\u00centr-o lume a prostului-gust \u015fi a trivializ\u0103rii \u00een continu\u0103 expansiune, o carte bun\u0103 de poezie te ajut\u0103 s\u0103 vezi totul cu al\u0163i ochi, s\u0103 te desprinzi de tragismul existen\u0163ial, s\u0103 devii mai bun \u015fi s\u0103 observi fiecare f\u0103r\u00e2m\u0103 de frumos din marea de insanit\u0103\u0163i.
\nPoezia autentic\u0103 te ajut\u0103 s\u0103-\u0163i tr\u0103ie\u015fti clipa cu maxim\u0103 intensitate, s-o transformi \u00een veac (,,clipe dulci se par ca veacuri\u201d- Mihai Eminescu), s\u0103 vezi clipa unic\u0103 a genezei, \u201eclipa aceea c\u00e2t o ve\u015fnicie\u201d (Radu C\u00e2rneci), pentru c\u0103 o clip\u0103 poate cuprinde \u00een ea \u201eiubiri cu anii\u201d (Emil Brumaru), \u201ee-o sf\u00e2nt\u0103 liturghie\u201d (Maria Olteanu), poate fi nem\u0103rginit\u0103.
\nPoezia, flac\u0103r\u0103 miraculoas\u0103, ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 percepem lumea altfel, pentru c\u0103 obnubilizeaz\u0103 meschin\u0103ria din jur, face posibil\u0103 armonia ta cu armonia celuilalt \u015fi pune \u00een rezonan\u0163\u0103 lumea infinit\u0103 din noi cu lumea infinit\u0103 din univers, cu perfec\u0163iunea armoniilor cosmice.
\n\u201ePoezia e o floare de col\u0163 r\u0103s\u0103rit\u0103 pe col\u0163ii unui tigru\u201d, conchide Nichita Danilov, folosind dou\u0103 metafore superbe, una \u00eensemn\u00e2nd puritatea, suavitatea, des\u0103v\u00e2r\u015firea, cealalt\u0103 semnific\u00e2nd bruta\u00adlitatea unei realit\u0103\u0163i \u00eensp\u0103i\u00adm\u00e2n\u00adt\u0103toare.
\nNumai poezia adev\u0103rat\u0103, se spune, poate s\u0103 ucid\u0103 monstrul care, cum se spune, doarme \u00een fiecare om, ajut\u00e2ndu-l s\u0103 devin\u0103 mai bun, mai generos, mai tolerant, mai uman. Poezia e s\u00e2ngele care picur\u0103 dintr-o ran\u0103 mereu zg\u00e2nd\u0103rit\u0103, este \u201erana transformat\u0103 \u00een lumin\u0103\u201d (Braque), este poarta de intrare \u00een templul frumuse\u0163ii, este \u201eninsoare peste noroiul \u015fi cenu\u015fiul vie\u0163ii\u201d (Lucian Blaga), este \u201efluid inefabil, zbor de \u00eengeri\u201d (George Popa), este suferin\u0163\u0103 convertit\u0103 \u00een voluptate.
\nVinova\u0163ii f\u0103r\u0103 vin\u0103 din \u00eenchisorile comuniste au \u00een\u0163eles c\u0103 poezia \u00eei poate salva, chiar \u015fi la propriu, de la moarte. Foamea halucinant\u0103, frica permanent\u0103, b\u0103taia \u015fi izolarea \u00eentr-o carcer\u0103 ca un morm\u00e2nt n-au reu\u015fit s\u0103-i doboare pe cei care \u201e\u015fi-au construit un univers conpensatoriu: scrisul\u2026Zidurile celulei s-au umplut de cuvinte scrijelite, de\u0163inu\u0163ii descoperind cu uluire magia cuv\u00e2ntului \u015fi l\u0103s\u00e2n\u00addu-se \u00eencarcera\u0163i de poezie\u201d (Ioana Cistelecan, Poezia carceral\u0103). C\u0103utarea ilumin\u0103rii divine \u015fi identificarea cu suferin\u0163a Christic\u0103 au devenit constantele poeziilor lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga \u015fi ale multor altora, poezii care au trecut, cu ajutorul alfabetului morse, din celul\u0103 \u00een celul\u0103, dovedindu-\u015fi capacitatea miraculoas\u0103 de a lumina calea de supravie\u0163uire fizic\u0103, moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a fiin\u0163ei umane.
\nLa \u00eentrebarea: \u201eCe v-a ajutat s\u0103 supravie\u0163ui\u0163i \u00een \u00eenchisoare?\u201d, \u00eencarcera\u0163ii au r\u0103spuns f\u0103r\u0103 ezitare: \u201ePoezia \u015fi credin\u0163a \u00een Dumnezeu\u201d. Cei care nu au crezut au r\u0103mas acolo pentru totdeauna.
\n\u201eDin boabele durerii s\u0103 facem lumii vin\u201d este un vers din poezia pl\u0103m\u0103dit\u0103 din obscuritatea suferin\u0163ei apar\u0163in\u00e2ndu-i lui Vasile Voiculescu, un alt vinovat f\u0103r\u0103 vin\u0103 care a cunoscut ororile martirajului.
\nExist\u0103 \u00een firea omului o nevoie acut\u0103 de armonie, frumuse\u0163e \u015fi echilibru, pe care numai poezia tradi\u0163ionalist\u0103, bazat\u0103 pe ritm, m\u0103sur\u0103, rim\u0103 \u015fi, \u00een subsidiar, pe o muzicalitate special\u0103, ni le poate asigura. Exist\u0103 un imbold de a a\u015fterne pe h\u00e2rtie \u00eenc\u0103rc\u0103tura sublim\u0103 a preaplinului sufletesc, a miracolului iubirii. Unii reu\u015fesc, iar cei care nu reu\u015fesc \u015ftiu c\u0103 poe\u0163i nu sunt doar cei care scriu poezii, ci to\u0163i care sunt capabili s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 inefabilul unui peisaj, pentru c\u0103 \u201emun\u0163ii, apele, p\u0103durile, c\u00e2mpiile sunt poezie f\u0103r\u0103 cuvinte. T\u0103cerea e adev\u0103rat\u0103 poezie\u201d (Daniel Corbu). O \u00eencurajare compensatorie ne vine \u015fi de la Anatole France: \u201eC\u00e2nd am \u00een\u0163eles poetul, suntem tot at\u00e2t de poe\u0163i ca \u015fi el\u201d. A\u015fadar s\u0103 citim p\u00e2n\u0103 \u00een\u0163elegem, subliniem noi, parafraz\u00e2ndu-l pe Br\u00e2ncu\u015fi care spunea: \u201ePrive\u015fte p\u00e2n\u0103 vezi!\u201d.
\nPoetul \u015fi cititorul particip\u0103 deopotriv\u0103 la actul poetic, pentru c\u0103 poezia f\u0103r\u0103 cititor e ca o floare care se usuc\u0103 \u015fi moare, adev\u0103r surprins magistral \u00een dou\u0103 versuri de Adrian Voica: \u201eCuvinte \u00een alc\u0103tuiri sublime\/r\u0103sar \u00een mine, \u00eenfloresc \u00een tine\u201d. Verbul a \u00eenflori spune aici totul. Deci, cititorul este al doilea termen al ecua\u0163iei \u015fi de aceea este chemat s\u0103 intre \u00een starea poetic\u0103, s\u0103 se orienteze cu u\u015furin\u0163\u0103 pe teritoriul fascinant al poeziei, s\u0103 descopere misterioasa comuniune dintre om \u015fi univers, puterea inefabil\u0103 a cuv\u00e2ntului care \u00eenve\u015fnice\u015fte, pentru a fi la \u00een\u0103l\u0163imea ce i se confer\u0103.
\nCititorul trebuie s\u0103 fie tot mai bine ini\u0163iat \u00een tainele poeziei, s\u0103 \u015ftie s-o observe din toate unghiurile posibile \u015fi imposibile, s\u0103 fie con\u015ftient de evanescen\u0163a semnifica\u0163iilor, pentru c\u0103, a\u015fa cum ne avertizeaz\u0103 Ana Blandiana, \u201eAcest poem dureaz\u0103\/ doar at\u00e2t timp c\u00e2t \u00eel cite\u015fti,\/Data viitoare c\u00e2nd \u00eel vei citi,\/ va fi altul\/pentru c\u0103 \u015fi tu vei fi altul\/ \u015fi bine\u00een\u0163eles va fi complet diferit\/ c\u00e2nd \u00eel va citi altcineva\u201d.
\nUnde e poetul, acolo e \u015fi centrul lumii, acolo e \u015fi cititorul. Carl Sandburg, invitat la Casa Alb\u0103 spre a fi celebrat pentru primirea premiului Nobel, refuz\u0103 s\u0103 se prezinte, determin\u00e2ndu-l pe pre\u015fedintele Nixon s\u0103 se deplaseze cu suita la re\u015fedin\u0163a acestuia dintr-o localitate \u00eendep\u0103rtat\u0103, pentru a-l s\u0103rb\u0103tori cum se cuvine. Ovidiu, din romanul Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil de Horia Vintil\u0103, afirm\u0103 r\u0103spicat: \u201eEu sunt poetul, el nu-i dec\u00e2t \u00eemp\u0103ratul\u201d. Nu \u00een\u0163elegem aici deloc trufie, ci doar con\u015ftiin\u0163a c\u0103 poetul este omul cel mai puternic \u015fi mai bogat din lume, pentru c\u0103 tot ceea ce \u00een\u0163elege \u00ee\u015fi asum\u0103 \u015fi-i apar\u0163ine.
\nPoezia reu\u015fe\u015fte s\u0103 lumineze misterul ce ne \u00eenconjoar\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ea \u00eens\u0103\u015fi un mister \u00eentr-un spa\u0163iu atemporal, ne vorbe\u015fte dintr-odat\u0103 \u00een mai multe limbi \u015fi ne \u00eenva\u0163\u0103 mai mult dec\u00e2t orice \u015ftiin\u0163\u0103. Asta ne-o spune chiar Eminescu, referindu-se la un alt geniu, Shakespeare: \u201eCa Dumnezeu, te ar\u0103\u0163i \u00een mii de fe\u0163e\/\u015ei-nve\u0163i ce un ev nu poate s\u0103 te-nve\u0163e\u201d.
\nPoezia nu ne c\u0103l\u0103uze\u015fte numai pe acest t\u0103r\u00e2m, ci ne transport\u0103 \u015fi pe cel\u0103lalt, asigur\u00e2ndu-ne nemurirea: \u201eM-at\u00e2rn de tine, poezie,\/ Ca un copil de poala mumii,\/ S\u0103 trec cu tine puntea lumii\/ Spre insula de ve\u015fnicie\u201d (Al. Philippide).
\nFor\u0163a misterioas\u0103 a poeziei declan\u015feaz\u0103 revela\u0163ii estetice neb\u0103nuite, s\u0103de\u015fte \u00een noi \u00eencrederea \u00een posibilitatea de a ne schimba destinul, ne ajut\u0103 s\u0103 descoperim acea not\u0103 tanscedental\u0103 m\u00e2ntuitoare, ne satisface nevoia de iluminare a fiin\u0163ei, de redescoperire a altor fa\u0163ete ale omenescului, suprim\u0103 efectele neantizante ale trecerii timpului, oferindu-ne o continu\u0103 s\u0103rb\u0103toare a spiritului.
\n\u201eUn vers frumos te \u00eenal\u0163\u0103 c\u00e2nd inima \u0163i-e grea\u201d (Hafiz), te purific\u0103, te ajut\u0103 s\u0103 receptezi natura cu toate sim\u0163urile, s\u0103 gu\u015fti apoteoza iubirii \u015fi splendoarea unui peisaj, s\u0103 evadezi \u00eentr-un spa\u0163iu ideal, \u00een lumea esen\u0163elor, \u00ee\u0163i ofer\u0103 gra\u0163ia \u015fi dulcea reverie a visului, \u00ee\u0163i transform\u0103 via\u0163a \u00eentr-o continu\u0103 mirare, \u00ee\u0163i \u00eentinde o scar\u0103 c\u0103tre Dumnezeu, \u00ee\u0163i inoculeaz\u0103 sentimentul ve\u015fnicului \u00eendr\u0103gostit.<\/p>\n
Mihai MERTICARU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o lume a prostului-gust \u015fi a trivializ\u0103rii \u00een continu\u0103 expansiune, o carte bun\u0103 de poezie te ajut\u0103 s\u0103 vezi totul cu al\u0163i ochi, s\u0103 te desprinzi de tragismul existen\u0163ial, s\u0103 devii mai bun \u015fi s\u0103 observi fiecare f\u0103r\u00e2m\u0103 de frumos…<\/p>\n