Avea darul de a reinventa permanent propor\u0163iile.
\nL\u00e2ng\u0103 el te puteai trezi deodat\u0103 o persoan\u0103 foarte important\u0103, f\u0103r\u0103 nici un efort din partea nim\u0103nui. Pur \u015fi simplu, te puteai trezi mai de\u015ftept, mai oco\u015f, mai luminat. Asculta mereu cu aten\u0163ie, cu un aer \u015foltic, \u015fi numai ochii miji\u0163i arareori \u2013 de\u015fi fa\u0163a lui nu-\u015fi schimba expresia \u2013 erau semn de mare primejdie: te preg\u0103teai s\u0103 calci \u00een str\u0103chini sau o f\u0103cuse\u015fi deja.
\nEl era bl\u00e2nd \u015fi nefudul, dar tu puteai fi u\u015for umilit \u00een fa\u0163a unei memorii formidabile (dintre profesioni\u015ftii pe care i-am cunoscut, poate doar Lauren\u0163iu Ulici avea o memorie mai exersat\u0103), \u00een fa\u0163a unei generozit\u0103\u0163i neostentative, \u00een fa\u0163a unei rigori maxime cu care trata \u2013 mari \u015fi mici \u2013 toate lucrurile de pe lumea asta. \u00cemi amintesc c\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Cristian Misievici am scris la o \u015fp\u00e2rl\u0103 un text de pres\u0103, semnat anonim fire\u015fte, despre o mare doamn\u0103 a c\u00e2ntului rom\u00e2nesc. Cred despre mine c\u0103 nu sunt un tip prea neglijent, Cristi lustruie\u015fte foarte bine petele din soare, dar scrupulozitatea lui Made ne-a b\u0103tut pe am\u00e2ndoi; at\u00e2ta grij\u0103 pentru proprietatea cuv\u00e2ntului, pentru limpezimea textului, pentru for\u0163a verbului, culoarea determinativelor \u015fi impactul tonului, rar mi-a fost dat s\u0103 intersectez. I-am citat \u00een seara acea pe F\u0103nu\u015f Neagu \u015fi pe Mateiu Caragiale \u015fi abia acum \u00eemi dau seama c\u0103, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la Made, g\u00e2ndul \u00eemi zboar\u0103 \u015fi la Pa\u015fadia sau Pantazi; ne ciocnim destul de des cu min\u0163i luminate \u2013 cu boieri ai g\u00e2ndului, mai rar.
\nL\u00e2ng\u0103 Madecu, prindeai repede rang boieresc; \u00een lumea lui timpul se t\u00e2ra cu moliciune, toate priorit\u0103\u0163ile deveneau fleacuri, spaimele de \u00eenregiment\u0103rile de afar\u0103 se \u00eembl\u00e2nzeau, vinul se \u00eendulcea, votca se \u00een\u0103sprea, iar contururile epocii de aur se diluau \u00eentr-o cea\u0163\u0103 prietenoas\u0103 din care izbucneau des ziceri de duh cu \u015flefuire cristalin\u0103 \u015fi b\u0103taie peste cotidian. Vorba lui Pirgu: \u201eMontaigne e dr\u0103gu\u0163, are p\u0103r\u0163ile lui \u2026\u201d
\nL\u00e2ng\u0103 Madecu era mereu pace. Respira lini\u015fte \u015fi, autentic p\u00e2n\u0103 la ultimul rid din col\u0163ul ochilor, p\u00e2n\u0103 la ultimul fir de p\u0103r din barbi\u015fon, se bucura sau se \u00eembufna cu maxim\u0103 sinceritate. Nu se putea travesti \u015fi nici nu putea min\u0163i nici o clip\u0103, drept care, spre bucuria prietenilor a\u00adpropia\u0163i \u2013 Cristian Misievici, Eduard Covali, Valeric\u0103 Pitulac, Titi Luca, Cornel Nicoar\u0103 \u015fi, cu voia dvs., ultimul pe list\u0103, subsemnatul, \u2013 pierdea cu regularitate \u015fi nedisimulat\u0103 dar scurt\u0103 am\u0103r\u0103ciune la poker (Adic\u0103, veni\u0163i acas\u0103 la mine, \u00eemi be\u0163i vodca \u015fi v\u0103 bucura\u0163i c\u0103 \u00eemi lua\u0163i \u015fi banii? se pl\u00e2ngea Madecu. \u0162i-i lu\u0103m zicea Edi Covali, \u0163i-i lu\u0103m \u015fi ne bucur\u0103m foarte mult\u2026).
\nLucrurile se schimbau \u00eens\u0103 c\u00e2nd venea vorba de pescuit. Aici intra \u00een starea de gra\u0163ie. Dac\u0103 \u0163inea la ceva, dac\u0103 se l\u0103uda cu ceva, acestea erau undi\u0163ele lui, c\u00e2rligele lui, plutele lui. Pe vremea c\u00e2nd noi pescuiam cu be\u0163e de bambus, el avea lansete Shakespeare (voi nici nu \u015fti\u0163i cum se scrie asta \u015fi vre\u0163i s\u0103 prinde\u0163i pe\u015fte?), mulinete Daiwa, plute Gippo \u015fi c\u00e2rlige norvegiene ascu\u0163ite electrolitic (nu v\u0103 spun ce-i aia c\u0103 oricum nu \u00een\u0163elege\u0163i nimic). Am fost cu el, cu Edi \u015fi Cristi la numeroase b\u0103l\u0163i de vis \u2013 de la Jijia, la Limanu; de la Prut, \u00een Delt\u0103; de pe Bistri\u0163a, pe Some\u015f. N-am prea prins pe\u015fte dar, de fiecare dat\u0103, am prins cele mai grozave \u015fuiete din via\u0163a mea, cele mai bune demonstra\u0163ii de elocin\u0163\u0103, cea mai mare risip\u0103 de ironie, umor, inteligen\u0163\u0103. Ba chiar am c\u0103p\u0103tat b\u0103nuiala c\u0103 inteligen\u0163a poate fi contaminant\u0103\u2026
\nO s\u0103 pun punct aici; e prea mult de povestit iar pegasul meu se cam \u00eempletice\u015fte a mahmureal\u0103. Nu pot s\u0103 nu rememorez \u00eens\u0103 ultimul interviu pe care i l-am luat \u00een subsolul Teatrului Tineretului, la a nu-\u015ftiu-c\u00e2ta edi\u0163ie a \u201eVacan\u0163elor Muzicale\u201d. L-am \u00eentrebat atunci \u2013 dup\u0103 ce i-am trecut \u00een revist\u0103 izb\u00e2nzile academice, de compozitor, de profesor \u015fi de p\u0103rinte (Alexandru \u00eencepuse s\u0103 aib\u0103 deja succese cu Giocoso), \u2013 la ce realizare a lui \u0163ine mai mult. Cea mai mare realizare a mea, cu care m\u0103 m\u00e2ndresc cel mai mult, este capturarea unui crap de 3,750 kg. Limanu, 25 august, 1989. \u015ei nu-i prea pu\u0163in?, am \u00eentrebat eu. Nu-i prea pu\u0163in, din moment ce-mi aduc at\u00e2t de bine aminte\u2026
\nCum scriam mai la deal, avea harul de a reinventa mereu propor\u0163iile…<\/p>\n
Mircea ZAHARIA<\/p>\n
(Piatra-Neam\u0163, 21.12.2012, pentru volumul \u201eAl nostru Vasile Sp\u0103t\u0103relu\u201d)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Avea darul de a reinventa permanent propor\u0163iile. L\u00e2ng\u0103 el te puteai trezi deodat\u0103 o persoan\u0103 foarte important\u0103, f\u0103r\u0103 nici un efort din partea nim\u0103nui. Pur \u015fi simplu, te puteai trezi mai de\u015ftept, mai oco\u015f, mai luminat. Asculta mereu cu aten\u0163ie,…<\/p>\n