Personalitate emblematic\u0103 a culturii rom\u00e2ne, universal prin viziune \u015fi atemporal prin perenitate, mai mult fenomen dec\u00e2t cotidian, cu o crea\u0163ie posed\u00e2nd atribute de \u201emodul\u201d \u015fi permanen\u0163\u0103 de \u201econstant\u0103\u201d, Eminescu va r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna, \u00een universul spiritual al poporului nostru, \u201eomul deplin\u201d al unui loc \u015fi timp istoric de o cert\u0103 determinare existen\u0163ial\u0103. O ierarhizare valoric\u0103 \u00een sine care, departe de a fi o simpl\u0103 metafor\u0103 apelativ\u0103, posed\u0103 \u00een ea un nesf\u00e2r\u015fit perimetru de acoperire.<\/p>\n
\u201eG\u00e2nditorul de la Ipote\u015fti\u201d e un Demiurg complex, \u00eensum\u00e2nd \u00een opera sa literar\u0103 caracteristicile estetice apartenente tuturor artelor. Un \u201ehrisoelefantism\u201d artistic sub\u00e2n\u0163eles, \u00een care Eminescu focalizeaz\u0103 reverbera\u0163iile multiple ale frumosului, convertindu-le, inegalabil \u015fi personal, \u00een rostire de grai \u015fi slove de g\u00e2nd. \u201ePoetica\u201d literaturii sale ascunde \u00een ea \u015fi pe aceea a celorlalte arte, \u00eensumate organic \u00een spusa condeiului \u015fi trudind \u015fi ele la z\u0103mislirea cristalelor de des\u0103v\u00e2r\u015fire.<\/p>\n
Pe t\u0103r\u00e2mul scrisului literar, legendarul nostru autor se prefigureaz\u0103 acel alchimist care contope\u015fte perfect concretul fiin\u0163\u0103rii umane cu abstractul limbajului vorbit, pendul\u00e2nd sensibil \u00eentre evad\u0103ri de expresie \u015fi statornicii de tr\u0103iri. Pentru el, fuga \u00eenspre metafor\u0103 este ca o re\u00eentoarcere la existen\u0163\u0103, de care \u00ee\u015fi ancoreaz\u0103, prin \u00eenl\u0103n\u0163uiri multiple, \u0163es\u0103tura ideativ\u0103 a g\u00e2ndurilor. Slujind o astfel de art\u0103 de frontier\u0103, \u00een lumea c\u0103reia creatorul confer\u0103 substan\u0163ei de zi cu zi a vie\u0163ii aerajul imponderabil al cuv\u00e2ntului, poetul \u00eentruchipeaz\u0103 de minune natura dual\u0103, dionisiac\u0103 \u015fi apolinic\u0103, a fiin\u0163ei umane.<\/p>\n
Eminescu a fost \u00eens\u0103 predestinat s\u0103 fie un z\u0103mislitor de frumos \u00een general, s\u0103 \u00eembrace \u00een orice neast\u00e2mp\u0103rul g\u00e2ndurilor sale de aur, fie c\u0103 acel \u201eorice\u201d ar fi putut fi d\u0103ltuire ori culoare, vibra\u0163ie sonor\u0103 sau d\u0103ruire uman\u0103. E un Eminescu al unei Geneze totale. Dac\u0103 ar fi poposit \u00een lumea Me\u015fterului Manole, o lume dominat\u0103 de \u00eempietrirea acelor zboruri ce au n\u0103zuit \u00eenspre verticalele simetrizate ale unui constructivism centripetic \u015fi stabil, Eminescu ar fi d\u0103ruit acesteia pasiunea sa pentru o geometrie a repetabilit\u0103\u0163ii \u015fi a unor echilibre binare. Fiecare pl\u0103smuire poetic\u0103 a sa, de la versul liric la poemul de largi dimensiuni, se constituie ca o structur\u0103 perfect\u0103 \u015fi suficient\u0103 \u00een sine, care, la fel ca \u015fi arhitectura, absoarbe \u00een z\u0103mislirea ei statornic\u0103, o inegalabil\u0103 rev\u0103rsare de echilibru \u015fi cartezianism.<\/p>\n
O aceea\u015fi dizolvare a timpului \u015fi absolutizare a spa\u0163iului, a unui spa\u0163iu care, de\u015fi redus numai la somaticul uman, a anulat cea mai mic\u0103 \u00eenfiorare a vie\u0163ii, o \u00eent\u00e2lnim \u015fi \u00een \u00eentruchip\u0103rile statuare. Monocromatismul carna\u0163iilor reci ale acestora strecoar\u0103 \u00een noi impresia primatului formei. Fie prin \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, fie prin \u201eGloss\u0103\u201d, poetul d\u0103ltuie\u015fte tocmai astfel de pl\u0103smuiri imuabile \u015fi perfecte, din care rostogolirile necru\u0163\u0103toare ale devenirii nu pot rupe nici o f\u0103r\u00e2m\u0103.<\/p>\n
\u00cen evolu\u0163ia ei \u00eenspre abstractizare, arta a trecut la detronarea spa\u0163ialit\u0103\u0163ii, a ceea ce constituia, \u00een esen\u0163\u0103, concretul. Realitatea se reduce, acum, la un prim-plan bidimensional, cu toate deschiderile de ad\u00e2ncime ale perspectivei. E un prim-plan imediat \u015fi intim, at\u00e2t de aproape de noi, \u00eenc\u00e2t putem surprinde drama luminii care, nemaiav\u00e2nd orizonturi de evadare, se zbate s\u0103 se furi\u015feze undeva, sf\u0103r\u00e2m\u00e2ndu-se, astfel, \u00een infinite iriga\u0163ii cromatice. \u015ei Eminescu a fost atent la aceast\u0103 pseudo dimensiune a ad\u00e2ncimilor, mai mult interioar\u0103 dec\u00e2t geometric\u0103, devenirile cosmice sau cele istorice c\u0103p\u0103t\u00e2nd reverbera\u0163ii incomensurabile doar \u00een sensibilitatea eteric\u0103 a omului. De aceea din \u00eentreaga sa pl\u0103smuire poetic\u0103 eman\u0103 \u201eargint\u201d de pe ape \u015fi \u201eaur\u201d din aer, \u201earam\u0103\u201d de codru \u015fi \u201ealbastru\u201d din flori. Un penel f\u0103r\u0103 pereche, z\u0103mislitor, c\u00e2nd de limpezime, c\u00e2nd de voalaj, a c\u0103rui destin, \u00eens\u0103, a fost acela de a r\u0103m\u00e2ne condei.<\/p>\n
Crea\u0163ia eminescian\u0103 se remarc\u0103, \u00een mod deosebit, prin capacitatea ei de a surprinde anatomia dual\u0103 a lumii, acea simultaneitate contradictorie a unui \u201ea fi\u201d \u015fi \u201ea nu fi\u201d, a unui \u201e\u00cenger \u015fi Demon\u201d sau \u201eHyperion \u015fi C\u0103t\u0103lina\u201d, ca \u015fi prin cultul candorii, a acelui model protocotidian de om care posed\u0103 o cantitate infim\u0103 de informa\u0163ii \u015fi experien\u0163\u0103. Toate acestea nu sunt dec\u00e2t atributele esen\u0163iale care motiveaz\u0103 ra\u0163iunea estetic\u0103 a coregrafiei, a dansului pur redus la acel monom sau binom existen\u0163ial. E o art\u0103 a simbolurilor \u00een care absolutul statuilor este antrenat, ca pe o \u201eInsul\u0103 a lui Euthanasius\u201d, de c\u0103tre v\u00e2rtejul devenirii, \u00een urma c\u0103ruia cristalul monovalent va fi o protoplasm\u0103 complex\u0103, confruntat\u0103 dureros, dar implacabil, cu rostogolirea uria\u015f\u0103 a multiplicit\u0103\u0163ii.<\/p>\n
\u201eLuceaf\u0103rul\u201d poeziei rom\u00e2ne\u015fti s-a sim\u0163it atras mult \u015fi de arta scenei, de acest decupaj, esen\u0163ializat dar \u015fi quasiverosimil, de via\u0163\u0103 uman\u0103, \u00een care \u015fi spa\u0163iul \u015fi timpul se contract\u0103, f\u0103r\u0103 a se anula, tocmai \u00een momentele de maxim\u0103 sau minim\u0103 densitate ale cotidianului. Prin demersul dramatic se \u00eencearc\u0103 a se opera o dedublare a realului social, o z\u0103mislire paralel\u0103 a unei lumi, care s\u0103 cuprind\u0103 \u00een ea, asemenea Arcei lui Noe, elementele esen\u0163iale ale fiin\u0163\u0103rii de zi cu zi.<\/p>\n
\u00cen succesiunea artelor, se pare c\u0103 muzica prezint\u0103 gradul cel mai \u00eenalt de abstractizare, de desantropomorfizare a suportului de mesaj, \u00eent\u00e2lnindu-se, undeva, cu literatura. A\u015fa epurat\u0103 de concret, ea duce, \u00een continuare, \u00een lumea ei imponderabil\u0103, imaginea algoritmic\u0103 a fiin\u0163ei umane, cu toate fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u201epolifonice\u201d \u015fi confrunt\u0103rile de \u201eallegro de sonat\u0103\u201d, cu toat\u0103 diversitatea de \u201esuit\u0103\u201d a vie\u0163ii, ca \u015fi cu \u00eemplinirile \u201earmonice\u201d ale acesteia. \u015ei crea\u0163ia eminescian\u0103 poart\u0103 \u00een ea, fie prin con\u0163inutul de idei, fie prin sonorit\u0103\u0163ile de claviatur\u0103 ale \u00eenve\u015fm\u00e2nt\u0103rilor sale, o neegalat\u0103 muzicitate. Dac\u0103 descriptivismul cu care red\u0103 natura apar\u0163ine \u015fi modalit\u0103\u0163ii de crea\u0163ie pentru \u201epoemul simfonic\u201d, \u00een schimb, atunci c\u00e2nd poetul p\u0103trunde \u00een spa\u0163iul interior al fiin\u0163ei noastre, scriitura sa devine un portativ, pe \u00eentinderea c\u0103ruia se confrunt\u0103 antitetic dou\u0103 teme. Structura \u201eScrisorii a III-a\u201d, a \u201eLuceaf\u0103rului\u201d sau a \u201eCezarei\u201d este asem\u0103n\u0103toare cu acea a \u201ePateticii\u201d beethoveniene, incluz\u00e2nd \u00een ea arhitectura divers\u0103 dar unitar\u0103 a unei \u201esonate\u201d, cu acel \u201eallegro\u201d dialectic, urmat de un \u201elargo\u201d liric \u015fi o \u201etem\u0103 cu varia\u0163iuni\u201d plin\u0103 de \u00een\u0163elepciune.<\/p>\n
Prin aceast\u0103 creionare fugar\u0103 surprindem un \u201eEminescu total\u201d, un demiurg al \u00eentregului \u015fi un bijutier al p\u0103r\u0163ilor. Un Eminescu proteic c\u0103ruia, dac\u0103 destinul i-ar fi d\u0103ruit o Clepsidr\u0103 c\u00e2t un veac, atunci ar fi ridicat o catedral\u0103 gotic\u0103 sau f\u00e2nt\u00e2ni renascentiste, ar fi d\u0103ltuit o \u201ePieta\u201d cu gestic\u0103 de Bernini \u015fi puritate carnal\u0103 de Falconet, ar fi zugr\u0103vit un Vorone\u0163 \u00een manier\u0103 \u015fi prerafaelit\u0103, dar \u015fi impresionist\u0103, sau ar fi scris balete cu subiect mitologic, ar fi adus pe scen\u0103 briganzi schillerieni \u00eenv\u0103lui\u0163i de medita\u0163ie byronian\u0103, sau ar fi compus muzica pentru un Ulise na\u0163ional, cu reverbera\u0163ii de Siegfried, dimensiune de \u201eDivina Comedia\u201d \u015fi lamentouri doinite. Dar Eminescu a r\u0103mas numai poet, spre a ne vorbi direct, de la suflet la suflet, \u015fi despre univers \u015fi stele, \u015fi de dragoste \u015fi moarte, \u015fi despre spa\u0163ii \u015fi abisuri, \u015fi de nemurirea unui Neam, din ale c\u0103rui \u201esute de catarge\u201d, unul din ele a devenit Column\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
Gheorghe A. M. CIOBANU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Personalitate emblematic\u0103 a culturii rom\u00e2ne, universal prin viziune \u015fi atemporal prin perenitate, mai mult fenomen dec\u00e2t cotidian, cu o crea\u0163ie posed\u00e2nd atribute de \u201emodul\u201d \u015fi permanen\u0163\u0103 de \u201econstant\u0103\u201d, Eminescu va r\u0103m\u00e2ne \u00eentotdeauna, \u00een universul spiritual al poporului nostru, \u201eomul deplin\u201d…<\/p>\n