Titanul de la Weimar apar\u0163ine unei geografii spirituale \u015fi unui spirit al unui timp ale c\u0103ror coordonate sunt implantate, implacabil \u015fi firesc, devenirii istorice. Juvenila sa \u201eteorie a culorilor\u201d, ca \u015fi \u201eanii s\u0103i de pelerinaj\u201d iluminat cuprind \u00een ele, asemenea pic\u0103turilor biologice de r\u0103\u015fin\u0103, imaginea diamantin\u0103 a unui trecut. De la Sessenheim la Roma \u015fi de la Eriedierike ca pastoral\u0103 la salomarda \u015fi rafinata Ulrike, se interpun trepte impresionante de timp, alc\u0103tuite \u00eens\u0103 din piatra unei aceleia\u015fi st\u00e2nci, sorocite de Kronos. Imperiul lui \u201efugit\u201d se revars\u0103 at\u00e2t asupra lui \u201eirreparabile tempus\u201d, c\u00e2t \u015fi a unui \u201eto be\u201d luat \u00een integritatea sa sensibil\u0103. Marile spirite ale omenirii au totu\u015fi alesul har de a z\u0103misli nu numai zidirea unor cet\u0103\u0163i \u00eentre bastioanele c\u0103rora s\u0103 dea \u00eempietrire unor \u00eentruchip\u0103ri de s\u0103rb\u0103toare a g\u00e2ndului, ci \u015fi cutez\u0103toare catedrale, vecine cu cerul, ale c\u0103ror zvelte\u0163e creatoare poate fi admirat\u0103 \u015fi sim\u0163it\u0103 dincolo de orizontalele, f\u0103r\u0103 num\u0103r, ale timpului.<\/p>\n
\u015ei demiurgul Goethe a fost, cu prisosin\u0163\u0103, un astfel de arhitect. Personajul s\u0103u Faust a devenit, prin \u201eaba\u0163ia\u201d sa dramatic\u0103, din r\u0103scolitor de tomuri, un c\u0103ut\u0103tor de ve\u015fnicie \u015fi \u00eempliniri. Un Faust ne\u00eemp\u0103cat, dar doritor de ne\u00eemp\u0103care, un Mefisto nelini\u015ftit \u015fi \u00eemp\u0103timit de bucuria de a risipi nelini\u015fte, ca \u015fi o Margaret\u0103 h\u0103r\u0103zit\u0103 a rodi din corola ei de puritate fructe \u015fi amare, dar \u015fi dulci, to\u0163i trei alc\u0103tuind modelul profund de oriunde \u015fi oric\u00e2nd al fiin\u0163ei umane. Via\u0163a \u015fi destinul omului posed\u0103 o logic\u0103, dar \u015fi o metalogic\u0103 a lor, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi au o \u201eZi Faust\u201d, cu care \u00eent\u00e2mpin\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, un \u201eAn Goethe\u201d.<\/p>\n
Adolescent fiind, Johann tr\u0103ie\u015fte \u00een el \u015fi scrie apoi \u201eSuferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther\u201d, concretiz\u00e2nd, de la \u00eenceput, viziunea sa teluric\u0103 privind aceast\u0103 apropiere a omului de stele \u2013 iubirea \u2013 ca \u015fi \u201elungimea ei aproape de und\u0103\u201d, dup\u0103 care o va trata, \u00een toat\u0103 crea\u0163ia literar\u0103 a vie\u0163ii sale, sensibil\u0103 ca tem\u0103. Astfel, prin \u201eWerther\u201d se prefigureaz\u0103, deocamdat\u0103 \u00een mic, dimensiunile uria\u015fe \u015fi arhitectura de \u201epalat oriental\u201d a imperiului \u201eFaust\u201d de mai t\u00e2rziu. O creionare plin\u0103 de candoare, la \u00eenceput, de \u201eintermezzo\u201d suav, din care, apoi, pe parcursul unei jum\u0103t\u0103\u0163i de secol, Goethe va z\u0103misli o impresionant\u0103 \u201eSixtin\u0103\u201d, a suferin\u0163elor omene\u015fti. Fausticul repet\u0103 wertherianismul, a\u015fa precum \u201eontogenia\u201d repet\u0103 \u201efilogenia\u201d, la am\u00e2ndou\u0103 ulteriorul relu\u00e2nd, dar \u015fi dep\u0103\u015find, afirm\u00e2nd, dar \u015fi neg\u00e2nd ipostaza anterioar\u0103. Un \u201eFaust\u201d ca un \u201eNeo.Werther\u201d, dar \u015fi ca un \u201eAnti-Werther\u201d, toate z\u0103mislite de pana f\u0103r\u0103 pereche a unui Titan.<\/p>\n
Cele dou\u0103 crea\u0163ii ascund \u00een ele dou\u0103 axe perpendiculare de proiec\u0163ie existen\u0163ial\u0103. La \u201eWerther\u201d \u00eentreaga desf\u0103\u015furare a dramei e concentric\u0103 monogeografic\u0103 \u015fi cu intimism de Wakefield, miz\u00e2ndu-se verticalic, \u00eentr-un \u201eandante\u201d de profunzime, \u0163es\u0103tura linear\u0103 \u015fi restr\u00e2ns\u0103 a ac\u0163iunii, \u0163es\u0103tur\u0103 care se opre\u015fte, prin zborul ei la fel de verticalic, la un \u201edincolo\u201d al personajului central. Din \u201econtr\u0103\u201d, \u00een \u201eFaustus\u201d se interfereaz\u0103 aleatoric \u015fi spontan mul\u0163imi interminabile de intrigi, desf\u0103\u015furate orizontalic \u00een p\u0103r\u0163i \u015fi existente uneori, ca \u00een cea de a doua parte a tragediei, sub forma unui \u201ecolaj\u201d. Monovalen\u0163a romantic\u0103 din \u201emicul roman\u201d se amplific\u0103 acum \u00een rev\u0103rsarea de viziuni filosofice \u015fi \u00eentruchip\u0103ri stilistice ale intrigii mephistofeliene, ceea ce \u00eei confer\u0103 acesteia plurivalen\u0163\u0103 \u015fi universalitate.<\/p>\n
Un Albert cuminte \u015fi prea matur, lipsit de zbaterile unui Romeo sau de metafizica lui Tristan, mai mult patern dec\u00e2t erotic, pentru el iubirea fiind mai mult str\u00e2ngere \u015fi nu desfacere de aripi, se al\u0103tur\u0103 t\u0103cut, dar determinant dramei werheriene, precum la fel de determinant \u015fi t\u0103cut se strecoar\u0103 Mephisto dominat de o neoprit\u0103 sete de cunoa\u015ftere \u00een idealul difuz al lui Faust. Dou\u0103 \u201ealveole existen\u0163iale\u201d, prima euclidian\u0103 \u015fi cealalt\u0103 relativist\u0103, la ambele fiin\u0163\u00e2nd \u00een umbr\u0103 c\u00e2te un centru \u201egravita\u0163ional\u201d puternic a c\u0103rui for\u0163\u0103 perturb\u0103, p\u00e2n\u0103 la anulare, un destin masculin \u015fi apoi unul feminin, un Werther \u015fi Margaret\u0103, o iubire \u015fi o d\u0103ruire.<\/p>\n
Cvartetul de personaje al celor dou\u0103 perechi centrale se restructureaz\u0103 \u015fi el \u00een metamorfoza \u201eWerther\u201d \u2013 \u201eFaust\u201d. De la o Charlotte casnic\u0103, preocupat\u0103 doar de biosfera din jur \u015fi atent\u0103 la vectorul devenirii care, pentru ea ar trebui s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 liniar p\u00e2n\u0103 la infinit se ajunge la o Margaret\u0103 tragic\u0103, predestinat\u0103 a nu fi fericit\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleas\u0103, ci a cobor\u00e2 din lujerul inocen\u0163ei ei \u00een Sabatul din Infern. Pentru prima, via\u0163a se constituie ca o re-tragere fireasc\u0103 \u015fi mereu fugit\u0103 din lumea realismului cosmic \u00een aceea \u00eenv\u0103luit\u0103 de romantism, pe c\u00e2nd la cealalt\u0103, diafanajul imponderabil al zborurilor nevinovate se destram\u0103 brutal \u00een bolov\u0103ni\u015ful naturalist al vie\u0163ii. De\u015fi am\u00e2ndou\u0103 sunt tem\u0103toare, p\u00e2n\u0103 la obsesie, de groz\u0103via unor eventuale r\u0103t\u0103ciri prin lume, Lotte se retrage tot mai mult \u00een spatele ferestrei sufletului ei, pe c\u00e2nd nefericita Margareta se arunc\u0103 \u00een v\u00e2rtejul sf\u00e2rtec\u0103tor al neprev\u0103zutului.<\/p>\n
Pentru Werther, iubirea e predestinat\u0103, iar iubita e unicat, e singura Ev\u0103 venit\u0103 mai ieri dintr-un \u201eparadis rec\u00e2\u015ftigat\u201d, e f\u0103ptura simbol de care te po\u0163i apropia doar cu limbajul lacrimilor \u015fi nu cu acel al hormonilor. Fiin\u0163a sa se d\u0103ruie\u015fte unui binom, ce nu se vrea a fi vreodat\u0103 monom \u015fi se comport\u0103 cu o \u00eentruchipare feminin\u0103, ca \u015fi cum ar vie\u0163ui pe o planet\u0103 pe care succesiunile de genera\u0163ii se fac doar prin sciziparitate. Asemenea lui Faust, se re\u00eentoarce la r\u0103d\u0103cinile fiin\u0163\u0103rii sale, repet\u00e2nd locul dar nu \u015fi timpul, pe acesta din urm\u0103 nedorindu-l, ci, mai mult, anul\u00e2ndu-l. Faust duce mai departe idealul wertherian, dar nu cu sensibilitatea romantic\u0103 a adolescentului, ci prin calculul sever al laboratorului, apel\u00e2nd mult, \u00een cea de-a doua re\u00eent\u00e2lnire cu el, la principiul \u201econserv\u0103rii maselor\u201d lui \u201ea fi\u201d. De aceea pentru el, catalizatorul comun al celor dou\u0103 vie\u0163uiri \u201ede lung metraj\u201d r\u0103m\u00e2ne dorin\u0163a de a cunoa\u015fte \u015fi de a \u015fti, pe c\u00e2nd pic\u0103tura de rou\u0103 a trecerii lui Werther prin lume a existat doar pentru iubire.<\/p>\n
Revenind la cvartetul personajelor principale, se contureaz\u0103, parc\u0103, o dezagregare a perechilor clasice \u015fi o re\u00eensumare a lor \u00een alte dou\u0103 binoame, dispuse acum pe diagonal\u0103. Acum, astfel, al\u0103turarea lui Werther la Margareta, am\u00e2ndoi z\u0103misli\u0163i, parc\u0103, din substan\u0163a inefabil\u0103 a iubirii \u015fi am\u00e2ndoi \u00eenfometa\u0163i dup\u0103 o d\u0103ruire singular\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n
Cealalt\u0103 grupare, Faust \u015fi Lotte, cuprinde \u00een ea pe cei ce au dorit certitudinea lui azi \u015fi permanen\u0163a de m\u00e2ine, \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i \u015fi domina\u0163i de legile cotidiene ale existen\u0163ei. Un diagonalism doar tenden\u0163ial, pe care Goethe l-a sim\u0163it profund de la o crea\u0163ie la alta, dar c\u0103ruia nu i-a dat o \u00eentruchipare artistic\u0103, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se ad\u00e2nceasc\u0103 \u00een perspectiv\u0103 tensiunea pentru oricare dat estetic. O diagonalitate care s-ar fi strecurat \u00een elipticul celor dou\u0103 crea\u0163ii, ele ar fi avut \u015fi o \u0163es\u0103tur\u0103 interioar\u0103 diferit\u0103 \u015fi, poate \u015fi alte denumiri.<\/p>\n
Dar a\u015fa, au r\u0103mas \u00eenc\u0103rcate la superlativ de spiritul goethian al lui \u201eZwei Scelen\u201d, \u00een care idealul armoniei universale se na\u015fte din zbuciumul contradictoriu al mitului lui \u201eLoreley\u201d, din acea polifonie dintre diversitate \u015fi unicitate, \u00eencununat\u0103 apoi, \u00een finalul ei, prin m\u0103re\u0163ia de catedral\u0103 a tonalit\u0103\u0163i majore umane.<\/p>\n
<\/p>\n
Gheorghe A. M. CIOBANU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Titanul de la Weimar apar\u0163ine unei geografii spirituale \u015fi unui spirit al unui timp ale c\u0103ror coordonate sunt implantate, implacabil \u015fi firesc, devenirii istorice. Juvenila sa \u201eteorie a culorilor\u201d, ca \u015fi \u201eanii s\u0103i de pelerinaj\u201d iluminat cuprind \u00een ele, asemenea…<\/p>\n