![\"21-ap194-foto1\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/21-ap194-foto1.jpg\")
<\/a><\/p>\nDrag\u0103 Doamn\u0103 de Fontainebleau,<\/p>\n
Telefonul t\u0103u m-a surprins pe treptele Na\u0163ionalului \u00eenainte de a intra la spectacol. \u00cenghesuial\u0103 \u015fi pup\u0103turi cu lumea care a trecut pe la TT, dar \u015fi cu restul lumii (…) Mi-ai zis c\u0103 tu n-ai v\u0103zut spectacolul la Paris, din cauz\u0103 c\u0103 biletele s-au epuizat cu luni \u00eenainte de reprezenta\u0163ie. Dau a\u015fadar curs rug\u0103min\u0163ii tale; de\u015fteapt\u0103 \u015fi cu imagina\u0163ie cum te \u015ftiu, sper s\u0103-\u0163i faci o idee despre spectacol:<\/p>\n
<\/p>\n
Dac\u0103 re\u0163ii, \u00een Anna Karenina, varianta cu Greta Garbo, filmul \u00eencepe cu un chef monstru, \u00een care ofi\u0163erii \u2013 nobili ru\u015fi de altminteri \u2013 m\u0103n\u00e2nc\u0103 icre negre cu lingura. Nu tu, acolo, o chiflu\u0163\u0103, o coji\u0163\u0103 de p\u00e2ine pr\u0103jit\u0103, un untule\u0163, ceva. Nu, din castron, direct \u00een guri\u0163\u0103, eventual, pe barb\u0103… cu linguroiul, nu cu linguri\u0163a.<\/p>\n
… Livada de vi\u015fini, spectacol semnat de ovreiul Lev Abramovici Dodin, a b\u0103tut Parisul \u015fi Americile, are o traist\u0103 de premii, \u015fi a entuziasmat unele dintre cele mai autoritare voci critice, \u00eenc\u00e2t m\u0103 cam duc cu spaim\u0103 la spectacol. Pentru c\u0103, dac\u0103 lucrurile nu stau chiar a\u015fa, un b\u0103iet care a f\u0103cut liceul la Pa\u015fcani nu prea poate s\u0103 arunce piatra. A\u015fa c\u0103 trag o votc\u0103 mare \u00eenainte de a intra la spectacol. Votca merge bine cu caviarul (pardon!), \u015fi, dac\u0103 nu voi savura toate superlativele ce au premers festinul, am m\u0103car o scuz\u0103. \u00cen orice caz, las linguroiul la garderob\u0103.<\/p>\n
… La intrarea \u00een sala mare a Teatrului Na\u0163ional, cortina e ridicat\u0103 \u015fi avem \u00een fa\u0163\u0103 doar cutia neagr\u0103 a scenei. Primele dou\u0103-trei r\u00e2nduri de scaune au fost scoase, \u015fi \u00een avanscen\u0103 sunt risipite c\u00e2teva fotolii, \u015fi aliniate, un balansoar, un dulap, un pat, o pianin\u0103. Toate de epoc\u0103, toate mai mult sau mai pu\u0163in acoperite de o hus\u0103 alb\u0103 (gri?). \u00centre ele, o sc\u0103ri\u0163\u0103 metalic\u0103 f\u0103r\u0103 glan\u0163 duce la scen\u0103. Observ c\u0103 u\u015file celor dou\u0103 intr\u0103ri laterale de la parter, au fost \u00eenlocuite; sunt ni\u015fte u\u015fi \u00eenalte, f\u0103r\u0103 personalitate, de o culoare nedefinit\u0103 (nu, nu-i patina vremii, c\u0103 aia \u015ftiu cum arat\u0103!), \u00eenc\u0103rcate cu ceva bribrizuri de vechi conac boieresc. Trece aproape un sfert de or\u0103, dar ru\u015fii nu par s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103…<\/p>\n
… Pe drumul lung de la Piatra spre Bucure\u015fti, am mai citit o dat\u0103 piesa \u015fi am rememorat o Livad\u0103… f\u0103cut\u0103 de Gheorghe Harag la T\u00e2rgu Mure\u015f prin 1973 (?) \u015fi jucat\u0103 la Teatrul Giule\u015fti, unde am \u015fi v\u0103zut-o. Era un spectacol monumental, cu un decor (Romulus Fene\u015f) care sus\u0163inea \u015fi explica spectacolul: un uria\u015f tunel al timpului (al istoriei?), f\u0103cut din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103 \u00eent\u0103rit\u0103, care \u00eencepea de la oglinda scenei \u015fi se pierdea \u00eentr-un h\u0103u nedefinit. Cu costume albe, frumoase, cu u\u015fi secrete ascunse \u00een albul decorului, cu doi actori europeni: Silvia Ghelan \u015fi Ion Fiscutenu (fost actor la TT), dar \u015fi cu o trup\u0103 relativ omogen\u0103. Un spectacol care se termina apocaliptic, dup\u0103 plecarea personajelor \u015fi \u00eenceputul masacrului livezii de vi\u015fini, \u00eentreg decorul pr\u0103bu\u015findu-se, cutia scenei r\u0103m\u00e2n\u00e2nd goal\u0103, neagr\u0103, hidoas\u0103. Ca moartea. \u015ei tot \u00een tr\u0103nc\u0103nitul trenului mi-am amintit o alt\u0103 \u00eenscenare a piesei, f\u0103cut\u0103 de Cornel Todea cu Gina Patrichi \u015fi George Constantin. \u015ei m\u0103 g\u00e2ndesc ca proasta: cum dracu avem un teatru a\u015fa de bun \u015fi o dramaturgie at\u00e2t de proast\u0103?<\/p>\n
… Nu bate nici un gong, dar lumina scade u\u015for \u015fi suntem avertiza\u0163i s\u0103 debloc\u0103m culoarele; se va juca \u015fi \u00een sal\u0103. De pe u\u015fa din dreapta s\u0103lii apare Firs, (lacheul? majordomul? fostul iobag eliberat prip\u0103\u015fit \u00een curtea st\u0103p\u00e2nilor?) grizonat (sau cu peruc\u0103?), \u00een clasicul costum ro\u015fu cu fireturi argintii. E b\u0103tr\u00e2n, e bolnav, se mi\u015fc\u0103 greu. Vorbe\u015fte \u015fi mai greu, cu pauze mari \u00eentre cuvinte, traverseaz\u0103 avanscena p\u00e2n\u0103 la u\u015fa din partea st\u00e2ng\u0103 \u015fi revine spre culoarul din mijlocul scenei, cam \u00eentr-o ve\u015fnicie. \u015ei \u00een timpul acesta spune \u2013 aproximativ \u2013 doar at\u00e2t: St\u0103p\u00e2nii s-au \u00eentors de la Paris… Slav\u0103 Domnului c\u0103 am apucat \u015fi ziua asta… De acum pot s\u0103 \u015fi mor…<\/p>\n
… Apoi trosne\u015fte u\u015fa din fundul s\u0103lii, \u015fi pe culoarul din mijloc apare Ranevskaia cu toat\u0103 trupa care o \u00eenso\u0163ise la Paris. Surprinz\u0103tor pentru un spectator h\u00e2r\u015fit e faptul c\u0103 lumina nu se modific\u0103, nu sunt folosite reflectoare de urm\u0103rire sau alte efecte, pentru a puncta schimb\u0103rile din peisaj… Scena cu pup\u0103turile de bun venit e cum o \u015ftii, apoi apare Lopahin, care fusese de la \u00eenceput prezent, dar dormise, acoperit cu un pled, de neobservat \u00een aglomera\u0163ia de mobil\u0103 \u015fi recuzit\u0103 espre care \u0163i-am vorbit. \u015ei din acest punct \u00eencepe ma\u015fin\u0103ria Dodin, partea original\u0103\/personal\u0103 a reprezenta\u0163iei: ajuta\u0163i de c\u00e2\u0163iva ma\u015fini\u015fti actorii monteaz\u0103 la \u015ftang\u0103 un uria\u015f ecran alb, cu conturul bine delimitat \u00een negru (cum erau odat\u0103 cele ale cinematografelor de cartier), un ecran care, odat\u0103 ridicat, acoper\u0103 \u00eentreaga cutie a scenei.<\/p>\n
… Ranevskaia n-ar prea vinde livada: e a familiei de genera\u0163ii, e m\u00e2ndria \u0163inutului, e via\u0163a ei, e copil\u0103ria ei, locul unde se juca cu \u00eengerii cerului… Iar pe aceste replici, un aparat de filmat de epoc\u0103, plantat \u00een mijlocul s\u0103lii de spectacol proiecteaz\u0103 imagini dintr-o mirific\u0103 \u015fi secular\u0103 livad\u0103 de vi\u015fini, o livad\u0103 \u00een plin\u0103 floare prin care alearg\u0103 fericit\u0103 Ranevskaia, \u00eenso\u0163it\u0103 de personajele copil\u0103riei sale. Filmarea e cam p\u0103\u015funist\u0103, dar are farmecul\/candoarea\/stilul primelor pelicule. Scenele sunt urm\u0103rite cu entuziasm de cei prezen\u0163i, dintre care unii \u00ee\u015fi reg\u0103sesc imaginile de alt\u0103dat\u0103. Dar fericirea nu dureaz\u0103 mult pentru c\u0103 Lopahin le propune s\u0103 v\u00e2nd\u0103 pentru a-\u015fi achita datoriile, \u015fi pe ecran apar imaginile parcel\u0103rii livezii \u015fi plant\u0103rii unui \u00eentreg cartier de vile de vacan\u0163\u0103, imaginea unei lumi noi, cum zicea unul dintre personaje. Iar de aici, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul spectacolului ecranul r\u0103m\u00e2ne ag\u0103\u0163at \u00een prim plan (aparent nefunc\u0163ional pentru c\u0103 pe el nu se mai proiecteaz\u0103 nimic), aduc\u00e2ndu-ne mereu aminte \u00eens\u0103 c\u0103 aici a fost proiectat\u0103 livada… (\u00cen textul lui Cehov, livada se vede mereu prin geamurile \/glasvandul (?) din fundal, dar \u015fi aici, sugestia ecranului alb e destul de puternic\u0103 \u015fi prezent\u0103…)<\/p>\n
… Mai departe, povestea curge precum o \u015ftii, cu foarte mici modific\u0103ri \u2013 dispar ni\u015fte personaje secundare, textul e mai fluent. Noutatea e c\u0103 Varia se cam pup\u0103 cu Lopahin, \u015fi chiar se t\u0103v\u0103lesc ni\u0163el \u00een spatele ecranului. Ca-n via\u0163\u0103, nu ca-n Cehov.<\/p>\n
… \u00cen continuare lumina r\u0103m\u00e2ne cam palid\u0103\/slab\u0103\/insuficient\u0103; actorii trec printre public f\u0103r\u0103 a-l observa sau a rela\u0163iona \u015fi \u00eencep s\u0103 m\u0103 prind: nu particip\u0103m la spectacol, ci pur \u015fi simplu suntem \u00eenscri\u015fi \u00een el. Adic\u0103 facem parte din peisaj, \u00eei apar\u0163inem, suntem inclu\u015fi, iar senza\u0163ia asta se va confirma mai t\u00e2rziu…<\/p>\n
… \u00centre timp actorii \u00ee\u015fi v\u0103d de treab\u0103 pe scenariul cunoscut. Intr\u0103 \u00een personaje cu toat\u0103 convingerea, de parc\u0103 de demonstra\u0163ia acestui spectacol ar at\u00e2rna soarta lumii, sunt mereu \u00een priz\u0103 la o tensiune maxim\u0103 \u015fi transmit o mare bucurie a jocului, indiferent ce ar avea de f\u0103cut. (Cam cum se juca odat\u0103 la Piatra Neam\u0163, \u015fi ca s\u0103-\u0163i dau un reper pe care l-ai prins \u015fi tu, o s\u0103 spun doar Pia\u0163eta!) Sunt to\u0163i tineri \u015fi foarte tineri, chiar prea tineri pentru gustul meu \u2013 Ranevskaia \u015fi Lopahin fiind, \u00een Cehov, trecu\u0163i bini\u015for de a doua \u015fi prima tinere\u0163e. Ori aici, actri\u0163a are vreo 28 de ani \u015fi nu se str\u0103duie\u015fte s\u0103 arate mai coptu\u0163\u0103 (exact at\u00e2ta \u015fi arat\u0103 pe scen\u0103), iar actorul vreo 32, \u015fi nu se str\u0103duie\u015fte s\u0103 apar\u0103 mai t\u00e2n\u0103r… Mofturi…<\/p>\n
… Revenind la \u201emarca Dodin\u201d, \u00eencerc s\u0103-\u0163i punctez finalul spectacolului. Livada a fost v\u00e2ndut\u0103, casa are alt st\u0103p\u00e2n, lumea trebuie s\u0103-\u015fi caute rosturile (care rosturi?) la Paris sau \u00een alt\u0103 parte. Bagajele au fost f\u0103cute, to\u0163i sunt pe picior de plecare. Dar Ranevskaia \u015fi Varia se desprind greu de ecranul alb \u015fi \u00eel roag\u0103 pe Lopahin s\u0103 mai proiecteze pentru ultima dat\u0103 filmul cu livada tinere\u0163ii\/fericirii lor. Rug\u0103mintea nu le este ascultat\u0103, dar primesc \u00een schimb cele dou\u0103 role ale filmului vizionat \u00een deschiderea spectacolului: s\u0103-\u015fi ia amintirile \u015fi s\u0103 se care!<\/p>\n
… Apoi st\u0103p\u00e2nul Lopahin pleac\u0103, nu \u00eenainte de a-i ordona administratorului s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de cas\u0103: \u015fi, \u00eentr-o t\u0103cere care dureaz\u0103 cam un veac, acesta \u00eencuie toate u\u015file despre care \u0163i-am vorbit ini\u0163ial \u015fi pleac\u0103. \u015ei abia atunci ai senza\u0163ia c\u0103 tu, ca spectator, apar\u0163ii unei lumi care tocmai a disp\u0103rut, \u015ei dup\u0103 o t\u0103cere lung\u0103 \u00een care spectatorii ar aplauda \u015fi nu prea, pe scen\u0103 se mi\u015fc\u0103 ceva. E First, majordomul care deschisese spectacolul, uitat acum \u00eentre lucrurile \u00eempr\u0103\u015ftiate pe scen\u0103 \u015fi care are o replic\u0103 cam a\u015fa: st\u0103p\u00e2nii au plecat din nou… acum totul s-a destr\u0103mat \u015fi nu mai \u00een\u0163elegi nimic… dar eu r\u0103m\u00e2n aici, pentru c\u0103 tr\u0103iesc aici… dar totul s-a sf\u00e2r\u015fit. \u00cen tot acest timp, \u00eencearc\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 sala b\u0103t\u00e2nd inutil \u00een u\u015file z\u0103vor\u00e2te, \u015fi \u00eentors pe scen\u0103 \u00eencerc\u0103 s\u0103 treac\u0103 pe sub imensul ecran (care p\u00e2n\u0103 atunci func\u0163ionase \u015fi ca o poart\u0103 spre afar\u0103), dar ecranul a devenit imobil. Izbe\u015fte cu pumnii \u00een ecranul de p\u00e2nz\u0103, iar acesta \u00eei r\u0103spunde cu sunetul unor lovituri \u00eentr-o poart\u0103 masiv\u0103. \u015ei c\u00e2nd crezi c\u0103 nu mai exist\u0103 nici o ie\u015fire, ecranul alb se pr\u0103bu\u015fe\u015fte \u015fi \u00een spatele lui e proiectat\u0103 un fel de palisad\u0103 masiv\u0103 (alc\u0103tuit\u0103 nu din trunchiuri, ci din sc\u00e2nduri negeluite pe care se v\u0103d clar nervurile s\u00e2ngerii ale vi\u015finilor masacra\u0163i), \u00een spatele c\u0103reia sunt proiectate contururile personajelor care, g\u00e2rbovite, traverseaz\u0103 \u015fi p\u0103r\u0103sesc scena, \u00eentr-un singur sens posibil: moartea. A c\u00e2\u015ftigat lumea nou\u0103, cea a utilului, nu a cea a poeziei inutile. Livada de vi\u015fini nu mai exist\u0103 \u015fi, f\u0103r\u0103 ea, via\u0163a deja nu mai are sens. Aplauze. Multe aplauze. Dar cu un entuziasm bine temperat.<\/p>\n
… Bine\u00een\u0163eles c\u0103 spectacolul trebuie v\u0103zut de fiecare pe cont propriu, nici o \u00eenregistrare oric\u00e2t de… nu are cum transmite ceea ce emite sala de spectacol. Punct.<\/p>\n
… Una peste alta, spectacolul mi-a pl\u0103cut, dar nu mi-a tras pre\u015ful de sub picioare \u015fi nu m-a emo\u0163ionat (am eu un aparat de fabricat frisoane de la care n-am primit nici un semnal). E mai mult un g\u0103l\u0103gios spectacol evreiesc dec\u00e2t unul rusesc, lipsit de patim\u0103 \u015fi de c\u0103ldur\u0103. \u015ei c\u00e2nd spun asta m\u0103 refer \u015fi la faptul c\u0103 indica\u0163ia autorului c\u0103 l\u0103utarii sunt evrei produce muzic\u0103 klezmer care bate spre cazacioc, de\u015fi Cehov solicitase vals \u015fi dansuri de societate… N-o s\u0103 mai vorbesc despre lumin\u0103 \u015fi mi\u015fcare: am \u00een\u0163eles c\u0103 sala de la Sankt Petersburg e mai mic\u0103 \u015fi mai cochet\u0103 \u015fi nu a existat timp pentru sincronizarea mont\u0103rii cu h\u0103ul Na\u0163ionalului bucure\u015ftean… Una peste alta, am mai v\u0103zut actori buni, chiar \u015fi \u00een teatrul nostru, am mai v\u0103zut regizori cu idei, chiar \u015fi \u00een teatrul nostru. Mie mi se pare c\u0103 superlativele care \u00eenso\u0163esc teatrul domnului Lev Abramovici Dodin sunt doar oarecum justificate, chit c\u0103 regizorul s-a pupat (\u015fi) cu Putin, dup\u0103 cum am v\u0103zut eu pe internet.<\/p>\n
<\/p>\n
Mircea ZAHARIA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Drag\u0103 Doamn\u0103 de Fontainebleau, Telefonul t\u0103u m-a surprins pe treptele Na\u0163ionalului \u00eenainte de a intra la spectacol. \u00cenghesuial\u0103 \u015fi pup\u0103turi cu lumea care a trecut pe la TT, dar \u015fi cu restul lumii (…) Mi-ai zis c\u0103 tu n-ai…<\/p>\n