<\/p>\n\n\n\n
Poezia lui Doina\u015f este o poezie de factur\u0103 neoclasic\u0103, iar autorul ei este un reflexiv, manifest\u00e2nd tendin\u0163a de a conceptualiza sentimentele \u015fi de a imprima universului \u00eentreg ordine \u015fi echilibru. \u00cen crea\u0163ia lui, lumea este un spectacol, iar poetul este o con\u015ftiin\u0163\u0103 contemplativ\u0103 \u015fi senin\u0103. Preocupat de marile teme ale artei, \u015etefan-Augustin Doina\u015f este receptat ca un poet echilibrat, care \u00ee\u015fi purific\u0103 emo\u0163iile printr-o disciplin\u0103 remarcabil\u0103 a versului, \u00eendelung elaborat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Volumul Ovidiu la Tomis <\/em>al poetului cuprinde opere scrise \u00een perioada 1951\u20131957. A\u015fezat \u00een fruntea poeziilor din acest volum, poemul Ulisse <\/em>sugereaz\u0103 aceea\u015fi constant\u0103 \u2013 tema iubirii, la care poetul revine ori de c\u00e2te ori are ocazia. De data aceasta, tonul este grav, iar lirismul pare c\u0103 se estompeaz\u0103 sub greutatea simbolurilor antice. Aproape toate celelalte poezii au form\u0103 de sonet \u015fi nu se distan\u0163eaz\u0103 semnificativ de temele preferate. \u00cen Ovidiu la Tomis<\/em>, \u00eens\u0103, admira\u0163ia cap\u0103t\u0103 rezisten\u0163\u0103 de granit:<\/p>\n\n\n\n \u201eZadarnic spumegi, veninoas\u0103 mare, \/ din valurile-\u0163i negre \u015fi amare! \/ Eu stau nebiruit \u00een fa\u0163a ta. \/ \u015ei mii de ani, \u00een zarea ar\u0103mie, \/ poe\u0163i \u00eensingura\u0163i asemeni mie \/ sfid\u00e2ndu-te cu lira vor c\u00e2nta.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cen Voluptatea limitelor<\/em>, epicul interfereaz\u0103 cu liricul, iar tonul baladic revine \u00een for\u0163\u0103. Apreciem c\u0103 motivul lunii explic\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, mistific\u0103 lumea \u00een care tr\u0103im (precum la Blaga), ad\u00e2ncindu-i misterele \u015fi transform\u00e2ndu-le \u00een taine \u015fi mai mari:<\/p>\n\n\n\n \u201e\u00centotdeauna am sim\u0163it c\u0103 luna \/ e una din acele viet\u0103\u0163i \/ cu suflet dublu, ce h\u0103l\u0103duiesc \/ deopotriv\u0103-n ap\u0103 \u015fi \u00een aer. \/\/ (..) \/\/ \u015ei a ie\u015fit apoi \/ pe \u0163\u0103rmuri, cu un strig\u0103t de v\u0103paie \/ at\u00e2t de stins, at\u00e2t de enigmatic, \/ c\u0103 cealalt\u0103 jum\u0103tate a ei \/ \u2013 imaginea din ap\u0103 \u2013 purt\u0103toare \/ a sufletului calm, nepricep\u00e2ndu-l, \/ continua s\u0103 road\u0103 umbra dulce \/ a s\u0103lciilor pl\u00e2nse, din ad\u00e2nc\u2026\u201d <\/em>(Luna<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Cu N\u0103scut \u00een Utopia<\/em>, lirismul pare c\u0103 revine \u00een matc\u0103, de\u015fi unele simboluri cu ecouri epice \u00eenc\u0103 \u00ee\u015fi mai g\u0103sesc locul aici. Volumul cuprinde poezii scrise \u00eentre 1969 \u015fi 1975. Iubirea se na\u015fte \u00eentre astre \u015fi mare, din lut \u015fi ap\u0103, iar pe deasupra adie o boare de v\u00e2nt. Iubirea devine \u00eemplinire de o clip\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u201ePasul acela, \u00eenaripatul, \/ care nu era pas, neiert\u0103torul, ne\u00eentrupatul \/ f\u0103r\u0103 popas, \/ cel ce-n potir de sunet \u015fi rou\u0103 \/ \u00eenflorind adormea, \/ astru n\u0103sc\u00e2nd \u00een dragoste nou\u0103 \/ inima mea, \u2013\/ pasul acela, palidul, unde-i? \/ O, fragil, str\u0103veziu, \/ zilnic mi-l fur\u0103-n cearc\u0103nul undei \/ marea, t\u00e2rziu\u2026\u201d <\/em>(Pasul acela<\/em>)<\/p>\n\n\n\n T\u0103r\u00e2mul de \u00eemplinire \u00eentru poezie este acest t\u0103r\u00e2m al Utopiei. N\u0103scut \u00een Utopia<\/em>, poem ce \u00eencheie ciclul omonim, pare a fi str\u0103b\u0103tut de rezonan\u0163e autobiografice:<\/p>\n\n\n\n \u201eFu \u00eentrebat de unde e, r\u0103spunse: \/ \u201eN\u0103scut, crescut, tr\u0103ind \u00een Utopia\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n Din Anotimpul discret <\/em>re\u0163inem cele \u015fapte Sonete c\u0103tre Euridice. <\/em>Aici, astrele devin proiec\u0163ii ale unei iubiri \u00eemplinite prin art\u0103; universul mare genereaz\u0103 sentimente curate, \u00eentr-un gest demiurgic care amestec\u0103 izvorul cu dorul sau astrul cu lutul \u015fi din care se na\u015fte \u201eo scar\u0103 pe care noi, mereu, o cobor\u00e2m.\u201d <\/em>(Sonetul I<\/em>)<\/p>\n\n\n\n Concep\u0163ia lui Doina\u015f despre poezie \u015fi despre misiunea poetului o descoperim \u00een c\u00e2teva poeme din Conjuratio poetica: Arta poetica, Poezia ca dob\u00e2nd\u0103 a mor\u0163ii, Cuvintele, Poetul ca negustor de z\u0103pad\u0103, Poezia ca ispit\u0103 a limbii, Cel ce vorbe\u015fte-n locul meu, Omagiu, Oracol mut, Conjuratio poetica<\/em>. Ilustr\u0103m afirma\u0163ia cu ultima poezie din \u00een\u015firuirea de mai sus:<\/p>\n\n\n\n \u201eUna \u015fi singur\u0103, \/ pulsar \/ \u00eentre Alfa \u015fi Omega, \/ lauda locuie\u015fte \u00een cerul gurii. \/\/ Acolo \u2013 \/ f\u00e2lf\u00e2ind \u00een locul p\u0103s\u0103rii, \/ cuv\u00e2ntul pas\u0103re se ou\u0103 \u00een aer. \/ Acolo \u2013 \/ suferind \u00een locul inimii, \/ cuv\u00e2ntul inim\u0103 nu obose\u015fte. \/ Acolo \u2013 \/ dur\u00e2nd \u00een locul iubirii, \/ cuv\u00e2ntul iubire se \u00eemparte la castori. \/ Din exil, \/ Ioan-f\u0103r\u0103-Limb\u0103 \/ \u2013 prin\u0163ul cu sabia-n teac\u0103 \u2013 \/ ne-a trimis veste. \/\/ S\u0103 a\u015fez\u0103m zale ori c\u00e2l\u0163i \/ \u00eentre noi \/ \u015fi t\u0103i\u015ful lucrurilor \/\/ S\u0103 \u00eentemeiem \/ \u00een alb \/ \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cuvintelor.\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n Mai t\u00e2rziu, avea s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de perioada \u00eenceputului, pe care o pune \u00eentr-o rela\u0163ie nou\u0103, repro\u015f\u00e2nd confra\u0163ilor \u00eentru poezie lipsa de interes fa\u0163\u0103 de form\u0103: \u201e\u015etii, dup\u0103 perioada proletcultist\u0103, c\u00e2nd oficialit\u0103\u0163ile administrative decretau cine e poet \u015fi cine nu, a urmat o alta, c\u00e2nd unii poe\u0163i se decreteaz\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi drept genii, deschiz\u0103tori de drumuri, inovatori de profesie etc., sau o fac prin cei mai apropia\u0163i prieteni ai lor. Situa\u0163ia aceasta \u2013 \u00een care scriitorul vrea s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00eenaintea operei sale \u2013 m-a determinat s\u0103 intervin.\u201d<\/p>\n\n\n\n Nu putem \u00eencheia periplul nostru printr-un univers al st\u0103rii poetice f\u0103r\u0103 s\u0103 identific\u0103m, prin re-scriere, Starea cuvintelor<\/em>, a\u015fa cum \u00eensu\u015fi \u015etefan-Augustin Doina\u015f a v\u0103zut-o:<\/p>\n\n\n\n \u201eIar \u015fi iar\u0103 \/ \u00eencepe starea fiduciar\u0103. \/\/ Toate zac bolnave \/ pe arie: \/ \u015fi cele dure, \/ \u015fi cele suave, \/ \u2013 \u015fi nu mai pot s\u0103 \u00eendure. \/ Ca \u015fi c\u00e2nd dup\u0103 Nominarie \/ \u2013 ultima lun\u0103 din anul cu nimb \u2013 \/ ar mai fi \u00eenc\u0103 una: \u2013 de schimb. \/ Le-am spus: \/ \u2013 Dar voi sunte\u0163i doar cuvinte: \/ ini\u0163iale, \/ feude scutite de orice apus, \/ o bolboroseal\u0103 fierbinte \/ \u00een cerul gurii senioriale\u2026 \/ \u2013 Doamne, mi-au r\u0103spuns. E zadarnic: \/ existentul, ca un paharnic \/ prea harnic, \/ pe toate \/ vai! Ne-a umplut \/ p\u00e2n\u0103 peste poate \/ de \u00een\u0163elepciune \u015fi lut. Iar \u015fi iar\u0103 \/ \u00eencepe starea fiduciar\u0103. \/ Ce profet diletant \/ ne-a luat din bra\u0163ele v\u00e2ntului? \/ Un rege itinerant \/ sf\u00e2r\u015fe\u015fte cu noi cucerirea p\u0103m\u00e2ntului\u2026 \/ \u2013 Nu-i nimic: nu v\u0103 teme\u0163i de \u00eensu\u015fire. \/ Am s\u0103-l a\u015ftept la ie\u015fire\u2026\u201d<\/em><\/p>\n\n\n\n Aici se \u00eencheie acest scurt \u2013 dar sincer \u2013 demers de omagiere a poetului \u015etefan-Augustin Doina\u015f, demers conceptualizat \u015fi materializat \u00een anul 2022, c\u00e2nd se \u00eempline\u015fte un secol de la na\u015fterea poetului. De asemenea, \u00een data de 25 mai a acestui an se comemoreaz\u0103 20 de ani de la \u00eenceputul c\u0103l\u0103toriei sale printre astre.<\/p>\n\n\n\n Prof. dr. Gheorghe BR\u00c2NZEI<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Poezia lui Doina\u015f este o poezie de factur\u0103 neoclasic\u0103, iar autorul ei este un reflexiv, manifest\u00e2nd tendin\u0163a de a conceptualiza sentimentele \u015fi de a imprima universului \u00eentreg ordine \u015fi echilibru. \u00cen crea\u0163ia lui, lumea este un spectacol, iar poetul este…<\/p>\n