(Fragment din romanul \u201eMoara lui Tudoran\u201d, \u00een curs de\napari\u0163ie)<\/p>\n\n\n\n
Dedica\u0163ie. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torilor din Dobreni, spre neuitare!<\/p>\n\n\n\n
A bia \u00een luna martie 1945, Mama se \u00eentoarce, istovit\u0103 \u015fi\n\u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 precoce, din lunga ei bejenie, dup\u0103 ce fugise cu un an \u00eenainte din\ncalea Armatei Ro\u015fii, disperat\u0103, f\u0103r\u0103 de bagaje personale, dar av\u00e2nd \u00een c\u0103ru\u0163a\ncu coviltir arhiva \u015fcolii. Tata, \u00een uniform\u0103 de ofi\u0163er al armatei regale\nrom\u00e2ne, vine acas\u0103 de-a dreptul de pe drumurile lungi ale r\u0103zboiului care \u00eenc\u0103\nmai arde pe c\u00e2mpiile Europei. Iar Mihai, fiul lor, este un copilandru de vreo\nunsprezece ani, cam prea \u00eenalt pentru v\u00e2rsta lui, usc\u0103\u0163iv \u015fi fr\u00e2nt de oboseal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Drumul pietruit de la Piatra-Neam\u0163 spre Dobreni, peste\nBalaur, scurt, de vreo nou\u0103 kilometri, \u00eel str\u0103bat pe jos, \u00eenso\u0163ind o\nc\u0103rucioar\u0103, f\u0103r\u0103 alt\u0103 povar\u0103 \u00een afar\u0103 de actele plimbate de-a lungul \u015fi de-a\nlatul \u0163\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n
Cei trei ies din p\u0103durea secular\u0103 ce \u00eembrac\u0103 versantul sudic\nal dealului \u015fi poposesc \u00een piscul Balaurului, acolo unde codrul de stejari las\u0103\nloc deschis caselor proasp\u0103t v\u0103ruite ale s\u0103r\u0103\u0163enilor care se preg\u0103tesc de\npostul Pa\u015ftelui. Ziua cea mare, a \u00cenvierii, va fi h\u0103t-h\u0103t, tocmai pe \u015fase mai,\n\u00eentr-o prim\u0103var\u0103 cald\u0103 \u015fi uscat\u0103, preludiu a ceea ce istoria va numi \u201eseceta\ncumplit\u0103\u201d din anii 1945 \u015fi 1946. Deocamdat\u0103, dup\u0103 o iarn\u0103 plin\u0103 de s\u0103lb\u0103ticie,\na vremii \u015fi a ocupantului ro\u015fu, oamenii se bucur\u0103 de c\u0103ldura nea\u015fteptat\u0103 a\nprim\u0103verii, \u00eenv\u0103luitoare \u00een speran\u0163\u0103, odat\u0103 ce mugurii s\u0103lciilor de pe vale au\nplesnit \u015fi coastele M\u0103t\u0103huiei se \u00eenverzesc v\u0103z\u00e2nd cu ochii. <\/p>\n\n\n\n
Aproape de hotarul p\u0103durii, \u00een marginea satului\nSarata-Dobreni, la c\u00e2rciuma lui Vasilic\u0103 Avasiloaiei, Beizic, l\u0103utarul din\nC\u0103\u015f\u0103ria, \u00eenso\u0163it de C\u0103\u0163elu\u015f al lui Vasile Darius, cu darabanele, \u015fi de un\n\u0163ambalagiu oache\u015f din Poiana Negre\u015fti, zic de-o cor\u0103gheasc\u0103 iute, jucat\u0103 \u00een\nb\u0103t\u0103tura cr\u00e2\u015fmei numai de b\u0103rba\u0163i, dup\u0103 obicei. <\/p>\n\n\n\n
Azi este marea petrecere a l\u0103satului de sec. Totdeauna\naceast\u0103 pr\u0103znuire se afl\u0103 \u00een zilele de \u00eenceput al Postului Mare de dinaintea\nPa\u015ftelor; \u015fi acum, c\u00e2nd complicatele socoteli ale teologilor au stabilit c\u0103\nPa\u015ftele cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii ortodoxe va fi abia \u00een prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 din mai, s\u0103r\u0103\u0163enii\nse preg\u0103tesc a intra dup\u0103 vechile obiceiuri \u00een cele patruzeci \u015fi nou\u0103 de zile\nale abstinen\u0163ei, adic\u0103 petrec\u00e2nd cum se cade, cu l\u0103utari \u015fi vin, admira\u0163i sau\nb\u00e2rfi\u0163i de muierile cam \u00eenfofolite \u015fi \u00eembufnate care adast\u0103, ori \u00een picioare,\nori pe b\u0103ncile lungi, din bl\u0103ni negeluite de stejar, puse din vreme de\njur-\u00eemprejurul b\u0103t\u0103turii. <\/p>\n\n\n\n
Din marginea p\u0103durii, unde cei trei drume\u0163i au poposit dup\u0103\nurcu\u015ful lung de pe versantul \u00eemp\u0103durit, de c\u0103tre Piatra, se v\u0103d bine \u015fi\nmi\u015fcarea vijelioas\u0103 \u015fi zborul aproape aerian al juc\u0103torilor, \u00eenfierb\u00e2nta\u0163i de\nl\u0103uta lui Beizic \u015fi de cinzeaca de chiscovin\u0103 d\u0103ruit\u0103 de Avasiloaei tuturor\noaspe\u0163ilor de gen masculin din b\u0103t\u0103tura cinstitei sale c\u00e2rciumi.<\/p>\n\n\n\n
Sub ochii deschi\u015fi cu l\u0103comie, ai celor ve ni\u0163i de departe,\ntocmai din inima \u0163\u0103rii, c\u0103tre s\u0103la\u015ful lor, ca la o comand\u0103neauzit\u0103, zvoana\npetrecerii \u00eenceteaz\u0103 brusc. Vioara tace, tobele amu\u0163esc \u015fi poenarul\n\u00eempietre\u015fte, cu cioc\u0103nelele ridicate deasupra mul\u0163imii de strune ale\n\u0163ambalului. \u015ei peste c\u00e2teva clipe, \u00een lini\u015ftea netulburat\u0103 dec\u00e2t de zvoana\naripatelor din p\u0103durea secular\u0103, izbucne\u015fte un strig\u0103t lung, plin de bucurie\ndezl\u0103n\u0163uit\u0103: \u201eDoamna M\u0103rioaraaa!\u201d \u015ei p\u0103durea repet\u0103: \u201eoaraaa\u2026\u201d \u015ei lumea strig\u0103\ndin nou \u015fi valul de s\u0103r\u0103\u0163eni se pr\u0103vale ca apa Alm\u0103\u015felului la puhoi c\u0103tre\noaspe\u0163ii nea\u015ftepta\u0163i, st\u00e2lpi\u0163i \u00een marginea codrului. \u015ei pu\u015fca sergentului de\nuli\u0163\u0103 Ilisei din Negre\u015fti, v\u0103r bun cu Mama, detun\u0103 repetat, ca \u00een noaptea c\u00e2nd\np\u0103rintele Constantin \u00eenal\u0163\u0103 crucea c\u0103tre cele patru z\u0103ri rostind Hristos a\n\u00eenviat! \u015ei Mihai nu \u00een\u0163elege ce se petrece, e gata-gata s\u0103 se pr\u0103vale \u00een colbul\n\u015foselei, uimit \u015fi sf\u00e2r\u015fit de oboseala pricinuit\u0103 de un drum ce nu se mai\ntermin\u0103 odat\u0103. Oameni veseli \u015fi g\u0103l\u0103gio\u015fi \u00eei \u00eempresoar\u0103 \u015fi \u00eei ating cu v\u00e2rful\ndegetelor, ca atunci c\u00e2nd vrei s\u0103te \u00eencredin\u0163ezi c\u0103 nu visezi \u015fi ce vezi e\naievea. Strig\u0103 cuvinte amestecate, de bucurie \u015fi speran\u0163\u0103; iar Mama \u015fi Tata, cu\nochii \u00een lacrimi, tr\u0103iesc una dintre clipele sublime ale vie\u0163ii lor, \u00een\u0163eleg\u00e2nd\nc\u0103 sunt dori\u0163i, pre\u0163ui\u0163i \u015fi iubi\u0163i \u015fi c\u0103 nu degeaba s-au dedicat \u015fcolii din\nsatul de pe vale, ce acum luce\u015fte neverosimil \u00een b\u0103taia soarelui; sau cel pu\u0163in\na\u015fa li se pare lor, celor reveni\u0163i la ba\u015ftin\u0103. Jocul se sparge, dar lui\nVasilic\u0103 Avasiloaiei nu-i pare prea r\u0103u, \u00eenc\u0103lzit \u015fi el de cursul\nevenimentelor. Cu sergentul Ilisei \u00een fruntea cetei de oameni veseli \u015fi gure\u015fi,\ncare chiuie, acompania\u0163i de l\u0103uta lui Beizic, de toba mare a lui C\u0103\u0163elu\u015f, de\nzdr\u00e2ng\u0103nitul \u0163ambalului \u015fi de pocniturile seci, repetate, ale armei\nsergentului, av\u00e2nd \u00een mijloc, cum este matca \u00een cuibul albinelor, pe cei doi\n\u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, convoiul str\u0103bate serpentinele \u00een cobor\u00e2re ale satului Sarata,\nadun\u0103 pe la z\u0103plazuri b\u0103tr\u00e2nii, apoi \u0163ine drept drumul pe \u015fesul Dobrenilor,\nprintre casele dese, ridicate de-a dreapta \u015fi de-a st\u00e2nga \u015foselei flancate de\npomi roditori, popose\u015fte din loc \u00een loc, prime\u015fte \u00eenl\u0103untru noii veni\u0163i, \u00eenghite\nunul dup\u0103 altul patru kilometri de mar\u015f vioi, conduc\u00e2ndu-i a\u015fa, ca la nunt\u0103, pe\ncei trei. <\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 o destul de lung\u0103 ad\u0103stare cu vorbe bune la poart\u0103,\nsocotind totu\u015fi c\u0103 noii sosi\u0163i trebuie s\u0103 se mai \u015fi odihneasc\u0103 dup\u0103 at\u00e2ta drum,\ncu p\u0103rere de r\u0103u, \u00eencetul cu \u00eencetul, s\u0103tenii \u00ee\u015fi iau r\u0103mas bun \u015fi, plec\u00e2nd, \u00eei\nlas\u0103 …<\/p>\n\n\n\n
…\u00een poarta unei case dihocate, ce fusese folosit\u0103 de ru\u015fi\nca baie militar\u0103, cu du\u015fumelele distruse, cu tencuiala pere\u0163ilor c\u0103zut\u0103 \u015fi\npu\u0163ind peste tot a ciuperci, putregai \u015fi ddt (un insecticid cancerigen, folosit\nmai apoi cu maxim\u0103 ignoran\u0163\u0103, decenii la r\u00e2nd, \u00een agricultura \u015fi higiena\nrom\u00e2neasc\u0103). Dintru \u00eenceput, Mama, cutremurat\u0103 de priveli\u015ftea nemiloas\u0103, pl\u00e2nge\ncu hohote, pl\u00e2ns necurmat, plin de disperare. \u00ce\u015fi acoper\u0103 ochii cu palmele, s\u0103\nnu mai vad\u0103 ruina\u015fi boce\u015fte ca dup\u0103 moartea unui om drag. Munca de dou\u0103\ndecenii, a ei \u015fi a Tatei, pare a se fi risipit definitiv. Dar Tata, b\u0103rbat\ntrecut prin focul teribil al r\u0103zboiului, unde a tr\u0103it multe \u015fi cumplite\ngroz\u0103vii, are un cuv\u00e2nt de spus \u015fi \u00eel roste\u015fte \u00een felul s\u0103u, cump\u0103nit \u015fi\nhot\u0103r\u00e2t: \u201eM\u0103rioar\u0103, tu nu bagi de sam\u0103 acum c\u0103 suntem cu to\u0163ii \u00een via\u0163\u0103! \u015ei noi\n\u015fi Mihai \u015fi b\u0103iatul nostru cel mare, care va termina cur\u00e2nd \u015fcoala militar\u0103. \u00cen\nloc s\u0103 mul\u0163umim Domnului c\u0103 am ie\u015fit nev\u0103t\u0103ma\u0163i din anii de foc, tu pl\u00e2ngi\npentru un lucru… acolo, un h\u00e2rb de cas\u0103? Cum am ridicat-o odinioar\u0103, o zidim\n\u015fi acum, din nou. Nu suntem b\u0103tr\u00e2ni. La patruzeci de ani, putem s-o lu\u0103m de la\ncap\u0103t! Gata! Prive\u015fte-ne pe noi \u015fi \u00een jur, vezi cum ne-a primit satul \u015fi\nbucur\u0103-te!\u201d <\/p>\n\n\n\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
(Fragment din romanul \u201eMoara lui Tudoran\u201d, \u00een curs de apari\u0163ie) Dedica\u0163ie. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torilor din Dobreni, spre neuitare! A bia \u00een luna martie 1945, Mama se \u00eentoarce, istovit\u0103 \u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 precoce, din lunga ei bejenie, dup\u0103 ce fugise cu un an \u00eenainte…<\/p>\n