![\"02-ap190-foto1\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2016\/08\/02-ap190-foto1.jpg\")
<\/a><\/p>\nA\u015fa cum men\u0163ionam \u00een num\u0103rul trecut al revistei, prima edi\u0163ie a Premiilor Revistei Apostolul ar fi trebuit s\u0103 aib\u0103 loc \u00een urm\u0103 cu doi ani, \u00een luna martie, cu prilejul anivers\u0103rii a 80 de ani de la apari\u0163ia revistei \u015fi a 15 ani de la editarea seriei noi. N-a fost s\u0103 fie. Dar anul acesta, prin efortul comun al Sindicatului din \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u015fi al Asocia\u0163iei \u00cenv\u0103\u0163\u0103torilor s-a hot\u0103r\u00e2t: Premiile Revistei Apostolul se vor acorda anual, pe 30 iunie, cu prilejul Zilei \u00cenv\u0103\u0163\u0103torului.<\/p>\n
Aceasta \u00eenseamn\u0103 \u2013 repet \u2013 nu doar c\u0103 Sindicatul din \u00cenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt Neam\u0163 recunoa\u015fte aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare a Asocia\u0163iei \u00cenv\u0103\u0163\u0103torilor, ci \u015fi c\u0103 i se \u015fi al\u0103tur\u0103, \u00eencerc\u00e2ndu-se astfel ca \u00eempreun\u0103 s\u0103 dea un plus de importan\u0163\u0103 \u015fi solemnitate evenimentului \u2013 Ziua \u00cenv\u0103\u0163\u0103torului, s\u0103rb\u0103toare tradi\u0163ional\u0103 a dasc\u0103lilor, fiind pe cale de a fi minimalizat\u0103 prin instituirea unor surogate europene numite Ziua Educatorului \u015fi Ziua Educa\u0163iei. Sunt acestea, zic eu, producte ale unor min\u0163i aflate mereu \u00een treab\u0103, cu speran\u0163a de a r\u0103m\u00e2ne cumva \u00een istoria reform\u0103rii \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului nostru \u2013 aflatul \u00een treab\u0103 la rom\u00e2ni fiind altminteri principala noastr\u0103 \u00eendeletnicire na\u0163ional\u0103.<\/p>\n
Dar nu despre aceasta vreau s\u0103 v\u0103 vorbesc eu \u2013 sunt lucruri \u00eendeob\u015fte cunoscute care ne plictisesc \u015fi ne enerveaz\u0103 deja \u2013 ci despre una din amintirile mele cele mai puternice. E vorba despre o fotografie f\u0103cut\u0103 la mare, \u00een urm\u0103 cu vreo jum\u0103tate de secol, pe plaja de la Eforie Sud, cred. Fotografia reprezint\u0103 \u2013 printre zecile de persoane \u00een costume de baie \u2013 un tip, hai s\u0103 zicem un domn \u2013 intrat \u00een mare p\u00e2n\u0103 la genunchi, cu pantalonii sufleca\u0163i, cu vest\u0103, costum sobru \u015fi cravat\u0103. Are p\u0103l\u0103ria pe cap \u015fi z\u00e2mbe\u015fte blajin c\u0103tre aparatul unui fotograf ambulant, care nu s-a putut ab\u0163ine s\u0103 nu imortalizeze imaginea. Domnul este \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, se nume\u015fte Mihai Zaharia, \u015fi este tat\u0103l meu. \u015ei vede marea pentru prima dat\u0103 \u00een via\u0163\u0103, \u00een pragul pensiei, dup\u0103 patruzeci de ani de catedr\u0103.<\/p>\n
Inspir\u00e2nd un respect nedisimulat, pe vremea aceea \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul era o autoritate moral\u0103 \u015fi intelectual\u0103, era un reper, mai ales c\u00e2nd era de-al satului. Le \u00eenv\u0103\u0163ase oamenilor copiii carte bine, \u00ee\u015fi pl\u0103tea la timp laptele \u015fi barabulele cump\u0103rate de la s\u0103teni, nu intra la cr\u00e2\u015fm\u0103 dec\u00e2t la nevoie, \u015fi nimeni nu-l v\u0103zuse niciodat\u0103 beat.<\/p>\n \u00cemi amintesc \u00eens\u0103 clar atmosfera din cancelaria \u015fcolii, cea de la cercurile pedagogice, vizitele prietene\u015fti f\u0103cute \u00een sat sau \u00een afara lui. Erau vremuri grele \u00een care cadrele didactice trebuiau s\u0103 fac\u0103 de toate: de la alfabetizare la scris lozinci pe garduri, de la cercuri de citit la arie, la \u00eenscrierile \u00een \u00eentov\u0103r\u0103\u015fire sau colectivizare \u015fi am dormit mult\u0103 vreme sub masa din cancelarie unde aveau loc interminabile \u015fedin\u0163e.<\/p>\n Ast\u0103zi o bun\u0103 parte din cuvintele de mai sus aproape au ie\u015fit din vocabular, sentimentele de care vorbeam sunt mai firave, iar vremea, sau poate vremurile, sau poate rutina \u015fi nep\u0103sarea noastr\u0103 au alterat serios imaginea \u015fi statutul cadrelor didactice. Nu \u015ftiu ce e de f\u0103cut pentru a schimba lucrurile. Dar dincolo de imbecilitatea politicienilor care produc maculatur\u0103 \u00een fiecare zi (genunea pre genune o cheam\u0103), cred c\u0103 e treaba fiec\u0103ruia dintre noi s\u0103 schimbe aceste lucruri. Premiile Revistei Apostolul sunt un prim pas pe drumul recondi\u0163ion\u0103rii imaginii de mai sus. De fapt, acesta este sensul major pe care ne-am dori s\u0103-l aib\u0103. Altminteri, nota comun\u0103 a premiilor noastre este doar aceea c\u0103 ele nu se decerneaz\u0103 pentru activitatea de la catedr\u0103, ci \u00eencearc\u0103 s\u0103 sesizeze \u015fi s\u0103 puncteze performan\u0163a \u015fi pasiunea dincolo de sala de clas\u0103.<\/p>\n<\/a>Alte imagini \u015fterse din copil\u0103rie mi-l reamintesc pe tata, mereu cu cravat\u0103, mereu cu p\u0103l\u0103rie \u2013 chiar dac\u0103 doar ie\u015fea pe uli\u0163\u0103 sau pleca la \u015fcoal\u0103. \u015ei cu cravat\u0103, mereu cu cravat\u0103. La f\u00e2nt\u00e2n\u0103, la poart\u0103, la dat m\u00e2ncare la g\u0103ini… Cravata \u015fi servieta de piele, plin\u0103 mereu cu cele mai nea\u015fteptate lucruri f\u0103ceau parte, acum \u00eemi dau seama, din personajul s\u0103u de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor de \u0163ar\u0103.<\/p>\n<\/a>Dincolo de toate acestea, via\u0163a \u015fi activitatea tuturor \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie idilic\u0103, era totu\u015fi apreciat\u0103 \u015fi respectat\u0103. \u015ei nu doar la \u0163ar\u0103, ci \u015fi la ora\u015f. A fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, profesor, nu era un lucru de ici \u2013 de acolo. Dasc\u0103lii erau nu doar \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii ci \u015fi reperele, sf\u0103tuitorii comunit\u0103\u0163ii; autoritatea lor nu era dat\u0103 doar de \u015ftiin\u0163a de carte ci \u015fi de \u0163inuta lor patriotic\u0103 \u015fi moral\u0103. \u015ei mai aveau cu to\u0163ii sentimentul de demnitate al profesiei, de apartenen\u0163\u0103 la o cast\u0103 privilegiat\u0103 \u2013 cea a lumin\u0103torilor neamului. A fost o condi\u0163ie pe care au ap\u0103rat-o cu stiloul, de la catedr\u0103 sau cu pu\u015fca pe front, dup\u0103 caz. Citi\u0163i prima serie a colec\u0163iei revistei Apostolul (perioada 1934-1943) aflat\u0103 la \u201eG.T. Kirileanu\u201d \u015fi ve\u0163i vedea c\u0103 sentimentele despre care vorbesc erau reale; m\u00e2ndria \u015fi responsabilitatea de a fi dasc\u0103l nefiind doar vorbe \u00een v\u00e2nt.<\/p>\n