<\/p>\n\n\n\n
Alexandru Vlahu\u0163\u0103 a fost un scriitor complex, poet, prozator (autor \u015fi al unui roman de r\u0103sunet, Dan<\/em>), monografist (Pictorul N.I. Grigorescu<\/em>), publicist artist, continuator al lui Alecu Russo \u015fi precursor al reportajului artistic geobogzian (Rom\u00e2nia pitoreasc\u0103<\/em>), creator de institu\u0163ii \u015fi de publica\u0163ii de r\u0103sunet na\u0163ional (\u201eViea\u0163a<\/em>\u201d, \u201eS\u0103m\u0103n\u0103torul<\/em>\u201d) etc. Conchiz\u00e2nd, o personalitate de prim-plan, cum a fost cotat, \u00een timpul vie\u0163ii, intrat \u00eentr-un con de umbr\u0103, \u00een posteritate, \u015fi din pricina lui G. C\u0103linescu, prin imaginea creat\u0103, pe nedrept, \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent<\/em> (1941). Acuza cea mai frecvent\u0103, preluat\u0103 \u015fi perpetuat\u0103 de istoria \u015fi critica literar\u0103 marxist\u0103, a fost aceea de s\u0103m\u0103n\u0103torist \u015fi de girator al curentului eminescian, care ar fi adus \u00een cultura rom\u00e2neasc\u0103 o mentalitate paseist\u0103, cel mult de pitoresc s\u0103m\u0103n\u0103torist. Este vorba despre o abera\u0163ie ideologizant\u0103 care lucreaz\u0103 \u015fi ast\u0103zi sub influen\u0163a \u201ecorectitudinii politice\u201d, \u00eendreptat\u0103 vizibil \u00eempotriva lui Eminescu \u015fi a tuturor curentelor care stau sub zodia eminescianismului. Nici Eminescu \u015fi nici Vlahu\u0163\u0103 n-au fost ni\u015fte vis\u0103tori pasei\u015fti, lipsi\u0163i de sim\u0163ul istoriei.<\/p>\n\n\n\n Adev\u0103rul e tocmai contrariul. Vlahu\u0163\u0103 \u015fi cei care i-au stat al\u0103turi au preluat \u015fi dus mai departe cele mai vii idealuri ale lui Eminescu, unul central fiind ideea Rom\u00e2niei Mari numit\u0103 de autorul Luceaf\u0103rului<\/em> \u201eDacia Mare\u201d, \u00eenc\u0103 din 24 ianuarie 1882, c\u00e2nd s-a \u00eentemeiat, \u00een mod simbolic, Societatea \u201eCarpa\u0163ii\u201d, av\u00e2nd ca principal scop unirea Transilvaniei cu vechiul regat. Manifestul mobilizator, r\u0103scolitor de energii pentru ridicarea intelighen\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti c\u0103tre cel mai important ideal na\u0163ional, f\u0103ptuirea Marii Uniri, a fost poemul Unde ni sunt vis\u0103torii?<\/em>, la care nu vor fi indiferen\u0163i cei doi titani ai culturii \u015fi politicii na\u0163ionale, Nicolae Iorga \u015fi Constantin Stere. Un intelectual de marc\u0103 de azi, Mircea Platon, care a resuscitat \u015fi el interesul pentru opera vlahu\u0163ian\u0103, realiz\u00e2nd o edi\u0163ie complex\u0103 a operei scriitorului, se ar\u0103ta surprins c\u00e2t de actual este Vlahu\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n Pe data de 10 mai 1901, la publicarea poemului Unde ni sunt vis\u0103torii?<\/em>, Vlahu\u0163\u0103 nu era nicicum un eminescian pasiv. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 a scris cea mai cunoscut\u0103 poezie \u00eenchinat\u0103 Lui Eminescu<\/em>, text neegalat dec\u00e2t de Marin Sorescu (Trebuiau s\u0103 poarte un nume<\/em>) \u015fi de Grigore Vieru (Leg\u0103m\u00e2nt<\/em>):<\/p>\n\n\n\n Tot mai citesc m\u0103iastra-\u0163i carte,<\/em><\/p>\n\n\n\n De\u015fi \u0163i-o \u015ftiu pe dinafar\u0103:<\/em><\/p>\n\n\n\n Parc\u0103 urm\u00e2nd \u015firul de slove,<\/em><\/p>\n\n\n\n Ce-a tale g\u00e2nduri s\u0103m\u0103nar\u0103,<\/em><\/p>\n\n\n\n M\u0103 duc tot mai afund cu mintea<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cen lumile de frumuse\u0163i,<\/em><\/p>\n\n\n\n Ce-au izvor\u00e2t, eterni luceferi,<\/em><\/p>\n\n\n\n Din noaptea tristei tale vie\u0163i\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n Sintagma metafor\u0103 noaptea tristei tale vie\u0163i<\/em>, cum vom vedea, vine direct din calitatea de martor a lui Vlahu\u0163\u0103 la ultimii ani de via\u0163\u0103 ai lui Eminescu. Referin\u0163ele \u00eens\u0103 sunt \u015fi la lupt\u0103torul care a fost marele poet:<\/p>\n\n\n\n S\u0103 pl\u00e2ngi tu pl\u00e2nsul tuturora\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n Din zbuciumul eternei lupte.<\/em><\/p>\n\n\n\n S\u0103 smulgi fulger\u0103toare versuri,<\/em><\/p>\n\n\n\n Buc\u0103\u0163i din inima ta rupte\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n S-aprinzi \u00een bolta vremii a\u015ftri<\/em><\/p>\n\n\n\n Din zborul tristului t\u0103u g\u00e2nd\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n V\u0103paie!\u2026 Ce-o s\u0103-i pese lumii<\/em><\/p>\n\n\n\n C\u0103 tu te mistui lumin\u00e2nd?<\/em><\/p>\n\n\n\n Dar \u00een Unde ni sunt vis\u0103torii?<\/em> recunoa\u015ftem, de asemenea, pe Eminescu cel din publicistic\u0103, din Ce-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie<\/em>, din Doin\u0103<\/em>, din Junii corup\u0163i<\/em> \u015fi din Ai no\u015ftri tineri\u2026<\/em>, denud\u00e2nd lipsa unui ideal na\u0163ional \u00een stare s\u0103 smulg\u0103 pe tineri din neantul valah, cum \u00eel va numi Emil Cioran. Iat\u0103-i pe acei tineri lipsi\u0163i de vis \u00eentrem\u0103tor:<\/p>\n\n\n\n C\u0103ci m\u0103-ntreb, ce sunt aceste vaiete nem\u00e2ng\u00e2iate,<\/em><\/p>\n\n\n\n Ce-i acest popor de spectri cu priviri \u00eentunecate,<\/em><\/p>\n\n\n\n Chipuri palide de tineri osteni\u0163i pe nemuncite,<\/em><\/p>\n\n\n\n Tri\u015fti poe\u0163i ce pl\u00e2ng \u015fi c\u00e2nt\u0103 suferin\u0163i \u00eenchipuite,<\/em><\/p>\n\n\n\n Inimi la\u015fe, ab\u0103tute, f\u0103r-a fi luptat vreodat\u0103,<\/em><\/p>\n\n\n\n \u015ei str\u0103ine de-o sim\u0163ire mai \u00eenalt\u0103, mai curat\u0103<\/em><\/p>\n\n\n\n Ce sunt bra\u0163ele acestea slabe \u015fi tremur\u0103toare,<\/em><\/p>\n\n\n\n Ce-s ace\u015fti copii de cear\u0103 fructe istovite-n floare?\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 militantul Vlahu\u0163\u0103 a fost eminescianul p\u0103truns de \u00eentreaga oper\u0103 \u015fi fapt\u0103 a lui Eminescu, el s-a dovedit a fi \u015fi unul dintre pu\u0163inii adev\u0103ra\u0163i prieteni ai poetului din ultimii \u015fase ani ai vie\u0163ii, iar nu un \u201e\u00eengrijorat\u201d ipocrit, ca at\u00e2\u0163ia al\u0163ii, o culme a imposturii fiind Grigore Ventura, care a p\u00e2ng\u0103rit p\u00e2n\u0103 \u015fi momentul \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rii poetului, cum bine va fi observat Titu Maiorescu despre cuv\u00e2ntul acestuia din momentul funebru, etichet\u00e2ndu-l, \u00een \u00censemn\u0103ri zilnice<\/em>, drept indiscretul tic\u0103los<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Cunosc\u00e2ndu-l bine \u015fi \u00eenainte de \u00eemboln\u0103vire, Vlahu\u0163\u0103 a \u00een\u0163eles, printre cei dint\u00e2i, adev\u0103rata etiologie a bolii poetului: imensul sacrificiu al jurnalistului de la \u201eTimpul\u201d, munc\u0103 istovitoare nu pentru bani, nu pentru interese de partid, ci pentru emanciparea vie\u0163ii publice din Rom\u00e2nia, proiect pentru care s-a \u015fi dus la studii la Berlin, dup\u0103 cum \u00eei scrie, la 5 februarie 1874, lui Titu Maiorescu, de la Charlottenburg: \u201eCred c\u0103 am g\u0103sit acum solu\u0163ia problemelor respective, grup\u00e2nd concep\u0163iile \u015fi sistemele demonstrative (doveditoare) care \u00eenso\u0163esc fiecare faz\u0103 a evolu\u0163iei \u00een antinomii viz\u00e2nd atemporalul din istorie, drept \u015fi politic\u0103, dar nu \u00een sensul evolu\u0163iei hegeliene a ideii. C\u0103ci la Hegel g\u00e2ndire \u015fi fiin\u0163\u0103 sunt identice \u2013 aici nu. Interesul practic pentru patria noastr\u0103 ar consta, cred, \u00een \u00eenl\u0103turarea teoretic\u0103 a oric\u0103rei \u00eendrept\u0103\u0163iri pentru importul necritic de institu\u0163ii str\u0103ine, care nu sunt altceva dec\u00e2t organiza\u0163ii specifice ale societ\u0103\u0163ii omene\u015fti \u00een lupta pentru existen\u0163\u0103, care pot fi deci preluate \u00een principiile lor generale, dar a c\u0103ror cazuistic\u0103 trebuie s\u0103 rezulte \u00een mod empiric din rela\u0163iile dintre popor \u015fi \u0163ar\u0103 [teritoriu]. Nu m\u0103 pot pronun\u0163a acum mai pe larg asupra acestui subiect, el mi-a ocupat \u00eens\u0103 cea mai mare parte din cugetarea proprie \u015fi din studii, a\u015fa c\u0103 p\u00e2n\u0103 acum n-am respectat \u00een fixarea temelor mele o succesiune de tip didactic\u201d.1<\/sup> Doctorandul mai preciza: \u201eUn titlu de doctor m-ar aranja \u00eentr-adev\u0103r cu lumea \u015fi cu ordinea ei legal\u0103, nu \u015fi cu mine \u00eensumi, care deocamdat\u0103 nu m\u0103 mul\u0163ume\u015fte, nu\u201d.2<\/sup> Energia colosal\u0103 risipit\u0103 \u00een imensa publicistic\u0103 de la \u201eTimpul\u201d, coroborat\u0103 cu iresponsbilitatea celor care l-au agresat spre a-l azv\u00e2rli \u00een sanatoriul doctorului \u015eu\u0163u, cu tratamentele inadecvate, toxice (vezi tratamentul cu mercur!), iat\u0103 cauzele centrale, prima pricinuindu-i internarea, iar a doua declan\u015f\u00e2nd boala ireversibil\u0103 pe temei iatrogenic<\/em>, cum recunoasc ast\u0103zi \u015fi savan\u0163ii Academiei Rom\u00e2ne3<\/sup>. \u00cenainte de 28 iunie 1883, Vlahu\u0163\u0103 a stat de vorb\u0103 cu poetul care i s-a pl\u00e2ns de munca istovitoare \u015fi de faptul c\u0103 i-ar trebui un lung concediu spre a-\u015fi veni \u00een plin\u0103tatea for\u0163elor. C\u00e2nd l-a \u00eentrebat de ce nu se duce, Eminescu a r\u0103spuns: \u201e\u2013 Dar unde s\u0103 m\u0103 duc? Cu ce s\u0103 m\u0103 duc? Pe cine s\u0103 las \u00een locul meu?\u201d (Amintiri despre Eminescu<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Chiar \u015fi \u00een anii bolii poetul nu va uita de acest complex \u015fi necesar proiect de-atunci, conson\u00e2nd, \u00een definitiv, cu binecunoscuta teorie maiorescian\u0103 a formelor f\u0103r\u0103 fond<\/em>. Vlahu\u0163\u0103 \u00ee\u015fi aminte\u015fte c\u0103 nici \u00een ultimile zile ale vie\u0163ii poetul nu uitase de marele s\u0103u proiect, motiv pentru care a \u015fi reintrat \u00een ziaristic\u0103, \u00een 1888, public\u00e2nd \u00een \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blanduziei\u201d \u015fi \u00een \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d c\u00e2teva articole, unul dintre ele produc\u00e2nd c\u0103derea guvernului!<\/p>\n\n\n\n Amintitul Gr. Ventura aprecia ca nebunie o teorie economic\u0103 expus\u0103 de Eminescu \u00eentr-un grup public. Nu \u015fi Vlahu\u0163\u0103, de\u015fi nu cuno\u015ftea scrisoarea adresat\u0103 lui Maiorescu, de la Charlottenburg, la 5 februarie 1874. Vizit\u00e2ndu-l pe poet la sanatoriul dr. \u015eu\u0163u, la ultima internare, Eminescu i-a spus \u201ecu un ton important despre un plan al lui de reorganizare social\u0103, la care se g\u00e2nde\u015fte demult, o lucrare colosal\u0103, care-l munce\u015fte \u015fi \u00eei d\u0103 nop\u0163i de insomnie \u015fi dureri de cap uciga\u015fe\u201d.4<\/sup> Acel de mult<\/em> era, de fapt, ceea ce nu reu\u015fise, dar concepuse \u00een vremea studiilor de la Berlin, \u00een consens cu combaterea formelor f\u0103r\u0103 fond<\/em>, teorie eminescian\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, \u015fi maiorescian\u0103, deopotriv\u0103, teorie p\u0103guboas\u0103, devenit un soi de brand<\/em> na\u0163ional.<\/p>\n\n\n\n Rela\u0163ia lui Vlahu\u0163\u0103 cu Eminescu devenise una de str\u00e2ns\u0103 prietenie, de vreme ce exist\u0103 informa\u0163ia (cunoscut\u0103 \u015fi de Petru Cre\u0163ia), furnizat\u0103 de profesorul cern\u0103u\u0163ean I.D. \u015etef\u0103nescu, rud\u0103 a scriitorului (care, la r\u00e2ndu-i, a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit-o unei studente a lui), c\u0103 autorul lui Dan<\/em> s-a \u00eent\u00e2lnit, la cererea lui Eminescu, \u00een zilele premerg\u0103toare intern\u0103rii poetului. Vlahu\u0163\u0103 \u015fi Eminescu s-au \u00eent\u00e2lnit pe Calea Victoriei, poetul \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-i un caiet voluminos, cu \u015fine de metal, care con\u0163inea, se pare, volumul de poezii, finalizat, pun\u00e2ndu-i condi\u0163ia s\u0103-l dea publicit\u0103\u0163ii peste un anume num\u0103r de ani, dup\u0103 moartea lui. Caietul s-ar fi pierdut \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, c\u00e2nd Vlahu\u0163\u0103 era \u00een refugiu la B\u00e2rlad (1916), casa din Bucure\u015fti fiindu-i jefuit\u0103. Fire\u015fte, f\u0103r\u0103 obiectul \u00een cauz\u0103 nu ie\u015fim din zona legendei. Cu toate acestea, I.D. \u015etef\u0103nescu a depus m\u0103rturie c\u0103 a v\u0103zut el \u00eensu\u015fi caietul, la Vlahu\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n Sigur e c\u0103, de \u00eendat\u0103 ce s-a \u00eentors din c\u0103l\u0103toria din Italia \u015fi a fost adus la Ia\u015fi de Maiorescu, de\u015fi poetul voia s\u0103-\u015fi reia activitatea ziaristic\u0103 (vizitase deja redac\u0163ia \u201eRom\u00e2niei libere\u201d, \u015ftiind c\u0103 \u201eTimpul\u201d se desfiin\u0163ase, prin comasarea cu \u201eBinele public\u201d, tocmai pentru ca ie\u015firea lui din pres\u0103 s\u0103 fie sigur\u0103!), Vlahu\u0163\u0103 l-a vizitat, la scurt timp, \u00eengrijorat de soarta lui. A \u00een\u0163eles imediat nevoia stringent\u0103 de activitate a poetului spre a ie\u015fi din starea \u201emor\u0163ii civile\u201d (Nicolae Georgescu). Pentru moment, Vlahu\u0163\u0103 a \u00eencercat s\u0103-l ia la \u0163ar\u0103, dar poetul nu a admis s\u0103 fie tratat ca pe \u201eun om mort\u201d. La 20 iunie 1884, Vlahu\u0163\u0103 \u00eei scria lui Maiorescu:<\/p>\n\n\n\n \u201eAm v\u0103zut pe Eminescu \u015fi am stat cu el o zi. Mi-a fost cu neputin\u0163\u0103 s\u0103-l \u00eenduplec a veni cu mine la \u0163ar\u0103. La ce \u2013 zicea el \u2013 s\u0103 mai port prin lume un om mort!\u201d Dup\u0103 cum ne spune ra\u0163iunea bunului sim\u0163, un nebun nu se consider\u0103 inexistent pentru lumea exterioar\u0103, de\u015fi poate fi considerat, de al\u0163ii, astfel.<\/p>\n\n\n\n Mai mult dec\u00e2t orice tratament chimic, Eminescu avea nevoie s\u0103 fie recuperat social, iar nu cu \u00eentre\u0163inerea public\u0103 a ideii c\u0103 este un bolnav irecuperabil (cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul scandaloasei epigrame macedonskiene publicat\u0103 \u00een \u201eLiteratorul\u201d, c\u0103reia Gr. Ventura, fals indignat, \u00eei va face publicitate). A \u00een\u0163eles asta \u015fi sora lui Maiorescu, Emilia Humpel, care a f\u0103cut demersuri pe l\u00e2ng\u0103 critic s\u0103 i se caute poetului un loc de munc\u0103. La fel insist\u0103 \u015fi Vlahu\u0163\u0103, scriindu-i: \u201e\u00cen tot cazul \u2013 gr\u0103bi\u0163i a-l numi undeva. Altfel \u00eel pierdem \u2013 f\u0103r\u0103 n\u0103dejde de \u00eentoarcere\u201d. C\u00e2nd a fost trimis la M\u0103n\u0103stirea Neam\u0163, \u00een 1886, unde a fost \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit (nebunii nu se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc!), Vlahu\u0163\u0103 \u0163ine leg\u0103tura cu el, face schimb de scrisori, \u00eei trimite pres\u0103 pentru lectur\u0103 \u015fi ia ini\u0163iativa unor prescrip\u0163ii publice spre a-i veni \u00een ajutor, al\u0103turi de al\u0163ii. Eminescu \u00eens\u0103 respinge asemenea demersuri, dovedind o demnitate moral\u0103 exemplar\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen fine, Vlahu\u0163\u0103 a salvat de la pierdere un ultim catren, poate cel mai tulbur\u0103tor conceput de Eminescu \u00eenainte de moarte. M\u0103rturise\u015fte c\u0103 la ultima vizit\u0103 la sanatoriul \u201eCaritas\u201d, poetul l-a \u00eent\u00e2mpinat recit\u00e2nd versuri inedite, de o rar\u0103 frumuse\u0163e \u015fi concentrare, din care a re\u0163inut:<\/p>\n\n\n\n At\u00e2ta foc, at\u00e2ta cer,<\/em><\/p>\n\n\n\n At\u00e2tea lucruri sfinte<\/em><\/p>\n\n\n\n Peste\u2019ntunericul vie\u0163ii<\/em><\/p>\n\n\n\n Ai rev\u0103rsat, p\u0103rinte!<\/em><\/p>\n\n\n\n Va fi mult de meditat de ce, dup\u0103 \u015fase ani de suferin\u0163e golgotice, Eminescu aduce uimitoarea rev\u0103rsare de lumin\u0103 peste \u2019ntunericul vie\u0163ii! Gr\u0103itor, Vlahu\u0163\u0103 vorbe\u015fte despre aceea\u015fi minune \u00een poema \u00eenchinat\u0103 Lui Eminescu:<\/p>\n\n\n\n S-aprinzi \u00een bolta vremii a\u015ftri<\/em><\/p>\n\n\n\n Din zborul tristului t\u0103u g\u00e2nd\u2026<\/em><\/p>\n\n\n\n V\u0103paie!\u2026 Ce-o s\u0103-i pese lumii<\/em><\/p>\n\n\n\n C\u0103 tu te mistui lumin\u00e2nd?<\/em><\/p>\n\n\n\n Seva geniului trebuie s\u0103 fi nutrit aceast\u0103 rela\u0163ie tainic\u0103 \u00eentre Mihai Eminescu \u015fi Alexandru Vlahu\u0163\u0103! (N.R.<\/strong> \u2013 preluare din Hyperion<\/em>, nr 7-9\/2023)<\/p>\n\n\n\n Theodor CODREANU<\/em><\/strong><\/p>\n\n\n\n 1<\/sup> M. Eminescu, Opere, XVI. Coresponden\u0163\u0103. Documentar<\/em>, Editura Academiei, Bucure\u015fti, 1989, p. 48.<\/p>\n\n\n\n 2<\/sup> Ibidem.<\/p>\n\n\n\n 3<\/sup> Cf. Maladia lui Eminescu \u015fi maladiile imaginare ale eminescologilor<\/em>, coord. Eugen Simion, Bucure\u015fti, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, 2015. Vezi studiul acad. Victor A. Voicu, A contribuit intoxica\u0163ia iatrogenic\u0103 cu mercur la patografia lui Eminescu?<\/em><\/p>\n\n\n\n 4<\/sup> Cf. Al. Vlahu\u0163\u0103, Amintiri despre Eminescu<\/em>, \u00een vol. Omagiu lui M. Eminescu<\/em>, Bucure\u015fti, 1909; Dup\u0103 Eminescu<\/em>, \u00een Opere alese<\/em>, II, Bucure\u015fti, Editura pentru Literatur\u0103, 1953, p. 99-101.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Alexandru Vlahu\u0163\u0103 a fost un scriitor complex, poet, prozator (autor \u015fi al unui roman de r\u0103sunet, Dan), monografist (Pictorul N.I. Grigorescu), publicist artist, continuator al lui Alecu Russo \u015fi precursor al reportajului artistic geobogzian (Rom\u00e2nia pitoreasc\u0103), creator de institu\u0163ii \u015fi…<\/p>\n