Stima\u0163i prieteni, aduna\u0163i \u00eentru cinstirea unei ctitorii ce a \u00eemplinit \u00een aceast\u0103 toamn\u0103 \u015faizeci de ani, drag\u0103 inimilor noastre, \u00eeng\u0103dui\u0163i-ne s\u0103 v\u0103 adres\u0103m, al\u0103turi de un fr\u0103\u0163esc salut, c\u00e2teva cuvinte de departe. Speran\u0163a noastr\u0103 era s\u0103 le rostim aici, \u00eentre oamenii pe care i-am pre\u0163uit, \u00eentre fo\u015ftii no\u015ftri elevi, \u00eentre colegii de cancelarie, dasc\u0103li de frunte ai \u015fcolii rom\u00e2ne\u015fti. Dar suntem prea departe \u015fi vestea despre aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare ne-a venit prea t\u00e2rziu.
\nLa 15 septembrie 1953, \u00een prima zi de func\u0163ionare a liceului, Vsevolod Ruga, directorul sec\u0163iei serale, prima care lua fiin\u0163\u0103, m-a prezentat pe mine, Mihai Manca\u015f, elevilor serali\u015fti, \u00een prima mea or\u0103 de curs. Cei mai mul\u0163i m\u0103 dep\u0103\u015feau ca v\u00e2rst\u0103, eu av\u00e2nd doar dou\u0103zeci de ani. Unii dintre cei tineri apar\u0163ineau categoriei damnate atunci: erau copiii \u201edu\u015fmanilor poporului\u201d, adu\u015fi aici cu domiciliu for\u0163at, s\u0103 fie \u201ereeduca\u0163i\u201d prin munc\u0103 fizic\u0103. \u00centre ei, Rodica Dumitrescu, fiica aghiotantului regal Anghel Dumitrescu, cel care \u00eel arestase pe mare\u015falul Ion Antonescu \u00een ziua de 23 august 1944. Al\u0103turi de ei, tinerii muncitori, localnici sau veni\u0163i din toat\u0103 tara, s\u0103 construiasc\u0103 barajul marii hidrocentrale de la Stejaru. Chiar \u00eenainte de a intra \u00een localul frumos al \u015fcolii, \u00eel cunoscusem, \u00een curte, pe dragul meu Aurel Popa, care m\u0103 \u00eentrebase \u00een ce clas\u0103 m-am \u00eenscris. Al\u0103turi de str\u0103luci\u0163ii mei colegi de cancelarie, c\u0103rora le p\u0103strez o permanent\u0103 pre\u0163uire \u015fi vie amintire, \u015fi eu, Alexandrina Manca\u015f, am avut \u015fansa s\u0103 slujesc aceast\u0103 \u015fcoal\u0103 prestigioas\u0103 din Bicaz vreme de 15 ani. \u015ei eu f\u0103ceam parte din \u201edu\u015fmanii poporului\u201d, tat\u0103l meu fiind de\u0163inut politic \u00een lag\u0103rul de la Dodeni. \u00cen acei ani, exclus\u0103 din facultate, am func\u0163ionat ca profesor de educa\u0163ie fizic\u0103, dar \u015fi de desen tehnic, al\u0103turi de neuitatul Mihai Adamescu \u015fi de Ernest Radulian, ridic\u00e2nd sportivi de \u00eenalt\u0103 clas\u0103. \u015ei la sport, ca \u015fi \u00een toate privin\u0163ele, liceul nostru era frunta\u015f \u00een regiunea Bac\u0103u, lupt\u00e2nd de la egal la egal cu marile licee din Bac\u0103u, Roman \u015fi Piatra.
\nNu v\u0103 scriem acum doar pentru c\u0103 am fost oameni ai \u015fcolii acesteia, nici fiindc\u0103 aici, al\u0103turi de unii dintre dumneavoastr\u0103, am tr\u0103it cei mai frumo\u015fi ani ai tinere\u0163ii noastre \u015fi acea dramatic\u0103 epopee, plin\u0103 de m\u0103re\u0163ie \u015fi udat\u0103 de sudoare \u015fi de s\u00e2nge, construirea marii hidrocentrale. Anii tinere\u0163ii \u015fi prietenii mai apropia\u0163i ca fra\u0163ii nu se uit\u0103! V\u0103 trimitem acest mesaj \u00eentru neuitarea celor de la \u00eenceput, aproape to\u0163i pleca\u0163i \u00een ve\u015fnicie, ale c\u0103ror nume ar trebui s\u0103pate \u00een piatr\u0103, c\u0103ci liceul a \u00eemplinit, iat\u0103, 60 de ani \u015fi uitarea a \u00eenceput demult a lucra. Este prea bogat\u0103 istoria acestei institu\u0163ii, v\u00e2rsta ei a devenit respectabil\u0103 \u015fi a venit timpul \u00eenfiin\u0163\u0103rii unui muzeu care s\u0103 le spun\u0103 mereu genera\u0163iilor ce se succed c\u0103 istoria nu \u00eencepe cu ei, cum nu a \u00eenceput nici cu noi, cei din 1953, nici cu voi, cei de azi, povestea \u015fcolii bic\u0103zene fiind mult mai lung\u0103, dar din p\u0103cate pu\u0163in cunoscut\u0103. \u00cei aducem un respectuos omagiu doamnei profesor emerit Veronica Mih\u0103ilescu, cea care, al\u0103turi de so\u0163ul s\u0103u, profesorul Vasile Mih\u0103ilescu, se num\u0103r\u0103 \u00eentre ctitori. Din cei de atunci, din prima zi, doar noi vie\u0163uim \u00eenc\u0103, din voia Celui de Sus.
\nDe aici, din inima Fran\u0163ei, toate g\u00e2ndurile ni se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre liceul tinere\u0163ii noastre, c\u0103tre to\u0163i profesorii \u015fi spre to\u0163i elevii care au dus faima \u015fcolii lor \u00een toat\u0103 \u0163ara \u015fi peste fruntarii, spre bic\u0103zenii cu care am \u00eemp\u0103r\u0163it \u015fi p\u00e2inea pe cartel\u0103 \u015fi marile bucurii, irepetabile \u00een istoria locului, c\u0103tre prieteni \u015fi cunoscu\u0163i. Ei au creat \u015fi sus\u0163in nu doar un munte de beton, barajul, ci o istorie de lacrimi \u015fi de lumin\u0103! Iar domniilor voastre, cei care s\u0103rb\u0103tori\u0163i \u00eemplinirea a 60 de ani ai liceului, concet\u0103\u0163eni \u015fi oaspe\u0163i, v\u0103 trimitem urarea de a continua cu tenacitate \u015fi speran\u0163\u0103 ceea ce am pornit noi \u00een anii 50 ai veacului trecut!.
\nVivat, crescat, floreat, Alma Mater Bicaze\u015fis!<\/p>\n
Alexandrina Camelia \u015fi Mihai Emilian MANCA\u015e
\nOctombrie 2013, Nevers, Fran\u0163a<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Stima\u0163i prieteni, aduna\u0163i \u00eentru cinstirea unei ctitorii ce a \u00eemplinit \u00een aceast\u0103 toamn\u0103 \u015faizeci de ani, drag\u0103 inimilor noastre, \u00eeng\u0103dui\u0163i-ne s\u0103 v\u0103 adres\u0103m, al\u0103turi de un fr\u0103\u0163esc salut, c\u00e2teva cuvinte de departe. Speran\u0163a noastr\u0103 era s\u0103 le rostim aici, \u00eentre…<\/p>\n