{"id":25495,"date":"2024-04-22T09:26:27","date_gmt":"2024-04-22T09:26:27","guid":{"rendered":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=25495"},"modified":"2024-04-22T09:26:27","modified_gmt":"2024-04-22T09:26:27","slug":"noi-suntem-mandria-tarii-cronica-unei-generatii-de-dascali-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/lectia-de-istorie\/noi-suntem-mandria-tarii-cronica-unei-generatii-de-dascali-v\/","title":{"rendered":"\u201eNoi suntem m\u00e2ndria \u0163\u0103rii\u201d – Cronica unei genera\u0163ii de dasc\u0103li (V)"},"content":{"rendered":"\n

(urmare din num\u0103rul trecut<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

\u201eSt\u00e2ngul, dreptul, st\u00e2ngul, dreptul; acum c\u00e2nta\u0163i! 1, 2, 3 \u015fi \u2026 \u201eNoi suntem m\u00e2ndria \u0163\u0103rii \u2026 \u201e Acestea au fost primele comenzi ale ofi\u0163erului care r\u0103spundea de instruc\u0163ia noastr\u0103 militar\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Era pe la jum\u0103tatea lunii mai (1954), \u00een primul nostru an de facultate.<\/p>\n\n\n\n

Coloana era format\u0103 din cca 30 de studente, c\u00e2te 4 \u00een r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

\u00cembr\u0103cate \u00een rochii sau fuste \u015fi bluze, \u00eenc\u0103l\u0163ate cu sandale sau cu pantofi, poate \u015fi cu tocuri, m\u0103r\u015f\u0103luiam pe Copou \u00een sus, apoi la st\u00e2nga, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o poian\u0103, unde erau instalate panourile de tragere.<\/p>\n\n\n\n

Ineditul coloanei \u015fi caden\u0163a noastr\u0103 pe carosabil st\u00e2rnea r\u00e2sul celor de pe trotuar, care ne \u015fi aplaudau.<\/p>\n\n\n\n

Ajunse la locul tragerii, ne-a fost dat armamentul. La mine a ajuns o pu\u015fc\u0103 mare, grea, cred c\u0103 era de pe vremea R\u0103zboiului de Independen\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce am fost instruite \u015fi aliniate, ofi\u0163erul a strigat: \u201eDesface\u0163i picioarele!\u201d (adic\u0103 la trepied). O coleg\u0103 care, probabil, n-a fost atent\u0103 la toate explica\u0163iile, \u015fi-a desf\u0103cut picioarele c\u00e2t a putut de mult. Ofi\u0163erul s-a \u00eenro\u015fit, a f\u0103cut fe\u0163e-fe\u0163e. Pe noi ne pufnea r\u00e2sul.<\/p>\n\n\n\n

La comanda \u201eOchi\u0163i!\u201d, din reculul armelor, mai multe am c\u0103zut pe spate, \u00een pozi\u0163ii c\u00e2t se poate de caraghioase. A\u015fa cum am men\u0163ionat mai sus, nu aveam echipament adecvat. Una din colege a \u015fi \u0163ipat tare c\u00e2nd a tras cu pu\u015fca.<\/p>\n\n\n\n

Doar vreo 5 gloan\u0163e au ajuns pe panou, celelalte s-au risipit departe de \u201einamic\u201d.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd a comandat \u201eRupe\u0163i r\u00e2ndurile!\u201d se citea disperarea pe fa\u0163a lui.<\/p>\n\n\n\n

Era t\u00e2n\u0103r, chipe\u015f \u015fi poate instruia pentru prima dat\u0103 ni\u015fte fete de 18-19 ani.<\/p>\n\n\n\n

B\u0103ie\u0163ii f\u0103ceau instruc\u0163ie militar\u0103 o zi pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een timpul anului, \u00een Ia\u015fi \u015fi o lun\u0103 \u00een vacan\u0163a de var\u0103 \u00een alte loca\u0163ii. Din convoc\u0103rile de o lun\u0103, colegii mei au amintiri mai colorate.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2\u0163iva povestesc c\u0103 la una din convoc\u0103ri (1956) erau \u00eencartirui\u0163i \u00een p\u0103durea Cilibia de l\u00e2ng\u0103 Buz\u0103u. Se ad\u0103posteau \u201esub p\u0103m\u00e2nt\u201d \u00een ni\u015fte bordeie, iar instruc\u0163ia o f\u0103ceau sub un soare arz\u0103tor. Paturile erau ni\u015fte ridic\u0103turi de p\u0103m\u00e2nt iar \u00een loc de saltele, dormeau pe paie. Drept lenjerie aveau doar p\u0103turi \u015fi acelea uzate \u015fi g\u0103urite. Ploaia p\u0103trundea printre sc\u00e2ndurile acoperi\u015fului, \u00eenc\u00e2t se umpleau bordeiele cu ap\u0103 iar \u201esaltelele\u201d se pref\u0103ceau \u00een plute.<\/p>\n\n\n\n

Despre aceea\u015fi convocare, un coleg mai relateaz\u0103: \u00abComandantul plutonului nostru era c\u0103pitanul M\u0103n\u0103il\u0103, un zdrahon de \u0163igan, cu pu\u0163ine \u201eclase\u201d, care se l\u0103uda mereu cu cele 17-18 logodnice ale sale\u00bb.<\/p>\n\n\n\n

Povestea pitoresc \u015fi noi, c\u00e2nd nu ne ardea de instruc\u0163ie (dar c\u00e2nd ne ardea?) \u00eel rugam s\u0103 reia povestea de la logodnica nr. 9 sau 10, la care r\u0103m\u0103sese ieri…<\/p>\n\n\n\n

Dar \u00ablec\u0163iile lui despre bomba atomic\u0103 \u015fi efectele ei!<\/p>\n\n\n\n

\u2013 B\u0103, voi \u015fti\u0163i ce e aia bomba atomic\u0103?<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Nu! r\u0103spundeam noi \u00eentr-un glas, de unde s\u0103 \u015ftim? C\u00e2nd d\u0103 o bomb\u0103 atomic\u0103, zboar\u0103 atomii p\u0103 c\u00e2mp, m\u0103!<\/p>\n\n\n\n

\u2013 Ehei, izbucnea din toate p\u0103r\u0163ile aceast\u0103 interjec\u0163ie, care, pentru bietul c\u0103pitan, o fi \u00eensemnat probabil, uimire, admira\u0163ie, extaz…<\/p>\n\n\n\n

\u015ei pentru c\u0103 totul a fost \u00een\u0163eles, nu mai era nevoie de \u201efixare\u201d… se putea trece la logodnica nr…\u00bb<\/p>\n\n\n\n

Mai poveste\u015fte: \u00abTot la Cilibia am tr\u0103it cele mai frumoase momente din via\u0163a mea de soldat.<\/p>\n\n\n\n

\u00cenchipui\u0163i-v\u0103 ziua \u00een care o droaie de \u201eosta\u015fi\u201d mergeau \u00een debandad\u0103 prin centrul localit\u0103\u0163ii, \u00een urma unei sacale tras\u0103 de un cal. Luasem \u015fi apa cu noi, pentru c\u0103 la Cotul Ciorii (cam la 10 km de p\u0103dure) unde urma s\u0103 execut\u0103m tragerile, nu era ap\u0103. Din mijlocul plutonului se aude deodat\u0103 vocea comandantului:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u2013 C\u00e2nt\u0103 plutonul?\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u2013 Da, r\u0103spund b\u0103ie\u0163ii. De pe sacaua pe care o \u201ec\u0103l\u0103rea\u201d subsemnatul, veneau primele provoc\u0103ri muzicale:<\/p>\n\n\n\n

\u201eMi-o z\u00e2s mama c\u0103 mi-o da…\u201d \u015fi plutonul: \u201eV\u0103leleu, v\u0103leleu …\u201d,<\/p>\n\n\n\n

eu: \u201ezestre c\u00e2nd m-oi m\u0103rita\u201d \u2013 \u201eV\u0103leu, v\u0103leu, v\u0103leleu\u201d. \u015ei tot a\u015fa, p\u00e2n\u0103 se terminau versurile c\u00e2ntecului (preluat \u015fi prelucrat din repertoriul Mariei T\u0103nase).<\/p>\n\n\n\n

Ie\u015feau la strad\u0103 copii, femei, b\u0103rba\u0163i, l\u0103trau c\u00e2inii, to\u0163i salut\u00e2nd pe vajnicii lupt\u0103tori.\u00bb Aurel Gheorghi\u0163\u0103, pg. 260-261.<\/p>\n\n\n\n

Popasuri pe marginea timpului Dup\u0103 20 de ani<\/strong><\/p>\n\n\n\n

\u00abO promo\u0163ie care \u00ee\u015fi s\u0103rb\u0103tore\u015fte semicentenarul este un fapt remarcabil, \u00een primul r\u00e2nd, prin durata raporturilor suflete\u015fti care au men\u0163inut at\u00e2ta amar de vreme coeren\u0163a grupului. Pu\u0163ini sunt cei care, la cincizeci de ani de la absolvirea facult\u0103\u0163ii, se mai \u00eent\u00e2lnesc, spre a retr\u0103i, fie doar pentru c\u00e2teva ore, atmosfera specific\u0103 anilor petrecu\u0163i \u00een amfiteatrele academice, omagiind astfel \u015fi institu\u0163ia \u00een care s-au format.<\/p>\n\n\n\n

Actualul corp profesoral al Facult\u0103\u0163ii de Litere salut\u0103 cu deosebit\u0103 considera\u0163ie aceast\u0103 comunitate de intelectuali valoro\u015fi, aduce omagiul s\u0103u celor ce nu mai sunt, iar celor care sunt le ureaz\u0103 din toat\u0103 inima \u201eLA MUL\u0162I ANI!\u201d\u00bb, pg.11.<\/p>\n\n\n\n

Am extras din salutul prof. univ. dr. Iulian Popescu, decan al Facult\u0103\u0163ii de Litere la data \u00eent\u00e2lnirii noastre.<\/p>\n\n\n\n

Ne-au mai onorat cu prezen\u0163a \u015fi ne-au vorbit: dl. rector al Universit\u0103\u0163ii prof. univ. dr. Dumitru Oprea (\u00een func\u0163ie la data \u00eent\u00e2lnirii noastre), profesorii din vremea studen\u0163iei: domnii Gavril Istrate, decanul nostru, Constantin Ciopraga \u015fi Alexandru Andriescu.<\/p>\n\n\n\n

Ne-a impresionat \u015fi ne-am sim\u0163it m\u00e2ndri ascult\u00e2nd cuv\u00e2ntul domnului rector Dumitru Oprea: \u201eFaptul c\u0103 misiunea noastr\u0103, aceea de a uni oameni prin \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi cultur\u0103, a devenit \u015fi scopul fiec\u0103ruia dintre dumneavoastr\u0103 ne face \u015fi v\u0103 face cinste.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cei 50 de ani care s-au scurs, a\u0163i onorat numele universit\u0103\u0163ii ie\u015fene de unde a\u0163i pornit. Ca dasc\u0103li, oameni de cultur\u0103, directori de \u015fcoli sau licee, jurnali\u015fti, figuri publice, a\u0163i \u00eennobilat Ia\u015ful \u015fi locurile prin care a\u0163i trecut.\u201d pg.9 (Am citat un fragment).<\/p>\n\n\n\n

A\u015fa cum a precizat dl decan Iulian Popescu, noi, pe c\u00e2t a fost posibil, am \u0163inut leg\u0103tura de-a lungul anilor \u015fi ne-am \u00eent\u00e2lnit mereu, pe la \u00eenceput, din zece \u00een zece ani: la 10, 20, 30, 40 de ani, apoi, la 5 ani \u2013 45, 50 \u015fi 55 ani, c\u00e2nd am fost pu\u0163ini, cca. 20, iar la 60 de ani, doar c\u00e2\u0163iva.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anul semicentenar 2007, p\u00e2n\u0103 la data \u00eent\u00e2lnirii, eram \u00een via\u0163\u0103 58, din cei 90 de absolven\u0163i.<\/p>\n\n\n\n

Cu acest prilej, colega noastr\u0103, Rodica Radu R\u0103\u015fcanu, a f\u0103cut o scurt\u0103 prezentare a promo\u0163iei noastre, a condi\u0163iei de studen\u0163i, a activit\u0103\u0163ii profesionale \u015fi extraprofesionale…<\/p>\n\n\n\n

La scurt timp, dup\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire, Rodica, cea care a fost sufletul acestor \u00eent\u00e2lniri, \u00eempreun\u0103 cu Vasile Filip, ne-au p\u0103r\u0103sit, trec\u00e2nd \u00een lumea umbrelor. \u00cen finalul acestor \u00eensemn\u0103ri, redau un fragment din cuv\u00e2ntul prof. Constantin Ciopraga:<\/p>\n\n\n\n

(continuare \u00een num\u0103rul viitor<\/em>)<\/p>\n\n\n\n

Elena DIDOIU<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(urmare din num\u0103rul trecut) \u201eSt\u00e2ngul, dreptul, st\u00e2ngul, dreptul; acum c\u00e2nta\u0163i! 1, 2, 3 \u015fi \u2026 \u201eNoi suntem m\u00e2ndria \u0163\u0103rii \u2026 \u201e Acestea au fost primele comenzi ale ofi\u0163erului care r\u0103spundea de instruc\u0163ia noastr\u0103 militar\u0103. Era pe la jum\u0103tatea lunii mai…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6,481],"tags":[],"class_list":["post-25495","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-lectia-de-istorie","category-numarul-271"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=25495"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25495\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25496,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/25495\/revisions\/25496"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=25495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=25495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=25495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}