fetei de \u00eemp\u0103rat \u00eei declar\u0103 limpede c\u0103 el\ne \u201enemuritor\u201d, pe Domnul \u00eel roag\u0103 s\u0103-i reia \u201eal nemuririi nimb\u201d. Mai mult, \u00een\nrefuzul s\u0103u de a-i acorda statutul unui muritor, Tat\u0103l folose\u015fte pluralul, ca\n\u015fi cum ei doi ar forma o comunitate: \u201eNoi nu avem nici timp, nici loc,\/ \u015ei nu\ncunoa\u015ftem moarte\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Mai exist\u0103 o pricin\u0103\npentru care \u00een Hyperion nu putem vedea o simpl\u0103 creatur\u0103. Printre alte\n\u00eensu\u015firi, creatura ra\u0163ional\u0103 este \u00eenzestrat\u0103 \u015fi cu libertate, dar cu o\nlibertate proprie naturii ei, adic\u0103 cu facultatea de a opta, esen\u0163ial, \u00eentre\ndou\u0103 alternative, \u00eentre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt, bine \u015fi r\u0103u, lumin\u0103 \u015fi \u00eentuneric, frumos\n\u015fi ur\u00e2t, via\u0163\u0103 \u015fi moarte. Puterea de op\u0163iune \u00eens\u0103 implic\u0103 virtualitatea\n\u00eempotrivirii. \u00cen principiu, orice f\u0103ptur\u0103 ra\u0163ional\u0103 \u00ee\u015fi poate asuma starea de\nrevolt\u0103 \u00eempotriva propriei condi\u0163ii. Pentru ea Creatorul nu este doar Dumnezeu\n\u015fi P\u0103rinte, e \u015fi St\u0103p\u00e2n. Con\u015ftiin\u0163a limitelor poart\u0103 \u00een sine s\u0103m\u00e2n\u0163a\nposibilit\u0103\u0163ii de a se r\u0103zvr\u0103ti. Au f\u0103cut-o \u00eengerii \u00een cer, a f\u0103cut-o primul om\npe p\u0103m\u00e2nt. Revolta le e atribuit\u0103 \u015fi titanilor mitologici. Dintre care Hyperion\nera unul. Or, \u00een ciuda numelui s\u0103u, Luceaf\u0103rul lui Eminescu nu este un Lucifer.<\/p>\n\n\n\n

El nu este nici\nun Adam. Ars de dorin\u0163a de a-\u015fi asuma \u201eo alt\u0103 lege\u201d, el nu se revolt\u0103, ci se\nroag\u0103: nu neag\u0103, ci afirm\u0103: nu revendic\u0103, ci solicit\u0103. Rela\u0163ia dintre el \u015fi\nDomnul nu este aceea dintre rob \u015fi st\u0103p\u00e2n, ci dintre fiu tulburat \u015fi tat\u0103\n\u00een\u0163elept. El i se adreseaz\u0103 Acestuia prin numai dou\u0103 apelative: \u201eP\u0103rinte\u201d \u015fi \u201e\nDoamne\u201d, cer\u00e2ndu-i s\u0103-l \u201edezlege\u201d \u201ede greul negrei ve\u015fnicii\u201d, s\u0103-i acorde\nlibertatea de a se na\u015fte \u201edin p\u0103cat\u201d, condi\u0163ie pe care evident, nu o avusese\nniciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acest moment\nintervine adev\u0103rata drama a Luceaf\u0103rului. Arz\u0103toarea lui solicitare se izbe\u015fte\nde un r\u0103spuns implacabil: \u00ee\u0163i dau orice, \u201edar moartea nu se poate\u201d. Ah, nu\npentru c\u0103 P\u0103rintele n-ar vrea sau c\u0103 nu i-ar \u00een\u0163elege tulburarea, ci, simplu,\npentru c\u0103 \u201enu se poate\u201d. Dac\u0103 se prezum\u0103 o neputin\u0163\u0103 a lui Dumnezeu, una\nsingur\u0103, aceasta e imposibilitatea lui de a deveni creatur\u0103, de a se limita pe\nSine, de a renun\u0163a la propria Lui esen\u0163\u0103, de a-\u015fi anula Fiin\u0163a. Imposibilitatea\ne nu numai a P\u0103rintelui, ci \u015fi a lui Hyperion, ca unul ce particip\u0103 la natura\nAcestuia. Nici de data aceasta el nu se revolt\u0103, ci doar \u00een\u0163elege. El cel menit\ns\u0103 lumineze, a fost luminat. Scena idilic\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt, spre care Tat\u0103l \u00eei\n\u00eendreapt\u0103 aten\u0163ia \u00een final, e acum lipsit\u0103 de importan\u0163\u0103. Drama s-a consumat.<\/p>\n\n\n\n

Se va fi g\u00e2ndit\noare Eminescu la rug\u0103ciunea din Ghetsimani? Iisus \u2013omul \u015fov\u0103ie \u00een fa\u0163a crucii\n\u015fi-i cere Tat\u0103lui, \u201edac\u0103 este cu putin\u0163\u0103\u201d, s\u0103 nu fie r\u0103stignit. Tat\u0103l \u00eens\u0103\ntace. Iisus \u015ftie c\u0103 \u201enu este cu putin\u0163\u0103\u201d, c\u0103 cele dou\u0103 voin\u0163e trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103\ncoincidente. Aceea\u015fi t\u0103cere L-ar fi \u00eent\u00e2mpinat \u015fi dac\u0103, de pild\u0103, dup\u0103 \u00eenviere,\ni-ar fi cerut Tat\u0103lui ca, de dragul oamenilor, s\u0103 nu se \u00eenal\u0163e la cer, ci s\u0103\nr\u0103m\u00e2n\u0103 cu ei \u015fi printre ei \u00een trup v\u0103zut, s\u0103-i fie iubirea la \u00eendem\u00e2na tuturor.\n\u201eNu se poate\u201d. Locul S\u0103u e de-a dreapta Tat\u0103lui, lumina Lui trebuie s\u0103 vin\u0103 din\ncer, unde urmeaz\u0103 s\u0103-\u015fi redob\u00e2ndeasc\u0103 slava de care s-a lipsit o vreme.\nLuceaf\u0103rul eminescian, ca astru al nop\u0163ii, pare a fi \u015fi creatur\u0103, dar mai\ndegrab\u0103 un ipostas al increatului, cu menirea de a lumina. Drama lui este aceea\nc\u0103 nu-\u015fi poate p\u0103r\u0103si condi\u0163ia ipostatic\u0103. Este numai o dram\u0103 interioar\u0103, nu \u015fi\no pr\u0103bu\u015fire tragic\u0103; din bra\u0163ele \u015fi de sub alint\u0103rile fl\u0103c\u0103ului, fata \u00eel\nz\u0103re\u015fte iar\u0103\u015fi, revenit pe cer, \u015fi-l cheam\u0103 din nou. Logosul poate fi tr\u0103dat,\ndar nu uitat: puterea lui de atrac\u0163ie rezid\u0103 \u00een natura lui divin\u0103, surs\u0103 de\nsuferin\u0163\u0103, dar \u015fi de suprem\u0103 \u00een\u0163elegere.<\/p>\n\n\n\n

Desigur, dup\u0103 cum\nnu exist\u0103 o coresponden\u0163\u0103 riguroas\u0103 \u00eentre motivul Luceaf\u0103rului \u015fi mitul antic\nal lui Hyperion, ea nu se dezv\u0103luie nici \u00een rela\u0163ie cu prologul Evangheliei\ndup\u0103 Ioan. Nu poate fi ignorat\u0103, printre altele, prezen\u0163a filosofiei kantiene\nsau \u00eenr\u00e2urirea cosmogoniilor orientale. Dar c\u0103 \u00een cei zece ani de medita\u0163ie \u015fi\nelaborare, poetul s-a folosit de categoria Logosului \u2013 primordial \u015fi \u00eentrupat \u2013\npentru o configurare ini\u0163iatic\u0103 a eroului s\u0103u pare a nu fi nici o \u00eendoia\u00adl\u0103.\nAceasta \u00eens\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een Lu\u00adceaf\u0103rul \u2013 sau \u00een oricare alt\u0103 oper\u0103 \u2013\ntrebuie c\u0103utat\u0103 o \u201eteologie\u201d a lui Eminescu. G\u00e2ndurile de mai sus nu sunt\naltceva dec\u00e2t un adaus la o ipotez\u0103 exegetic\u0103 asupra capodoperei eminesciene.\nDac\u0103 se vor dovedi \u015fi viabile, ele pot fi un pios omagiu la un centenar de\nexcep\u0163ie.<\/p>\n\n\n\n

 (Valeriu Anania, DIN SPUMELE M\u0102RII, Colec\u0163ia\nhomo religiosus, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 141-146)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

E greu de presupus c\u0103 la aniversarea unui secol de la publicarea \u201eLuceaf\u0103rului\u201d lui Eminescu s-ar mai putea scrie despre acest poem \u015fi altceva dec\u00e2t articole festive. Toat\u0103 critica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, de la condeiele cele mai autorizate p\u00e2n\u0103 la cutez\u0103torii…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[14,262],"tags":[],"class_list":["post-20127","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-studii-si-sinteze","category-162-ianuarie-2014"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20127","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20127"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20127\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":20129,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20127\/revisions\/20129"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}