Nu de pu\u0163ine ori s-a afirmat c\u0103, pentru noi, rom\u00e2nii, anul 1918 a fost un an providen\u0163ial. Dac\u0103 analiz\u0103m modul \u00een care s-au derulat evenimentele (la 27 martie 1918 Basarabia revenea patriei-mam\u0103, apoi la 28 noiembrie acela\u015fi an, Bucovina se alipea \u00een locul de unde fusese \u201efurat\u0103\u201d, ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Cri\u015fanei \u015fi Maramure\u015fului cu Rom\u00e2nia s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 marele deziderat al na\u0163iunii rom\u00e2ne: des\u0103v\u00e2r\u015firea statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n), putem, cu u\u015furin\u0163\u0103 s\u0103 constat\u0103m acela\u015fi lucru.<\/p>\n\n\n\n
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a reprezentat rodul luptei tuturor for\u0163elor \u015fi categoriilor sociale, mai exact al \u00eentregului popor. Nu putem neglija genera\u0163ia de personalit\u0103\u0163i care a contribuit la edificarea acestui vis de veacuri, precum: regele Ferdinand, Ionel Br\u0103tianu, Iuliu Maniu, Vasile Goldi\u015f, Ion Nistor, Take Ionescu, Ion Incule\u0163, Pantelimon Halipa, Nicolae Iorga \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Acestora li s-au al\u0103turat un num\u0103r \u00eensemnat de slujitori ai Bisericii: episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie \u015fi preo\u0163i de parohie, c\u0103lug\u0103ri etc., afla\u0163i \u00een primele r\u00e2nduri ale luptei pentru unitate. De exemplu, pentru Transilvania men\u0163ion\u0103m profesorii teologi Nicolae B\u0103lan \u015fi Silviu Dragomir de la Sibiu, la Caransebe\u015f episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, teologul Petre Barbu sau secretarul eparhial Cornel Corneanu; la Oradea pe vicarul Roman Ciorogariu \u015fi secretarul Aurelian Magieru; la Arad pe Ioan Papp; la Lugoj protopopul Gh. Po\u00adpovici etc.; din r\u00e2ndul clerului greco-catolic transilv\u0103nean un rol major l-au avut Iuliu Hossu, Dimitrie Radu, Valeriu Fren\u0163iu, Ioan Bob, Vasile Hossu, Victor Mihali \u015fi mul\u0163i al\u0163ii.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 \u00eentreaga Biseric\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, cler \u015fi popor, indiferent de confesiune, a contribuit \u00een mod real la lupta de emancipare a na\u0163iunii rom\u00e2ne \u015fi la realizarea idealului de multe secole, unirea tuturor rom\u00e2nilor \u00eentr-un singur stat, este firesc s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m ce a reu\u015fit s\u0103 \u00eenchege leg\u0103turile dintre rom\u00e2nii afla\u0163i \u00een diverse zone \u015fi chiar dezbina\u0163i de cele mai multe ori. Slujitorii Bisericii rom\u00e2ne\u015fti s-au identificat cu n\u0103zuin\u0163ele poporului nostru privind dreptatea social\u0103, independen\u0163a, libertatea \u015fi unitatea na\u0163ional\u0103. Cunoa\u015ftem faptul c\u0103 reprezentan\u0163ii Bisericii au ac\u0163ionat prin cuv\u00e2nt \u015fi fapt\u0103, prin predic\u0103, \u00eendemn \u015fi ac\u0163iune direct\u0103, la realizarea Unirii din 1918. Preo\u0163ii, indiferent de confesiune, la finalul fiec\u0103rei Sfinte Liturghii, predicau poporului, pe \u00een\u0163elesul majorit\u0103\u0163ii ceea ce reprezint\u0103, de fapt, unirea tuturor rom\u00e2nilor \u00eentr-un singur stat. Dintotdeauna, credincio\u015fii s-au adunat \u00een jurul p\u0103storului, ascult\u00e2nd \u015fi aplic\u00e2nd cuv\u00e2ntul acestuia. Astfel, preo\u0163ii vorbeau credincio\u015filor \u00eentr-un limbaj comun, adesea simplu, ce putea fi \u00een\u0163eles de c\u0103tre to\u0163i.<\/p>\n\n\n\n
De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00een via\u0163a poporului rom\u00e2n a existat un moment de r\u0103scruce, Biserica str\u0103mo\u015feasc\u0103 a fost \u00eentotdeauna interesat\u0103 de soarta rom\u00e2nilor. \u00centemeierea statelor feudale rom\u00e2ne\u015fti a fost urmat\u0103 \u00een plan bisericesc de \u00eentemeierea\/recunoa\u015fterea mitropoliilor rom\u00e2ne\u015fti, la Arge\u015f (1359) \u015fi Suceava (1401). Unirea Moldovei cu \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u00een anul 1859 a fost urmat\u0103 de unirea celor dou\u0103 Biserici Ortodoxe sub un mitropolit primat, dob\u00e2ndirea independen\u0163ei de stat \u00een 1877-1878 \u015fi recunoa\u015fterea interna\u0163ional\u0103 a acesteia a fost urmat\u0103 \u00een anul 1885 de recunoa\u015fterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne. Dup\u0103 Marea Unire din 1918 s-a realizat unificarea Bisericilor Ortodoxe surori din teritoriile reunite cu \u0162ara \u015fi din Vechiul Regat, respectiv ridicarea Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne la statutul de Patriarhie \u00een anul 1925. Dac\u0103 Biserica din Ardeal avea o tradi\u0163ie a autonomiei fa\u0163\u0103 de stat\/Imperiu, conform statutului alc\u0103tuit de Mitropolitul Andrei \u015eaguna, Biserica Ortodox\u0103 din Regat avea o tradi\u0163ie a unui absolutism ierarhic \u015fi a unei dependen\u0163e, obediente fa\u0163\u0103 de statul modern. Unificarea eclezial\u0103, sub conducerea Sf\u00e2ntului Sinod din Bucure\u015fti, a contribuit implicit \u015fi la consolidarea statal\u0103 a Rom\u00e2niei Mari.<\/p>\n\n\n\n
Concluzion\u00e2nd succinta prezentare putem afirma c\u0103 dou\u0103 elemente au stat la baza realiz\u0103rii unirii tuturor rom\u00e2nilor: limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi credin\u0163a cre\u015ftin\u0103 (ortodox\u0103). Poate ar trebui s\u0103 ne dea de g\u00e2ndit nou\u0103, tuturor celor care ne dorim refacerea Rom\u00e2niei Mari (acum, la 102 ani de la realizarea Unirii) \u015fi s\u0103 ac\u0163ion\u0103m ca atare.<\/p>\n\n\n\n
Dr. Mihai FLOROAIA<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Nu de pu\u0163ine ori s-a afirmat c\u0103, pentru noi, rom\u00e2nii, anul 1918 a fost un an providen\u0163ial. Dac\u0103 analiz\u0103m modul \u00een care s-au derulat evenimentele (la 27 martie 1918 Basarabia revenea patriei-mam\u0103, apoi la 28 noiembrie acela\u015fi an, Bucovina se…<\/p>\n