Am copil\u0103rit \u00een prundul Bistri\u0163ei \u00eentr-o mahala am\u0103r\u00e2t\u0103 cu oameni nevoia\u015fi. M-am h\u00e2rjonit incon\u015ftient cu tovar\u0103\u015fii de copil\u0103rie printre plute, pluta\u015fi, \u0163apinari \u015fi pescari. Umblam descul\u0163 toat\u0103 vara pe toate coclaurile. Ron\u0163\u0103iam toate gorgoazele ce ne ie\u015feau \u00een cale \u015fi b\u0103team mingea de c\u00e2rp\u0103 \u00een strada plin\u0103 de gropi \u015fi mizerii, p\u00e2n\u0103 ce mamele noastre ne \u201erepatriau\u201d, cu jordia, acas\u0103. De c\u00e2te ori plecam la scald\u0103, la Bistri\u0163a, mama m\u0103 aten\u0163iona: \u201eDac\u0103 te \u00eeneci, te omor!\u201d. \u015ei eu, ascult\u0103tor, m\u0103 \u00eentorceam viu \u015fi nev\u0103t\u0103mat la domiciliu.<\/p>\n
\u00cen Rom\u00e2nia mea, de dup\u0103 R\u0103zboi \u0163\u00e2ncii nu erau \u00eendopa\u0163i cu englez\u0103, pian, vioar\u0103, gimnastic\u0103 ritmic\u0103 \u015fi computereal\u0103. Nu \u015ftiau de Bamboo, Vama Veche, Kent \u015fi Coca-Cola. Apa aia colorat\u0103 f\u0103r\u0103 niciun Dumnezeu, dar cu priz\u0103 la fraieri. Pe atunci se tr\u0103ia \u00eentr-o lume veche r\u0103scolit\u0103 de r\u0103zboi, foamete, p\u0103duchi, purici \u015fi molii c\u00e2t cuprinde. Cum se sc\u0103pa, cum se ie\u015fea din mla\u015ftina mahalalei? Cu ajutorul c\u0103r\u0163ii, al \u015fcolii, al \u015ftiin\u0163ei. Cine \u201erodea\u201d cartea sc\u0103pa, cine nu, era condamnat la robie toat\u0103 via\u0163a. Paradoxal, ast\u0103zi nici cartea nu te mai salveaz\u0103. Tot \u015fomer r\u0103m\u00e2i, cu toate promisiunile mincinoase ale guvernan\u0163ilor.<\/p>\n
De pe strada copil\u0103riei mele (Unirii) din r\u00e2ndul pu\u015ftanilor muco\u015fi \u015fi mazaci sau ridicat trei medici (Iacob, Urziceanu, Agafi\u0163ei), trei profesori (Urziceanu, Rusu, Iacob), doi ingineri (\u2026). Cartea i-a salvat, i-a f\u0103cut \u201edomni\u201d. \u00cen ultima cas\u0103 de pe pomenita uli\u0163\u0103 st\u0103tea bunica G\u0103tej care avea patru fete. Pe toate le-a \u00eenv\u0103\u0163at carte. \u015ei ast\u0103zi o mai \u0163in minte pe Doamna Ana M. Av\u0103danei, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea care a luminat elevii de la \u015fcolile din Costi\u015fa, Slobozia, Oan\u0163u, Sarata-Dobreni, \u015ec. nr. 4 Piatra Neam\u0163 (Valea Viei). Distinsa \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare a condus coruri \u015fcolare, \u015fez\u0103tori, cursuri de gospod\u0103rie. A fost un exemplu \u00een toate. S-a c\u0103s\u0103torit cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul Mihai Av\u0103danei, inspectorul care a colaborat la revista \u201eApostolul\u201d \u015fi a scos ziarul \u201eCeahl\u0103ul\u201d \u00een anii r\u0103zboiului. Locuiau sub Borzoghean pe str. Ion Negre. Mai t\u00e2rziu s-a retras la Ia\u015fi \u015fi a ajuns profesor universitar. Nea Mihai, pietrenii nu te-au uitat. Ai fost dasc\u0103l mare \u015fi la propriu \u015fi la figurat.<\/p>\n
<\/p>\n
Dumitru RUSU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am copil\u0103rit \u00een prundul Bistri\u0163ei \u00eentr-o mahala am\u0103r\u00e2t\u0103 cu oameni nevoia\u015fi. M-am h\u00e2rjonit incon\u015ftient cu tovar\u0103\u015fii de copil\u0103rie printre plute, pluta\u015fi, \u0163apinari \u015fi pescari. Umblam descul\u0163 toat\u0103 vara pe toate coclaurile. Ron\u0163\u0103iam toate gorgoazele ce ne ie\u015feau \u00een cale \u015fi…<\/p>\n