![\"07-ap194-foto1\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2017\/01\/07-ap194-foto1.jpg\")
<\/a>Am primit numirea la Liceul \u201eCarol I\u201d din Bicaz \u015fi am descins direct din o\u015ftire la catedr\u0103 chiar \u00een toamna c\u00e2nd, g\u0103sindu-ne nepreg\u0103ti\u0163i pentru eveniment, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei la noi, a luat fiin\u0163\u0103 \u015fcoala c\u0103reia \u00eei datorez anii de ucenicie.<\/p>\nDe fapt, se \u00eenfiin\u0163ase doar sec\u0163ia seral\u0103, cu clasele gimnaziale \u015fi liceale, adun\u00e2nd \u00een b\u0103nci mai ales muncitori de pe \u015fantierul hidrocentralei aflate \u00een construc\u0163ie pe Valea Bistri\u0163ei. Abia \u00een anul urm\u0103tor, liceul a c\u0103p\u0103tat toate profilele existente atunci \u00een Rom\u00e2nia: zi, seral \u015fi sec\u0163ie f\u0103r\u0103 de frecven\u0163\u0103.<\/p>\n
Vsevolod Ruga, profesor de istorie, primul director, \u00een pofida unor dificult\u0103\u0163i majore, s-a descurcat mai mult dec\u00e2t onorabil, sprijinit direct, de cele mai multe ori din umbr\u0103, de profesorul de matematic\u0103 Vasile Mih\u0103ilescu, atunci director al \u015fcolii cu \u015fapte clase, mai apoi, mul\u0163i ani, director adjunct al complexului \u015fcolar.<\/p>\n
A urmat, dup\u0103 pu\u0163in timp, la conducerea noii \u015fcoli t\u00e2n\u0103rul profesor de psihologie Mihai Lupu\u015foru, dasc\u0103l temeinic preg\u0103tit \u00een specialitatea sa, dar gata s\u0103 delege mai totdeauna grijile cele mari pe seama harnicului director adjunct.<\/p>\n
Directorii Ruga \u015fi Lupu\u015foru au l\u0103sat frumoase amintiri \u00een sat (fiindc\u0103 Bicazul sat era), dar, nu \u015ftiu din ce pricin\u0103, au condus \u015fcoala pu\u0163in\u0103 vreme. Cur\u00e2nd, au plecat am\u00e2ndoi, Vsevolod Ruga la Bucure\u015fti, iar Mi\u015fu Lupu\u015foru la Bac\u0103u.<\/p>\n
\u00cen toamna anului 1958, am aflat cu oarecare mirare c\u0103 ne vine un nou director, dar nu ales dintre titularii liceului, ci adus de la \u015fcoala profesional\u0103 de \u015foferi, \u00eenfiin\u0163at\u0103 pentru nevoile \u015fantierului la Dodeni \u2013 Bicaz. Mirarea noastr\u0103 era dublat\u0103 \u015fi de un abur de orgoliu lesne de \u00een\u0163eles.<\/p>\n
Noul \u015fi t\u00e2n\u0103rul director se numea Virgiliu Radulian \u015fi era absolvent cu diplom\u0103 ro\u015fie (azi s-ar zice \u201emagna cum laude\u201d) al Facult\u0103\u0163ii de Pedagogie \u2013 Psihologie din Bucure\u015fti. Diploma ro\u015fie atesta c\u0103 \u00een timpul studiilor universitare primise totdeauna numai calificative \u015fi note maxime. Dar noi, dasc\u0103lii liceului, habar nu aveam de asta.<\/p>\n
Omul potrivit la locul potrivit! Fiu de ofi\u0163er, fost elev al unui prestigios liceu militar, absolvent str\u0103lucit al unei facult\u0103\u0163i care \u00eei d\u0103duse o temeinic\u0103 preg\u0103tire \u00een specialitate, cu o \u0163inut\u0103 ferm\u0103 \u015fi cu o vorbire scoas\u0103 parc\u0103 dintr-un tratat de logic\u0103, totdeauna gata s\u0103 ia asupra-\u015fi cele mai grele provoc\u0103ri al \u015fcolii, acest t\u00e2n\u0103r intelectual era omul care ne trebuia, venit taman la \u0163anc, pentru a da noului liceu o not\u0103 de real\u0103 valoare \u00een regiunea Bac\u0103u, din care f\u0103ceam parte atunci.<\/p>\n
Nu doar \u015fcoala era t\u00e2n\u0103r\u0103, ci \u015fi noi, majoritatea absolut\u0103 a profesorilor, mai to\u0163i veni\u0163i la catedr\u0103 direct de pe b\u0103ncile universit\u0103\u0163ilor, burduf de carte, plini de entuziasm, dar, evident, lipsi\u0163i de experien\u0163\u0103. \u015ei, pentru c\u0103 la Bicaz nu te prea \u00eentrebau cum stai cu \u201edosarul de cadre\u201d, trebuie s\u0103 adaug am\u0103nuntul semnificativ c\u0103 mul\u0163i dintre noi aveam \u201ebube politice \u00een cap\u201d, stare \u00een care se afla \u015fi noul director, fiu de colonel, cu mam\u0103 nem\u0163oaic\u0103 \u015fi rude \u00een Germania capitalist\u0103.<\/p>\n
Cu un tact des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u00eendat\u0103 ce ne-a cunoscut \u015fi a \u00een\u0163eles cam c\u00e2t c\u00e2nt\u0103rea fiecare dintre noi \u015fi mai cu seam\u0103 ce ne lipsea din me\u015fte\u015fug, a reu\u015fit s\u0103 \u00eenchege un colectiv de real\u0103 valoare, care, \u00een pofida tinere\u0163ii, s-a num\u0103rat cur\u00e2nd printre cele mai de frunte, concur\u00e2nd cu liceele bogate \u00een istorie, din Piatra, Roman \u015fi Bac\u0103u.<\/p>\n
Mereu calm, cu o st\u0103p\u00e2nire de sine remarcabil\u0103, \u015ftia s\u0103 potoleasc\u0103 orgoliile, s\u0103 netezeasc\u0103 rela\u0163iile deranjate de observa\u0163ii ceva mai severe, s\u0103 descopere \u015fi s\u0103 valorifice tr\u0103s\u0103turile personale ale tinerilor dasc\u0103li, s\u0103-i \u201e\u00eentinereasc\u0103\u201d pe pu\u0163inii seniori ai cancelariei \u015fi s\u0103-i aduc\u0103 l\u00e2ng\u0103 noi, s\u0103 ne ispiteasc\u0103 mereu cu nout\u0103\u0163i \u00een didactic\u0103, s\u0103 ne adune \u00een m\u0103nunchi fa\u0163\u0103 cu numeroasele greut\u0103\u0163i \u015fi, uneori, cu marile probleme, ale \u015fcolii sau ale profesorilor.<\/p>\n
Dup\u0103 obiceiul tradi\u0163ional din prea multe cancelarii de \u015fcoal\u0103, obicei \u00eent\u0103rit de apeten\u0163a regimului comunist pentru dela\u0163iune, directorul Virgiliu Radulian nu a fost ocolit de mari primejdii.<\/p>\n
Pentru a conduce o unitate mare de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, era absolut necesar s\u0103 faci parte din r\u00e2ndurile membrilor de partid. Cu toate c\u0103 avea \u201eorigine social\u0103 profund nes\u0103n\u0103toas\u0103\u201d, cum scriam mai \u00eenainte, c\u00e2nd l-au numit director a trebuit s\u0103 devin\u0103 \u201ecandidat de partid\u201d, un fel de ucenicie politic\u0103. (Nu e de mirare. Comuni\u015ftii lui Dej au scos din pu\u015fc\u0103rie, dac\u0103 aveau nevoie, de\u0163inu\u0163i condamna\u0163i tot de ei la munc\u0103 silnic\u0103 pe via\u0163\u0103, a\u015fa cum au adus la tunelul hidrocentralei un de\u0163inut b\u0103tr\u00e2n, mare expert \u00een geodezie, c\u0103ci f\u0103r\u0103 el nu se mai \u00eent\u00e2lneau \u00een veci la punct fix cei pleca\u0163i din cele dou\u0103 capete ale tunelului.)<\/p>\n
Adversarii din umbr\u0103, pu\u0163ini, dar \u00eenver\u015funa\u0163i, l-au denun\u0163at \u00een repetate r\u00e2nduri, ar\u0103t\u00e2nd \u00een detaliu c\u00e2t de r\u0103u st\u0103tea Virgiliu Radulian la capitolul \u201edosar\u201d. Ca urmare, directorul nostru s-a trezit chemat la comitetul raional al PCR, unde i s-a pus \u00een vedere s\u0103-\u015fi clarifice de \u00eendat\u0103 situa\u0163ia, c\u0103ci e prea complicat\u0103 pentru a mai r\u0103m\u00e2ne \u201ecandidat\u201d. F\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, dup\u0103 obiceiurile vremii, trebuia exclus din partid \u015fi destituit din direc\u0163ie, c\u0103ci, dac\u0103 te excludeau, te \u015fi \u00eengropau profesional!<\/p>\n
Din fericire pentru liceu \u015fi pentru director, printr-un complex de \u00eemprejur\u0103ri despre care am scris c\u00e2te ceva \u00een romanul \u201eV\u00e2nturile, valurile\u201d, de necazul lui Virgil, cum \u00eel numeam \u00eentre prieteni, aflase \u015fi Petre Lupu, un grangur din conducerea na\u0163ional\u0103 a partidului. Interven\u0163ia rapid\u0103 a \u00eenaltului activist al PCR a fost salutar\u0103 pentru Virgil \u015fi pentru noi to\u0163i, la fel ca \u00een iarna aspr\u0103 \u00een care Securitatea ne ancheta pentru c\u0103 elevii no\u015ftri, c\u00e2\u015ftig\u0103tori ai unui concurs artistic na\u0163ional, c\u00e2ntaser\u0103 \u201eNu te pune, m\u0103i, cu meli\u0163ia!\u201d, pe melodia cunoscutului \u201eC\u0103\u0163elu\u015f cu p\u0103rul cre\u0163\u201d. (Prin anii 50 \u2013 60 ai veacului trecut, pentru asemenea \u201edelict\u201d f\u0103ceai ani grei de pu\u015fc\u0103rie.)<\/p>\n
Disciplinat ca un adev\u0103rat fost militar, avea un program de lucru de la care nu se ab\u0103tea. Putea s\u0103 fie oric\u00e2t de incitant\u0103 o discu\u0163ie care amenin\u0163a s\u0103 se \u00eentind\u0103 dincolo de ora stabilit\u0103, dac\u0103 avea programat\u0103 alt\u0103 treab\u0103, se scuza politicos \u015fi te l\u0103sa s\u0103 vorbe\u015fti singur.<\/p>\n
Devenisem prieteni buni, de\u015fi aveam destule p\u0103reri divergente; le discutam zgomotos, dar nimeni nu se sup\u0103ra \u015fi, cu directorul \u00een frunte, eram \u00een stare s\u0103 trecem dincolo de obliga\u0163iile normale \u015fi de orgolii \u015fi s\u0103 purcedem la experimente, de obicei propuse de el \u015fi aprobate de minister. A\u015fa a fost, \u00eentre multe altele, introducerea profesorilor la clasele primare, experiment soldat cu rezultate excep\u0163ionale (dar abandonat de minister, din eterna \u015fi de ne\u00eenvins lips\u0103 de fonduri \u2026).<\/p>\n
Pentru c\u0103 f\u0103ceam \u00eempreun\u0103 o echip\u0103 destul de solid\u0103, mi-a cerut la un moment dat s\u0103 accept postul de director adjunct. M-am pripit \u015fi am primit. Abia atunci am constatat c\u0103 (Era c\u00e2t pe ce s\u0103 scriu \u201elipsa mea de educa\u0163ie\u201d!) educa\u0163ia mea, s\u0103-i spunem \u201eliberal\u0103\u201d, nu se prea potrivea cu viziunea sa despre disciplina omului cu func\u0163ie de conducere; presupun c\u0103 eram cam dezordonat \u015fi prea \u201eGhi\u0163\u0103 contra!\u201d; a\u015fa c\u0103, dup\u0103 doi ani de bogat\u0103 \u015fi contradictorie colaborare, am convenit, cu polite\u0163e \u015fi amici\u0163ie, s\u0103 m\u0103 retrag din func\u0163ie, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd buni colegi \u015fi prieteni pentru toat\u0103 via\u0163a.<\/p>\n
L-am succedat la conducerea liceului, din anul 1963 p\u00e2n\u0103 \u00een 1968. \u015ei acum sunt convins c\u0103 numirea mea ca director (de\u015fi aveam \u201edosar greu\u201d, eu provenind dintr-o familie de \u201edu\u015fmani ai poporului\u201d \u015fi av\u00e2nd un socru \u00een lag\u0103rul de pu\u015fc\u0103ria\u015fi de la Bicaz) avea la origine o propunere a sa.<\/p>\n
Multe din cele \u00eenv\u0103\u0163ate de la el \u00een cinci ani de activitate cot la cot \u2013 p\u00e2n\u0103 ce Virgiliu Radulian a devenit, treptat, doctor \u00een \u015ftiin\u0163e, profesor universitar \u015fi ministru, apoi, prin voin\u0163a Elenei Ceau\u015fescu, \u015fomer \u2013 au stat la temelia directoratelor mele la Bicaz \u015fi la \u201ePetru Rare\u015f\u201d.<\/p>\n
\u00cen or\u0103\u015felul pitit la poalele Ceahl\u0103ului, faima liceului \u201eCarol I\u201d de la el a \u00eenceput. De aceea, bic\u0103jenii \u00eei pomenesc \u015fi azi numele cu ad\u00e2nc respect.<\/p>\n
Virgiliu Radulian, directorul meu, a intrat firesc \u015fi deplin \u00een legendele locului \u2026<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Moto: A \u00een\u0163elege c\u0103 istoria nu \u00eencepe cu tine este o calitate sine qua non a intelectualului autentic. Am primit numirea la Liceul \u201eCarol I\u201d din Bicaz \u015fi am descins direct din o\u015ftire la catedr\u0103 chiar \u00een…<\/p>\n