<\/p>\n
Iubirea e o chestiune de imagina\u0163ie. Ca \u015fi supravie\u0163uirea, ca \u015fi speran\u0163a. Or, tocmai asta pare s\u0103 lipseasc\u0103 rom\u00e2nului nostru de azi: imagina\u0163ia. \u015ei de aici decurg celelalte: lipsa de iubire, lipsa de speran\u0163\u0103. P\u00e2n\u0103 \u015fi iubirea de patrie e condi\u0163ionat\u0103: ce \u00eemi (mai) d\u0103 mie patria asta? \u00cen schimb, \u00een epoca facebookului \u015fi a internetului, c\u00e2nd fiecare \u00ee\u015fi poate exihiba egoul, a crescut iubirea de sine. P\u00e2n\u0103 la refuz. Spa\u0163iul virtual este invadat de egourile umflate p\u00e2n\u0103 la limita suportabilit\u0103\u0163ii. Valoarea se m\u0103soar\u0103 \u00een likeuri, \u00een num\u0103r \u015fi intensitate de aplauze virtuale. Muzica sferelor este \u00eeng\u00e2nat\u0103 de muzica sinelui care bolborose\u015fte ca un canal care d\u0103 peste margine. Valoare? Dar cine nu are valoare azi? \u00cen Rom\u00e2nia noastr\u0103 s-ar p\u0103rea c\u0103 fiecare cas\u0103 are scriitorii ei: mare parte ne\u00een\u0163ele\u015fi, tri\u015fti, \u00een c\u0103utarea unei motiva\u0163ii pentru care s-au apucat de scris. De cele mai multe ori motiva\u0163ia e simpl\u0103: \u015fi vecinii au scriitorii lor de familie. Mul\u0163i dintre ei sunt ni\u015fte virtuali ulcero\u015fi \u00een c\u0103utarea ulcerului. De asta nici cei care scriu nu pare s\u0103 iubeasc\u0103 ceea ce scriu. Strig\u0103tul \u201eheliadesc\u201d cu \u201eScrie\u0163i b\u0103ie\u0163i, numai scrie\u0163i!\u201d trebuie temperat din ton: \u201eScrie\u0163i b\u0103ie\u0163i? Nu mai scrie\u0163i!\u201d. Eventual, trece\u0163i la citit. \u00cen lupta cu certitudinile scriitorul este, totu\u015fi, victim\u0103 sigur\u0103: nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 un talentometru, care s\u0103 \u00eei spun\u0103 unde se situeaz\u0103. Poate c\u0103 \u201especiali\u015ftii \u00een de toate\u201d ar trebui s\u0103 inventeze acest lucru, care ar simplifica foarte tare evaluarea textelor literare, a operelor. Iei o carte proasp\u0103t ap\u0103rut\u0103, o introduci \u00een talentometru \u015fi ai imediat rezultatul: originalitate 14 la sut\u0103, crea\u0163ie pur\u0103 (un fel de alcool pur!) s\u0103 zicem c\u0103 e 5 la sut\u0103, c\u00e2t berea, restul, de 81 la sut\u0103, e ap\u0103 chioar\u0103. Dac\u0103 introduci \u00een talentometru \u201eUn veac de singur\u0103tate\u201d, de exemplu, ri\u015fti s\u0103 dai mecanismul peste cap. De asta, trebuie pruden\u0163\u0103. Trebuie pruden\u0163\u0103 \u015fi la consumul operelor care con\u0163in mult\u0103 crea\u0163ie pur\u0103 (alcool artistic), mult\u0103 lume s-a pl\u00e2ns de dureri de cap, a doua zi. Din statistici reiese c\u0103 sunt mai mul\u0163i iubitori de c\u00e2ini pe lumea asta, dec\u00e2t iubitori de c\u0103r\u0163i. Au fost num\u0103ra\u0163i, bob cu bob, indivizii dintr-un parc, din Germania, care ie\u015fiser\u0103 \u00een compania c\u00e2inilor \u015fi indivizii dintr-o bibliotec\u0103, din preajm\u0103. Patrupedele luaser\u0103 mai mul\u0163i indivizi captivi, dec\u00e2t luaser\u0103 Goethe, Shakespeare sau Kafka.<\/p>\n
Iertare pentru recursul la o replic\u0103 a \u201ecomicului\u201d Jarry Seinfeld, care spunea: \u201e\u00cen cartierul meu o mul\u0163ime de oameni \u00ee\u015fi plimb\u0103 c\u00e2inii cu pungile pentru excremente la ei. Mie asta mi se pare cea mai josnic\u0103 activitate a unui om. S\u0103 te plimbi dup\u0103 un c\u00e2ine cu punga de fecale. S\u0103 a\u015ftep\u0163i s\u0103-i vin\u0103 s\u0103 fac\u0103, pentru ca pe urm\u0103 s\u0103 te po\u0163i plimba pe strad\u0103 cu ele \u00een pung\u0103 … Dac\u0103 extratere\u015ftrii ne-ar urm\u0103ri prin vreun telescop, \u015fi-ar imagina c\u0103 marii \u015fefi ai planetei sunt c\u00e2inii. Dac\u0103 a\u0163i vedea dou\u0103 forme de via\u0163\u0103, dintre care una face caca \u015fi cealalt\u0103 adun\u0103, ce-a\u0163i crede? Care sunt superiorii? Dac\u0103 aici am ajuns dup\u0103 50.000 de ani de civiliza\u0163ie, cred c\u0103 ar trebui s\u0103 o l\u0103s\u0103m balt\u0103. Vorbesc serios, ar trebui s\u0103 ne facem bagajul. N-are rost. Putem spune c\u0103 rasa uman\u0103, ca idee, n-a prea func\u0163ionat. La \u00eenceput a p\u0103rut o idee bun\u0103, ne-am muncit mult la ea, dar pur \u015fi simplu n-a dat rezultate. Am ajuns pe Lun\u0103, dar tot mai mergem pe P\u0103m\u00e2nt c\u0103r\u00e2nd dup\u0103 noi pungi cu caca de c\u00e2ine. Se pare c\u0103 la un moment dat am f\u0103cut ceva gre\u015fit. Ar fi bine s\u0103 pred\u0103m comanda insectelor sau cui o fi pe locul doi …\u201d.<\/p>\n
E posibil ca iubitorii de c\u00e2ini s\u0103 tresar\u0103, s\u0103 se m\u00e2nie \u015fi s\u0103 ocupe cu for\u0163a bibliotecile.<\/p>\n
<\/p>\n
Adrian ALUI GHEORGHE<\/p>\n
Piatra Neam\u0163, septembrie 2016<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iubirea e o chestiune de imagina\u0163ie. Ca \u015fi supravie\u0163uirea, ca \u015fi speran\u0163a. Or, tocmai asta pare s\u0103 lipseasc\u0103 rom\u00e2nului nostru de azi: imagina\u0163ia. \u015ei de aici decurg celelalte: lipsa de iubire, lipsa de speran\u0163\u0103. P\u00e2n\u0103 \u015fi iubirea de patrie…<\/p>\n