![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2025\/11\/26-ap288-foto1.jpg\")
<\/a>Actri\u0163a de teatru \u015fi film cu o carte de vizit\u0103 interna\u0163ional\u0103, Simona M\u0103ic\u0103nescu a fost invitata Galei Actorilor<\/em> organizat\u0103 la Teatrul Tineretului, cu ocazia celei de-a XXXVI-a edi\u0163ii a Festivalului de Teatru.<\/p>\n\n\n\n Cu o traiectorie artistic\u0103 str\u0103lucit\u0103, nu lipsit\u0103 \u00eens\u0103 de mari eforturi \u015fi sacrificii personale, aceast\u0103 imprevizibil\u0103 doamn\u0103 a scenei r\u0103m\u00e2ne nu doar o actri\u0163\u0103 greu de a\u015fezat \u00een tiparele criticii, ci \u015fi un personaj rebel \u00een via\u0163a real\u0103.<\/p>\n\n\n\n Simona M\u0103ic\u0103nescu s-a n\u0103scut la 18 august 1958, la Craiova, \u00een jude\u0163ul Dolj. A absolvit Institutul de Art\u0103 Teatral\u0103 \u015fi Cinematografic\u0103 \u201eI.L. Caragiale\u201d \u00een anul 1983, la clasa profesorului Octavian Cotescu.<\/p>\n\n\n\n \u015ei-a \u00eenceput cariera la Piatra-Neam\u0163, unde a creat diverse tipologii umane r\u0103mase, \u00een interpretarea ei, antologice: Frosa (Idolul \u015fi Ion Anapoda<\/em>), Viorica (Baba H\u00e2rca<\/em>), Elvira (Fluturi de noapte<\/em>), Helena Glory (R.U.R.<\/em>), Pasqua (Pia\u0163eta<\/em>), Safta (Conu\u2019 Leonida fa\u0163\u0103 cu reac\u0163iunea<\/em>).<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 perioada petrecut\u0103 la Teatrul Tineretului (1983-1986) a jucat pe scena Teatrului Mic, Teatrului Na\u0163ional \u201eI. L. Caragiale \u015fi Teatrului \u201eLucia Sturdza Bulandra\u201d, toate din Capital\u0103.<\/p>\n\n\n\n Numele Simonei M\u0103ic\u0103nescu a ap\u0103rut, de-a lungul anilor, pe afi\u015ful mai multor spectacole pariziene jucate la Th\u00e9\u00e2tre de Vidy, Th\u00e9atre des Amandiers Nanterre, Ath\u00e9n\u00e9e Th\u00e9\u00e2tre Louis-Jouvet, dar \u015fi peste Ocean, la New York, la celebrul centru cultural LaMaMa Experimental Theatre Club.<\/p>\n\n\n \u201eDe ce bat clopotele, Mitic\u0103?\u201d, \u201eBalan\u0163a\u201d, ambele \u00een regia lui Lucian Pintilie, ori \u201eSf\u00e2r\u015fitul nop\u0163ii\u201d, \u00een regia lui Mircea Veroiu, sau produc\u0163iile interna\u0163ionale \u201eClandestins\u201d, \u201eMellisol\u201d, \u201eLe grand patron\u201d, \u201eSpiral\u201d sau \u201eThe Stone Council\u201d sunt doar c\u00e2teva filme din distribu\u0163ia c\u0103rora a f\u0103cut parte.<\/p>\n\n\n\n \u2013 V\u0103 mai aminti\u0163i cum a ajuns \u015fefa promo\u0163iei 1983 la Teatrul Tineretului?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2013 C\u00e2nd au venit reparti\u0163iile guvernamentale, \u015fefa promo\u0163iei 1983, nu-\u015fi dorea dec\u00e2t s\u0103 ajung\u0103 la Teatrul Tineretului. Dar \u015ftia \u015fi c\u0103 la Piatra-Neam\u0163 nu vine a\u015fa oricine voia, chiar dac\u0103 erai \u015feful, \u015fefului promo\u0163iilor. \u00cemi amintesc c\u0103, \u00eenso\u0163it de prof. Sandu Laz\u0103r, a venit un domn la mine \u015fi s-a prezentat: \u201eGheorghe Bunghez m\u0103 cheam\u0103, domni\u015foar\u0103, \u015fi am dori s\u0103 veni\u0163i la teatrul nostru\u201d. La acea vreme, habar nu aveam cine era Gheorghe Bunghez. \u201e\u015eti\u0163i, m-ar bucura foarte mult…\u201d, i-am r\u0103spuns, \u201e\u2026 dar eu a\u015f dori s\u0103 merg la Piatra-Neam\u0163\u201d. \u201eDomni\u015foar\u0103, despre Piatra-Neam\u0163 este vorba\u201d. \u015ei a\u015fa am aflat c\u0103 era directorul Teatrului Tineretului \u015fi c\u0103, sub ochiul atent al lui Alexandru Laz\u0103r, fost actor la TT, nem\u0163enii urm\u0103reau to\u0163i absolven\u0163ii IATC. C\u00e2nd am vrut s\u0103 plec, dup\u0103 trei ani \u015fi jum\u0103tate, fiind chemat\u0103 la Cluj-Napoca \u015fi T\u00e2rgu Mure\u015f, domnul Bunghez mi-a spus: \u201eUite, Simona, ori te duci la Bucure\u015fti ori de aici nu pleci\u201d. \u015ei am ajuns la Teatrul Mic.<\/p>\n\n\n \u2013 Despre primul rol, despre primul spectacol ce ne pute\u0163i spune?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2013 Mai \u00eent\u00e2i trebuie s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 pe vremea aceea actorii erau foarte iubi\u0163i la Piatra-Neam\u0163. Despre primul rol pe care l-am adorat \u2013 Frosa<\/strong> din Idolul \u015fi Ion Anapoda<\/em>, spectacol regizat de regretatul Eduard Covali \u2013 am doar o amintire ce \u0163ine de istoria noastr\u0103 trist\u0103. Era foarte frig \u015fi \u00eentr-un spectacol jucat \u00een turneu, trebuia s\u0103-i torn un pahar cu ap\u0103 lui Avram Bir\u0103u, dar p\u00e2n\u0103 s-o fac, \u00een caraf\u0103 se forma deja o pojghi\u0163\u0103 sub\u0163ire de ghea\u0163\u0103… Ne readucea la via\u0163\u0103 dup\u0103 reprezenta\u0163ii nea Ghi\u0163\u0103, un \u015fofer care face parte din legenda TT. \u015etia c\u0103 murim de frig \u015fi la hotel \u015fi pe scen\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103lzea autobuzul aproape foc. \u015ei ne a\u015ftepta bl\u00e2nd: \u201eHai copii, hai copii…\u201d<\/p>\n\n\n\n \u2013 A\u0163i mai reg\u0103sit \u015fi pe alte scene farmecul de alt\u0103dat\u0103 al Teatrului Tineretului?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2013 Acum, dup\u0103 ce am b\u0103tut lumea destul de mult, nu, cred c\u0103 nu… Aici m-am \u00eendr\u0103gostit imens, aici am suferit imens, aici am avut c\u00e2teva roluri absolut de neuitat, aici am \u00eent\u00e2lnit mari regizori, aici am avut mari parteneri. Teatrul Tineretului era o oaz\u0103 de puritate, era mult\u0103 bucurie \u015fi sigur, c\u00e2nd e\u015fti t\u00e2n\u0103r, vrei s\u0103 rupi mun\u0163ii \u015fi s\u0103 joci mult, mult… Nu-\u0163i venea s\u0103 faci altceva dec\u00e2t s\u0103 stai \u00een teatru \u015fi s\u0103 repe\u0163i. S\u0103 repe\u0163i \u015fi s\u0103 joci! N-am mai respirat niciunde o asemenea atmosfer\u0103 de teatru, acel spirit de echip\u0103…<\/p>\n\n\n\n Iar acest spirit de trup\u0103, ini\u0163iat de Eduard Covali, era preluat de o locomotiv\u0103 \u2013 directorul Gheorghe Bunghez, \u015fi \u00eentre\u0163inut la foc continuu \u00eentr-un sector numit secretariat literar. Aici se citeau piese toat\u0103 ziua, se f\u0103ceau repertorii de pers\u00adpectiv\u0103 v\u00e2n\u00e2ndu-se premiera pe \u0163ar\u0103 \u015fi cele mai proaspete traduceri care s\u0103 pun\u0103 trupa \u00een valoare, se fixau colabor\u0103rile viitoare cu regizorii \u015fi dramaturgii momentului… Lucrau acolo \u2013 chiar lucrau \u2013 Paul Findrihan \u015fi un om minunat care se cheam\u0103 Mircea Zaharia, oameni care se g\u00e2ndeau cine e \u00een teatru, ce joac\u0103, ce-i \u00een sufletul unuia, ce-i \u00een sufletul altuia, cum transformi defectele \u00een calit\u0103\u0163i. Mircea mi-a luat primul interviu c\u00e2nd am venit la Piatra-Neam\u0163 \u015fi p\u0103rerea sa era foarte important\u0103. Profesorul meu Octavian Cotescu \u00eemi spunea: \u201ePuiule, e foarte u\u015for s\u0103 \u00eencepi, orice \u00eenceput e spectaculos, dar e greu s\u0103 continui, e greu s\u0103 rezi\u015fti, s\u0103 \u0163ii la drum lung\u201d.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Cum v\u0103 aminti\u0163i de spectacole emblematicele ale Teatrul Tineretului, din acea perioad\u0103?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2013 Mai \u00eemt\u00e2i \u00eemi amintesc debutul fulminant al regizorului Alexandru (Ducu) Darie. R.U.R.<\/em> era o pies\u0103 foarte grea a lui Karel \u0108apek \u015fi trebuia s\u0103 construiesc un rol dificil. Cred c\u0103 eram prea t\u00e2n\u0103r\u0103 pentru Helena Glory<\/strong>, dar Ducu Darie a avut \u00eencredere \u00een mine, \u00eencredere confirmat\u0103 la Gala Spectacolelor de Teatru pentru Tineret de la Piatra-Neam\u0163 (1985), unde am fost distins\u0103 cu premiul de interpretare. Aidoma Coca Bloos, pentru rolul Nana<\/strong>, \u015fi Alexandru Darie, pentru regie. M\u0103 uit la acum la fotografiile expuse de pe holurile teatrului \u015fi nu pot s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc ce extraordinar decor a reu\u015fit s\u0103 construiasc\u0103 Maria Miu pentru R.U.R.<\/em><\/p>\n\n\n Mai apoi, rev\u0103d cu \u00eenc\u00e2ntare momentul \u00een care Silviu Purc\u0103rete a venit s\u0103 fac\u0103 distribu\u0163ia la Pia\u0163eta<\/em>, \u015fi mi-a spus c\u0103 ar vrea foarte mult s\u0103 joc \u00een acest spectacol. \u015ei m-a avertizat c\u0103 nu e un rol de tineric\u0103: \u201eE de bab\u0103 \u015fi mai e \u015fi surd\u0103. Pasqua<\/strong> o cheam\u0103\u201d. I-am s\u0103rit \u00een bra\u0163e \u015fi l-am pupat \u015fi i-am zis c\u0103 sunt foarte fericit\u0103 c\u0103 m-a distribuit \u00een acest rol. Silviu Purc\u0103rete \u015ftia c\u0103 am f\u0103cut sport, atletism, volei, \u015fi c\u0103 sunt destul de flexibil\u0103 \u015fi mi-a zis: \u201eIa-o pe Coca Bloos \u015fi exersa\u0163i, trebuie s\u0103 aluneca\u0163i tot timpul, este ghea\u0163\u0103 pe scen\u0103\u201d. Coca Bloos avea o g\u0103leat\u0103, eu o m\u0103tur\u0103 cu o coad\u0103 lung\u0103, alunecam mereu \u00een ni\u015fte bocanci de armat\u0103, \u015fi mai \u015fi dansam cu Paul Chiribu\u0163\u0103 un tangou care dura dou\u0103 minute. Sunt amintiri dintre cele mai frumoase, pe care nu po\u0163i s\u0103 le ui\u0163i. Bunicul meu m\u0103 sf\u0103tuia: \u201eCopila mea, fata mea, \u00een clipa \u00een care n-o s\u0103 mai ai un lucru o s\u0103-\u0163i dai seama de valoarea lui\u201d. Am \u00eencercat s\u0103 fac din fiecare rol o demonstra\u0163ie de concentrare \u015fi de integrare \u00een mecanismul interior al spectacolului.<\/p>\n\n\n\n \u2013 Cine sunt oamenii care v-au marcat spiritual?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2013 Aluatul din care suntem pl\u0103m\u0103di\u0163i este un amalgam de lucruri pe care le-am absorbit, respirat \u015fi asimilat de la oamenii care ne-au marcat profund. C\u00e2nd eram elev\u0103, a fost omul de radio Liviu Tudor Samuil\u0103 \u2013 eram vocea de copil la radio. Apoi, C\u0103t\u0103lin Naum, regizorul \u015fi mentorul Teatrului Studen\u0163esc \u201ePodul\u201d, de la Casa de Cultur\u0103 a Studen\u0163ilor \u201eGrigore Preoteasa\u201d. Urmeaz\u0103 Ovidiu Bose Pa\u015ftin\u0103, era student la regie \u015fi a lucrat ca documentarist la Sahia Film. \u015ei marii oameni de teatru \u015fi film Sanda Manu, Octavian Cotescu, Lucian Pintilie, C\u0103t\u0103lina Buzoianu, Silviu Purc\u0103rete, Andrei \u015eerban, G\u00e1bor Tompa, Alexandru Darie, Alexandru Dabija. Din Occident, cel mai important este suedezul Lars Nor\u00e9n, un regizor \u015fi dramaturg mai pu\u0163in cunoscut \u00een Rom\u00e2nia. Am avut \u015fansa s\u0103-l \u00eent\u00e2lnesc, s\u0103 m\u0103 aleag\u0103, s\u0103 fac\u0103 o premier\u0103 mondial\u0103 cu trupa din care f\u0103ceam parte. Spectacolul s-a numit Guerre\/R\u0103zboi<\/em> \u015fi a fost montat la dou\u0103 teatre din Paris. A urmat Fi\u00e8vre\/Febra<\/em>, un one-woman show pus \u00een scen\u0103 la Th\u00e9\u00e2tre des Mathurins din Paris. Foarte pu\u0163in\u0103 lume \u015ftie c\u0103 Lars Nor\u00e9n, c\u00e2nd f\u0103cea spectacole ca regizor, nu monta niciodat\u0103 texte contemporane \u00een afar\u0103 de cele scrise de el. Ori erau ale lui ori ale unor clasici precum Strindberg, Ibsen, Shakespeare. Sigur c\u0103 sunt m\u00e2ndr\u0103 c\u0103 l-am convins s\u0103 monteze singurul text contemporan pe care el nu l-a scris \u015fi pe care l-a montat cu mine. Este un monolog dramatic scris de Wallace Shawn pe care-l joc \u015fi ast\u0103zi. Ar mai fi Ast\u0103zi mai bine nu m-a\u015f fi \u00eent\u00e2lnit cu mine \u00eens\u0103mi<\/em>, dup\u0103 romanul Hertei Muller, realizat cu sprijinul profesoarei Sanda Manu, a lui Lars Nor\u00e9n \u015fi al lui C\u0103t\u0103lin Naum.<\/p>\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/div>\n\n\n