{"id":2684,"date":"2013-10-06T05:25:11","date_gmt":"2013-10-06T05:25:11","guid":{"rendered":"http:\/\/www.cnrv.ro\/apostolul\/?p=2684"},"modified":"2013-10-06T05:25:11","modified_gmt":"2013-10-06T05:25:11","slug":"cumplitul-sfarsit-al-tanarului-werther","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/arte-si-meseriii\/cumplitul-sfarsit-al-tanarului-werther\/","title":{"rendered":"Cumplitul sf\u00e2r\u015fit al t\u00e2n\u0103rului Werther"},"content":{"rendered":"

Privea pe geamul clasei, \u00een timp ce intra \u00een tainele romantismului european, uria\u015ful nuc care umbrea curtea, parcarea \u015fi o parte din terenul de sport. Ea trebuia s\u0103 termine, \u015ftia, o v\u0103zuse pe hol c\u0103 mai z\u0103bovea la o discu\u0163ie cu frumoasele alea de la ea din ga\u015fc\u0103. El luase catalogul, avea literatura universal\u0103 la a XI-a B, dar nu se \u00eendura s\u0103 o ia spre clas\u0103, ar fi vrut s-o mai \u00eentrebe ceva. Mergea \u00eencet, cu privirea \u0163int\u0103 la ele. Nu-l b\u0103gar\u0103 \u00een seam\u0103 dec\u00e2t pentru un simplu salut, \u201ebun\u0103 ziua!\u201d, ca de la ni\u015fte elevi obi\u015fnui\u0163i la un profesor al \u015fcolii. Ce n-ar fi dat s\u0103 mai fie t\u00e2n\u0103r \u015fi s\u0103 nu fie a\u015fa de… \u00eensurat! Acum preda u\u015for neatent, din iner\u0163ie, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 apar\u0103, cu mersul ei provocator, foarte cunoscut, cu cizmele lungi, ro\u015fii, trase peste blugii mula\u0163i, cu p\u0103rul \u0103la ro\u015fcat c\u0103zut \u00een bucle uria\u015fe, peste umerii rotunji\u0163i, \u00eengu\u015fti. \u015ei \u015foldurile, ah, \u015foldurile alea de nimf\u0103, care unduiesc c\u00e2nd p\u0103\u015fe\u015fte! \u00ce\u015fi scosese mobilul \u015fi-i preg\u0103tise un mesaj: \u201eNu se mai poate face nimic?\u201d St\u0103tea cu telefonul \u00een m\u00e2n\u0103, iar elevii \u00eel priveau pe furi\u015f, nedumeri\u0163i, at\u00e2t c\u00e2t puteau printre r\u00e2nduri. Frazele curgeau domol, le dicta f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai g\u00e2ndeasc\u0103 la ele, tres\u0103rea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, la anumite cuvinte.<\/span><\/p>\n

\u2013 Secolul romantismului e al XIX-lea, prima jum\u0103tate, \u00een toat\u0103 Europa, dar preg\u0103tirea au f\u0103cut-o nem\u0163ii, la sf\u00e2r\u015fitul celui trecut, prin mi\u015fcarea \u201eSturm und Drang\u201d, prin Goethe \u015fi prin Schiller… reac\u0163ie la ariditatea iluminismului… alternativ\u0103 la clasicism \u015fi la ra\u0163iunea dominant\u0103 \u015fi antisentimental\u0103… re\u00eenvierea miturilor \u015fi interesul pentru folclor… sufletul european amator de suferin\u0163e… era vremea dezordinii, a dezastrului ira\u0163ional…
\n\u00cen lini\u015ftea groas\u0103 \u015fi fierbinte se auzeau scr\u00e2\u015fnetele stilourilor pe foile caietelor, erau buni \u0103\u015ftia de la a XI-a B, buni, cumin\u0163i \u015fi politico\u015fi, fa\u0163\u0103 de al\u0163ii, la care nu puteai preda asemenea lucruri. Merse la tabl\u0103 \u015fi scrise numele \u00eentreg al autorilor germani, ca ei s\u0103-i treac\u0103 bine pe maculatoare. Apoi, cu m\u00e2inile la spate, dar cu o mi\u015fcare rapid\u0103, brusc\u0103, se \u00eentoarse la geam \u015fi m\u0103tur\u0103 cu privirea curtea \u015fcolii. Nu z\u0103ri, spre dezam\u0103girea copiilor, c\u0103r\u0163ile puse ostentativ pe col\u0163urile b\u0103ncilor, ici un volum de Byron, dincolo un Lermontov, \u00een alt\u0103 parte chiar un Werther ruf\u0103rit de at\u00e2tea folosiri. Se apuc\u0103 s\u0103 le dea temele \u015fi motivele romantice, le spuse ceva de Schopenhauer, de pesimism \u015fi misoginism, de geniu \u015fi suferin\u0163\u0103, de iubirea \u00een mijlocul naturii s\u0103lbatice, de Novalis \u015fi de sentimentul infinitului, de demonismul rusesc \u015fi britanic, de vizionarismul social francez \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, de Eminescu cel \u00eent\u00e2rziat. Toate le scuipase ca pe-o poezie veche, \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 demult, \u00een copil\u0103rie, aproape c\u0103 \u015fi intona\u0163iile \u015fi pauzele f\u0103ceau parte din ritual.
\nO v\u0103zu, da, ie\u015fise, \u00een sf\u00e2r\u015fit, bine c\u0103 nu se dezlipise de geam. D\u0103du de pe mobil, chiar c\u00e2nd vorbi de Werther ca de personajul prin excelen\u0163\u0103 romantic, comanda de expediere a mesajului \u015fi c\u0103ut\u0103 s\u0103 se fac\u0103 v\u0103zut de afar\u0103. Ea se burzului \u00een buzunarul scurtei albastre, f\u0103r\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103. C\u00e2nd citi pe ecran, se opri, schimb\u0103 po\u015feta \u00een cealalt\u0103 parte \u015fi \u00ee\u015fi d\u0103du cu m\u00e2na aia alb\u0103 \u015fi frumoas\u0103 prin p\u0103r. Ridic\u0103 ochii, cu un chip u\u015for exasperat, c\u0103ut\u00e2nd un anume geam din \u015firul celor care d\u0103deau \u00een curte. \u00cel g\u0103si, \u00eel v\u0103zu cum \u00eei face cu m\u00e2na, discret. Nu schi\u0163\u0103 niciun z\u00e2mbet, ca-n alte d\u0103\u0163i, \u015fi se apuc\u0103 s\u0103 tasteze \u00eendesat un r\u0103spuns. Se \u00eenfipsese \u00een mijlocul cur\u0163ii, cu picioarele dep\u0103rtate, pentru un echilibru mai bun. Cizmele-i str\u0103luceau \u00een soare, la fel p\u0103rul, c\u0103zut pe spate cu iriz\u0103ri c\u0103r\u0103mizii. Primi r\u0103spunsul ei imediat: \u201eV-am mai spus, v\u0103 rog s\u0103 nu mai insista\u0163i! E nefiresc, totul a fost o nebunie!\u201d Parc\u0103-l lovise un upercut \u00een stomac, chiar f\u0103cu un gest de retragere, o grimas\u0103. Elevii terminaser\u0103 fraza \u015fi a\u015fteptau cumin\u0163i o alta, cu ochii \u00een caiete, gata s\u0103 nu piard\u0103 nimic. Tast\u0103 repede pe mobil un \u201ede ce? de ce?\u201d \u015fi trimise. Fata se opri \u00een poart\u0103, ridic\u0103 din nou privirea pe geam \u015fi tast\u0103 iar\u0103\u015fi, tot mai nervoas\u0103. R\u0103spunsul veni chiar c\u00e2nd profesorul decisese s\u0103 discute despre Suferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther \u015fi o pusese pe Mihaela, care se l\u0103udase c\u0103 citise romanul, s\u0103-l povesteasc\u0103, mai \u00eent\u00e2i: \u201eM\u0103 mut la XII H, oricum. V\u0103 rog mult de tot s\u0103 nu m\u0103 mai c\u0103uta\u0163i! Dvs. sunte\u0163i profesor, respecta\u0163i-v\u0103!\u201d O v\u0103zu cum se urc\u0103 \u00een Mercedesul negru care-o a\u015ftepta la poart\u0103. \u00cel s\u0103rut\u0103 \u00een fug\u0103 pe t\u00e2n\u0103rul \u015fofer \u015fi-i spuse ceva z\u00e2mbind. Se a\u015fez\u0103 la catedr\u0103, ca s\u0103-\u015fi adune g\u00e2ndurile \u015fi s\u0103-\u015fi trag\u0103 r\u0103suflarea. Mihaela povestea frumos romanul lui Goethe, ca-ntotdeauna fata asta se \u00eentrecea pe sine la literatur\u0103. O va trimite la olimpiad\u0103 \u015fi anul acesta. Con\u015ftientiz\u0103 acut c\u0103 \u0103ia de la XII H nu fac rom\u00e2na cu el, ci cu proasta de Petreasca. Nu va mai avea nicio treab\u0103 cu ea, \u00een cazul acesta, niciun motiv s-o vad\u0103, s-o \u00eentrebe, s-o asculte, s\u0103-i dea consulta\u0163ii pe mess \u015fi pe mail, s\u0103-i z\u00e2mbeasc\u0103, s-o \u00eentrebe c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te. \u015ei mai ales s\u0103… dup\u0103 tot ce se \u00eent\u00e2mplase atunci, c\u00e2nd fuseser\u0103 singuri \u00een bibliotec\u0103, c\u00e2nd \u00eei spusese at\u00e2tea \u015fi c\u00e2nd… Nu era bine deloc, nu putea accepta asta. Mihaela ajunsese la sf\u00e2r\u015fit, tocmai relata cunoscutele \u00eemprejur\u0103ri ale sinuciderii lui Werther. Primise pistoalele de la Albert, luase hot\u0103r\u00e2rea fatal\u0103, scrisese biletele de adio c\u0103tre Lotte, \u00ee\u015fi str\u00e2nsese lucrurile, v\u0103zuse pentru ultima oar\u0103 cerul, c\u00e2mpia \u015fi p\u0103durea \u015fi, la dou\u0103sprezece noaptea, \u00ee\u015fi tr\u0103sese glon\u0163ul \u00een cap, deasupra ochiului drept. Asta ne spune naratorul. Lotte a le\u015finat, administratorul s-a \u00eengrozit, iar Werther, agoniz\u00e2nd, a murit la amiaz\u0103. Ca orice t\u00e2n\u0103r nefericit romantic, a fost \u00eenmorm\u00e2ntat noaptea, sub teii ale\u015fi, f\u0103r\u0103 preot. Era un damnat solitar, prototip al tuturor damna\u0163ilor romantici.
\n\u2013 Da…. bine, Mihaela, foarte bine… a\u015fa \u015fi e, Werther e… cum ai zis tu, prototip al… \u0103stora romantici… S\u0103 citim cu voce tare c\u00e2teva pasaje din roman. Cine a selectat ceva?
\nDan ridic\u0103 m\u00e2na \u015fi se apuc\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 c\u00e2teva din multele scrisori de dragoste ale romanului. Profesorul se ridic\u0103 de la catedr\u0103 \u015fi se \u00eenfipse iar la geam, contempl\u00e2nd nucul. Pentru ultima oar\u0103 cerul, c\u00e2mpia \u015fi p\u0103durea… fiindc\u0103 Lotte asta nu l-a \u00een\u0163eles, nu i-a v\u0103zut suferin\u0163a, delicate\u0163ea, sufletul lui hipersensibil…. La naiba, nu mai avu r\u0103bdare s\u0103 termine Dan de citit! Se \u00eentoarse n\u0103valnic spre clas\u0103 \u015fi strig\u0103:
\n\u2013 Dragilor, nu e cumva prea u\u015for? Adic\u0103, nu vi se pare prea facil romanul? De fapt, el nu s-a terminat a\u015fa, nu chiar a\u015fa!
\nDan se opri, \u00eel privir\u0103 to\u0163i pe cel din fa\u0163a lor cu un amestec de mirare, umor \u015fi condescenden\u0163\u0103, c\u0103 adic\u0103 da, dac\u0103 spune\u0163i dumneavoastr\u0103, noi cam \u015ftiam altceva, dar v\u0103 ascult\u0103m, \u015fti\u0163i mai bine, sunte\u0163i profesor, da\u0163i-i drumul, suntem curio\u015fi, cum s-a terminat, de fapt?
\n\u2013 Diminea\u0163a, la \u015fase, servitorul a intrat \u00een odaie cu o lum\u00e2nare \u015fi l-a g\u0103sit \u00eentins pe jos, a v\u0103zut pistolul \u015fi s\u00e2ngele, corect? A\u015fa ne spune romanul!
\n\u00cencuviin\u0163ar\u0103 aproape to\u0163i.
\n\u2013 A sunat clopo\u0163elul, a dat alarma, prima care a le\u015finat a fost, desigur, Lotte. Dar servitorul nu a g\u0103sit chiar asta c\u00e2nd a venit, la \u015fase. Nu, altcumva st\u0103tea treaba. Mai \u00eent\u00e2i, c\u0103r\u0163ile erau \u00eempr\u0103\u015ftiate pe jos, trase din rafturile \u00eenalte, r\u0103v\u0103\u015fite, cu foile mototolite \u015fi rupte, c\u0103lcate \u00een picioare, pe covor. Covorul \u00eensu\u015fi era bo\u0163it, sucit, ca \u015fi cum se purtase o lupt\u0103 acolo. Apoi, mobilierul, dragilor, mobilierul ar\u0103ta ca \u015fi cum o fiar\u0103 se r\u0103zbunase pe bietele piese scumpe. Scaunele st\u0103teau aruncate prin toate col\u0163urile, cu tapi\u0163eria sf\u00e2\u015fiat\u0103 \u015fi unele din picioare rupte. Masa avea un topor \u00eenfipt exact \u00een col\u0163ul drept, iar…
\nMihaela ridic\u0103 m\u00e2na \u015fi nu mai a\u015ftept\u0103 s\u0103 i se dea voie.
\n\u2013 Dar toate astea… nu sunt a\u015fa…dumneavoastr\u0103 de unde \u015fti\u0163i c\u0103….
\n\u2013 Nu m\u0103 \u00eentrerupe, fat\u0103, nu m\u0103 \u00eentrerupe!! Din… alt\u0103 parte le \u015ftiu, dintr-un… jurnal secret al lui Goethe, dintr-o alt\u0103 variant\u0103 a romanului, din…. cu totul alt\u0103 parte dec\u00e2t \u015fti\u0163i voi, eu am citit \u015fi altceva, \u015ftiu, voi n-ave\u0163i de unde!!
\nSe \u00eenro\u015fise, f\u0103cuse spume \u00een col\u0163ul buzelor \u015fi \u00ee\u015fi tr\u00e2ntise mobilul pe catedr\u0103, plimb\u00e2ndu-se nervos printre b\u0103nci \u015fi d\u00e2nd spasmodic din m\u00e2ini. Nimeni nu mai avu curajul s\u0103 mai \u00eentrebe nimic.
\n\u2013 Da, domnilor, cum spuneam, masa avea \u00een col\u0163ul drept \u00eenfipt un topor, Werther \u00eel luase de la Wilhelm, era pentru cur\u0103\u0163at pomii din gr\u0103din\u0103. Valizele cu lucrurile \u00eempachetate de personaj doar cu o zi \u00eenainte z\u0103ceau r\u0103scolite pe fotoliu, peste tot numai haine, cele dou\u0103 redingote ale lui elegante, patru c\u0103m\u0103\u015fi cu jabou, dou\u0103 jobene, trei perechi de pantofi cu catarame, zeci de ciorapi lungi, albi, dou\u0103 perechi de pantaloni \u00een trei culori diferite, bastonul era \u00eenfipt \u00eentr-un ghiveci cu flori… Apoi, se \u00eempu\u015fcase cu unul din pistoalele luate de la Albert… Imagina\u0163i-v\u0103 un pistol cu cremene, cum erau pe vremea aceea, un pistol uria\u015f, cu \u0163eava groas\u0103, cu mecanismele nichelate \u015fi str\u0103lucitoare, care face o ditamai gaura, pentru c\u0103 gloan\u0163ele erau, de fapt, ni\u015fte bile \u00eenvelite \u00een c\u00e2l\u0163i… Servitorul \u00eel g\u0103sise \u00eentins pe jos, cu o asemenea gaur\u0103 \u00een cap, dar nu se mai putea spune c\u0103 era deasupra ochiului, pentru c\u0103 nu mai era niciun ochi, arcada era sf\u0103r\u00e2mat\u0103, un uria\u015f crater ro\u015fu, cu oase f\u0103r\u00e2mi\u0163ate \u015fi zdren\u0163e de carne, printre firele de p\u0103r c\u0103zute pe fruntea aia de romantic genial, cu buc\u0103\u0163i din creierul lui risipite jur \u00eemprejurul corpului z\u0103c\u00e2nd, \u00eempr\u0103\u015ftiate prin balta de s\u00e2nge ca o oaz\u0103 ro\u015fie pe podele…. Iar pere\u0163ii aveau \u015fi ei g\u0103uri de gloan\u0163e, \u00eenchipui\u0163i-v\u0103, tr\u0103sese \u00eenainte de a se \u00eempu\u015fca \u00een pere\u0163i, \u00een to\u0163i patru, tapetul verde cu flori argintii era ciuruit, \u015fi asta a durat ceva, pentru c\u0103 pistoalele acelea pot trage doar o singur\u0103 dat\u0103, apoi trebuie iar s\u0103 le \u00eencarci, adic\u0103 s\u0103 cure\u0163i \u0163eava de negreal\u0103, s\u0103 pui praful de pu\u015fc\u0103 \u00een talerul de la spate, s\u0103 \u00eende\u015fi cu vergeaua glon\u0163ul pe \u0163eav\u0103 \u015fi s\u0103 tragi coco\u015ful! Terminase o cutie \u00eentreag\u0103 de gloan\u0163e, era \u015fi aia deschis\u0103, pe mas\u0103, l\u00e2ng\u0103 topor. Da, cam asta g\u0103sise servitorul diminea\u0163\u0103, un dezastru absolut, un spectacol terifiant, un… carnagiu…. se petrecuser\u0103 lucruri serioase acolo \u00eenainte de ora dou\u0103sprezece noaptea. \u0102sta a fost sf\u00e2r\u015fitul cumplit al t\u00e2n\u0103rului Werther, primul mare personaj romantic din literatura universal\u0103!<\/p>\n

Adrian G. ROMILA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Privea pe geamul clasei, \u00een timp ce intra \u00een tainele romantismului european, uria\u015ful nuc care umbrea curtea, parcarea \u015fi o parte din terenul de sport. Ea trebuia s\u0103 termine, \u015ftia, o v\u0103zuse pe hol c\u0103 mai z\u0103bovea la o discu\u0163ie…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7,41],"tags":[],"class_list":["post-2684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-si-meseriii","category-nr-158-septembrie-2013"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}