{"id":6187,"date":"2017-02-01T13:26:49","date_gmt":"2017-02-01T13:26:49","guid":{"rendered":"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/?p=6187"},"modified":"2017-10-05T11:48:57","modified_gmt":"2017-10-05T11:48:57","slug":"nu-cred-sa-existe-vreo-opera-mai-de-pret-decat-o-viata-de-om","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/cogito-ergo-sum\/nu-cred-sa-existe-vreo-opera-mai-de-pret-decat-o-viata-de-om\/","title":{"rendered":"Nu cred s\u0103 existe vreo oper\u0103 mai de pre\u0163 dec\u00e2t o via\u0163\u0103 de om"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Mircea Zaharia:\u00a0<\/strong>Domnule Alexandru Dobrescu a\u0163i fost redactor-\u015fef al revistei\u00a0<\/em>Alma Mater, prima noastr\u0103 revist\u0103 studen\u0163easc\u0103 postbelic\u0103. Din care mai t\u00e2rziu, la Ia\u015fi, s-au tras, parc\u0103,\u00a0<\/em>Dialog\u00a0\u015fi\u00a0<\/em>Opinia Studen\u0163easc\u0103.\u00a0\u015etiu c\u0103 \u00een 1968 a\u0163i fost invitat al\u0103turi de al\u0163i studen\u0163i din Cluj, Bucure\u015fti \u015fi Timi\u015foara la o \u00eent\u00e2lnire cu Ceau\u015fescu, o \u00eent\u00e2lnire care a dat verde revistelor studen\u0163e\u015fti. A\u015f vrea s\u0103 nuan\u0163a\u0163i pu\u0163in subiectul pentru c\u0103 eu cred c\u0103, al\u0103turi de mediul academic, aceste reviste au dat girului a\u015fa-numitei \u201egrup\u0103ri de la Ia\u015fi\u201d: Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Luca Pi\u0163u, Mihai Ursachi, George Pruteanu, Ioan Holban, Emil Brumaru, Lorin Vasilovici, Alexandru C\u0103linescu\u2026 Ce scria\u0163i? C\u00e2t de tare func\u0163iona cenzura?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Alexandru Dobrescu:\u00a0<\/strong>Drag\u0103 Mircea Zaharia, \u00eentrebarea ta (\u00eemi permit s\u0103 te tutuiesc \u00een virtutea faptului c\u0103 am fost, totu\u015fi, colegi de \u015fcoal\u0103) m\u0103 \u00eentoarce cu aproape o jum\u0103tate de veac \u00een urm\u0103, c\u00e2nd eram, sper c\u0103 \u00ee\u0163i aminte\u015fti, nepermis de tineri \u015fi, deci, ferici\u0163i \u00een felul nostru. \u00cent\u00e2mplarea pe care o evoci s-a petrecut, trebuie s\u0103 fac o corectur\u0103 m\u0103runt\u0103, \u00een prim\u0103vara lui 1969. \u00cen anul precedent scosesem, \u00eempreun\u0103 cu doi colegi, o revist\u0103,\u00a0G\u00e2nduri literare<\/em>, b\u0103tut\u0103 la ma\u015fina de scris \u00een c\u00e2teva exemplare, \u00een paginile c\u0103reia ap\u0103reau \u00eencerc\u0103ri literare ale colegilor din anul nostru. Bine\u00een\u0163eles c\u0103, av\u00e2nd st\u00e2ng\u0103ciile \u015fi naivit\u0103\u0163ile v\u00e2rstei noastre de atunci, ea nu s-a bucurat de nici o aten\u0163ie din partea acelora c\u0103rora le era adresat\u0103, studen\u0163ii de la filologie. A beneficiat, \u00een schimb, de aten\u0163ia unor ofi\u0163eri de securitate, care ne-au luat la \u00eentreb\u0103ri, fiind dornici s\u0103 afle de unde ne venise ideea \u015fi cu ce scop o pusesem \u00een practic\u0103. Ne-au interogat c\u00e2nd mai cu frumosul, c\u00e2nd mai amenin\u0163\u0103tori, neuit\u00e2nd s\u0103 ne atrag\u0103 aten\u0163ia c\u0103 am comis o fapt\u0103 ilegal\u0103, doar statul av\u00e2nd dreptul s\u0103 scoat\u0103 reviste. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ne-au l\u0103sat \u00een pace, avertiz\u00e2ndu-ne s\u0103 nu repet\u0103m cumva gestul, caz \u00een care am fi devenit recidivi\u015fti. \u015ei au trecut c\u00e2teva luni, s-a \u00eencheiat \u015fi anul al treilea, \u00een var\u0103 a avut loc invazia ruseasc\u0103 \u00een Cehoslovacia \u015fi discursul lui Ceau\u015fescu de la Bucure\u015fti, care \u2013 recunosc \u2013 m-a marcat a\u015fa de tare, \u00eenc\u00e2t, \u00een toamn\u0103, am f\u0103cut cerere de primire \u00een partid. S\u0103 nu uit: tot \u00een toamn\u0103 am mai scos un num\u0103r din\u00a0G\u00e2nduri literare<\/em>, despre care \u00eens\u0103 nu ne-a mai chestionat nimeni. Ideea unei reviste studen\u0163e\u015fti era \u00eens\u0103 tot mai des invocat\u0103 \u015fi \u00een adun\u0103rile studen\u0163e\u015fti, \u015fi \u00een cele de partid, \u015fi \u00een discu\u0163iile cu mai marii Universit\u0103\u0163ii, la drept vorbind destul de rezerva\u0163i \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. \u015ei, \u00eentr-o bun\u0103 zi, prin prim\u0103var\u0103, m-am pomenit chemat la Rectorat \u015fi trimis la Bucure\u015fti, ca reprezentant al studen\u0163ilor ie\u015feni, la o \u00eent\u00e2lnire cu conducerea de partid \u015fi de stat. Au participat la \u00eent\u00e2lnire Ceau\u015fescu \u00eenso\u0163it de doi activi\u015fti \u015fi c\u00e2te un student din centrele universitare. Era un Ceau\u015fescu t\u00e2n\u0103r \u015fi prietenos, preocupat s\u0103 ne alunge timiditatea lesne de explicat \u015fi reu\u015find s\u0103 destind\u0103 atmosfera. Dup\u0103 c\u00e2teva cuvinte de introducere, ne-a \u00eentrebat ce ne doare. Am rostit fiecare vreo c\u00e2teva fraze, a c\u0103ror idee principal\u0103 era dorin\u0163a de a avea reviste ale studen\u0163ilor \u00een principalele centre universitare. Ceau\u015fescu ne-a ascultat cu aten\u0163ie, z\u00e2mbind din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, dup\u0103 care a fost de p\u0103rere c\u0103 solicitarea noastr\u0103 e \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103, c\u0103 partidul o sus\u0163ine \u015fi c\u0103 va cere conducerilor locale s\u0103 ne acorde \u00eentregul sprijin. Apoi ne-a urat succes, ne-a str\u00e2ns m\u00e2inile \u015fi a plecat. Asta a fost tot. \u00centors la Ia\u015fi, am avut surpriza s\u0103 constat c\u0103 se \u0163inuse de cuv\u00e2nt: tot ce \u00eenainte mi se spusese c\u0103 e imposibil, devenise acum la \u00eendem\u00e2n\u0103, centrul universitar \u015fi Rectoratul \u00eentrec\u00e2ndu-se s\u0103 ajute la c\u00e2t mai grabnica apari\u0163ie a revistei studen\u0163e\u015fti. S-a creat un colectiv de redac\u0163ie, alc\u0103tuit din studen\u0163i \u015fi cadre didactice de la mai multe facult\u0103\u0163i, cam prea numeros ca s\u0103 fie \u015fi eficient (noroc c\u0103, dup\u0103 vreo zece zile de \u00eent\u00e2lniri \u015fi discu\u0163ii \u00een contradictoriu, a r\u0103mas numai o m\u00e2n\u0103 de oameni, aceia dispu\u015fi s\u0103 fac\u0103 efectiv treab\u0103), am convenit, dup\u0103 \u00eendelungi deliber\u0103ri s\u0103 botez\u0103m revista \u201eAlma Mater\u201d, i-am stabilit profilul \u015fi structura, am dat sfoar\u0103-n \u0163ar\u0103 dup\u0103 texte, am paginat, am f\u0103cut corecturi \u015fi, toamna, \u00een fine, publica\u0163ia a fost tip\u0103rit\u0103 \u015fi difuzat\u0103. De-a lungul anilor, am participat la facerea mai multor reviste, \u00eentre care a seriei bilunare a\u00a0Convorbirilor literare<\/em>\u00a0\u015fi, ulterior, a noilor\u00a0\u00censemn\u0103ri ie\u015fene<\/em>. \u00cens\u0103 atmosfera febril\u0103 \u00een care s-a n\u0103scut\u00a0Alma Mater<\/em>\u00a0\u015fi emo\u0163iile legate de apari\u0163ia acelui prim num\u0103r nu le-am mai avut niciodat\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

MZ.:\u00a0<\/strong>Ne-am obi\u015fnuit s\u0103 tot spunem: arta prozatorilor, arta poetic\u0103, arta culinar\u0103\u2026 V-a\u0163i afirmat, la \u00eenceput \u00een \u201eConvorbiri literare\u201d \u015fi apoi \u00een volumele de\u00a0<\/em>Foiletoane,<\/em><\/strong>\u00a0ca un critic al criticii, trec\u00e2nd mai t\u00e2rziu la critica literar\u0103. Crede\u0163i c\u0103 se poate discuta despre o art\u0103 a criticii? Unde ar fi arta: \u00een identificarea obiectului sau \u00een atitudinea fa\u0163\u0103 de el? Ce v\u0103 intereseaz\u0103 mai mult: ideile sau stilul?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>\u00cencerci o desp\u0103r\u0163ire a apelor de uscat pe care nu o \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc. Ceea ce nume\u015fti\u00a0critica criticii<\/em>\u00a0nu e dec\u00e2t o diviziune didactic\u0103, dup\u0103 obiectul asupra c\u0103ruia se apleac\u0103 un critic. Dar ea e, \u00een esen\u0163\u0103 \u015fi \u00een detalii, tot critic\u0103 literar\u0103. Iar critica este \u2013 indiferent de obiect \u2013tot o form\u0103 a literaturii. Ea nu vorbe\u015fte \u00een primul r\u00e2nd despre o carte ori despre o oper\u0103, ci despre acela care analizeaz\u0103 \u015fi comenteaz\u0103. Este, ca s\u0103 zic a\u015fa, o confesiune mediat\u0103. Asta nu prea se \u00een\u0163elege: c\u0103 actul critic nu exprim\u0103 o judecat\u0103 impersonal\u0103, obiectiv\u0103 asupra unui obiect literar, ci o opinie strict subiectiv\u0103 \u00eentr-o form\u0103 cu aparen\u0163e de obiectivitate. Nu putem ie\u015fi, oric\u00e2t ne-am sili, din noi \u00een\u015fine \u2013 observa cu dreptate un mare eseist francez cu nume de \u0163ar\u0103. C\u00e2nd scriem despre crea\u0163ia unui autor, c\u00e2nd \u00eei descriem zbaterile \u015fi contradic\u0163iile, scoatem de fapt la iveal\u0103 ceea ce exista demult \u00eenl\u0103untrul fiin\u0163ei noastre, zbaterile \u015fi contradic\u0163iile, temerile, durerile \u015fi speran\u0163ele noastre. Omul are aceast\u0103 sublim\u0103 infirmitate de a nu putea fi dec\u00e2t subiectiv \u015fi toate \u00eencerc\u0103rile \u015fi eforturile de a-\u015fi dep\u0103\u015fi aceast\u0103 condi\u0163ie de existen\u0163\u0103 nu fac dec\u00e2t s\u0103 o pun\u0103 mai bine \u00een eviden\u0163\u0103. Lumea literar\u0103 a fost serios deranjat\u0103 acum treizeci de ani, c\u00e2nd am publicat un mic eseu despre Maiorescu, b\u0103nuind c\u0103 rostul acestuia era s\u0103-l coboare pe mentorul Junimii de pe piedestalul unde-l urcase Lovinescu. Nu s-a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 a aparentul mit maiorescianism formulat acolo era o radiografie a propriilor mele fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri legate de rostul \u015fi puterile scrisului \u00een general \u015fi ale actului critic \u00een special. \u00cemi compusesem, \u00een fond, un autoportret, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi explic nelini\u015ftile care, am realizat, nu fuseser\u0103 doar ale lui Maiorescu, ci ale tuturor acelora care \u015fi-au asumat povara unei asemenea meserii, lu\u00e2nd \u00een serios \u00eengrozitoarea idee de a orienta mersul c\u0103tre \u00eenainte al culturii \u015fi literaturii. Se prea poate s\u0103 nu fi fost \u00eendeajuns de explicit atunci, din care pricin\u0103 am reluat \u015fi dezvoltat aceste chestiuni \u00een\u00a0Maiorescu \u015fi maiorescienii<\/em>, detaliind enormele riscuri la care se expune oricine are ambi\u0163ia de a transforma critica \u00eentr-o instan\u0163\u0103 absolut\u0103. \u00cen critic\u0103 nu exist\u0103 judec\u0103\u0163i definitive sau exist\u0103 at\u00e2tea judec\u0103\u0163i definitive c\u00e2te subiectivit\u0103\u0163i critice le formuleaz\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>A\u0163i fost, pentru o perioad\u0103 foarte scurt\u0103, Directorul Institutului Cultural Roman de la Paris, o institu\u0163ie care \u00eenc\u0103 nu s-a hot\u0103r\u00e2t dac\u0103 se adreseaz\u0103 francezilor sau diasporei rom\u00e2ne\u015fti. Deseori, chiar din \u0163ar\u0103, Institutele Culturale \u015fi Ambasadele rom\u00e2ne\u015fti sunt v\u0103zute ca ni\u015fte instrumente de manipulare politic\u0103. Cum era\/este ICR-ul perceput \u00een Fran\u0163a? A\u0163i apucat s\u0103 fi\u0163i \u015fi un mesager cultural? \u00cen ce stadiu se afl\u0103 promisa carte de \u00eensemn\u0103ri asupra spiritului francez?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>Chestiunea institutelor culturale rom\u00e2ne\u015fti din str\u0103in\u0103tate e \u015fi complicat\u0103, \u015fi delicat\u0103. Pe vremuri, exista un minister al propagandei, \u00een a c\u0103rui grij\u0103 c\u0103dea \u015fi promovarea valorilor culturale na\u0163ionale \u00een lume. Ceea e era \u00een firea lucrurilor, pentru c\u0103 principala datorie a institutelor este s\u0103 propage cultura rom\u00e2n\u0103 \u00een afara grani\u0163elor \u0163\u0103rii. (De aceea nici nu prea \u00een\u0163eleg pentru ce o parte \u00eensemnat\u0103 a activit\u0103\u0163ii ICR-ului e constituit\u0103 din ac\u0163iuni de promovare \u00een interiorul Rom\u00e2niei.) E drept c\u0103 unele dintre valorile promovate apar\u0163in, din pricini pe care nu le mai enumer, diasporei rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

C\u00e2nd am ajuns la Paris, m-a surprins faptul c\u0103 imensa majoritate a celor care asistau la diversele evenimente organizate acolo era alc\u0103tuit\u0103 din rom\u00e2nii stabili\u0163i \u00een Fran\u0163a, iar nu, cum mi s-ar fi p\u0103rut normal, din francezi. Abia ulterior am aflat motivul: francezii socoteau Institutul Cultural un apendice propagandistic al guvernului. A trebuit s\u0103 treac\u0103 vreo jum\u0103tate de an de diligen\u0163e pentru a-i convinge c\u0103 singurul scop al Institutului era promovarea valorilor culturale rom\u00e2ne\u015fti. Am adus pe scena Palatului B\u00e9hague c\u00e2\u0163iva mari actori, o serie de tineri plasticieni \u015fi instrumenti\u015fti rom\u00e2ni de mare valoare, cunoscu\u0163i \u00een spa\u0163iul european, dar ca \u015fi inexisten\u0163i \u00een \u0163ar\u0103, am g\u0103zduit o important\u0103 reuniune a Academiei Rom\u00e2ne cu Academia Francez\u0103, la care au participat mai bine de o sut\u0103 de intelectuali de frunte, precum \u015fi o expozi\u0163ie cu tablouri inedite ale unei mari pictori\u0163e, Margareta Sterian. Am proiectat o serie de mari scriitori rom\u00e2ni \u00een edi\u0163ii bilingve \u015fi am g\u0103sit \u015fi o editur\u0103 parizian\u0103 important\u0103 interesat\u0103 s\u0103 colaboreze la realizarea ei; \u015fi, mai ales, am \u00eenceput tratativele pentru organizarea, la Muzeul civiliza\u0163iilor, a unei mari expozi\u0163ii consacrate Culturii Cucuteni. Din p\u0103cate, serioasele ne\u00een\u0163elegeri cu noul \u015fef al Institutului Cultural, un neavenit r\u0103t\u0103cit acolo din motive politice, \u015fi cu un politruc din Ministerul de Externe m-au convins c\u0103 e mai bine s\u0103-mi dau demisia.<\/p>\n

C\u00e2t prive\u015fte \u00eencercarea asupra spiritului francez, pe care ai amintit-o, am str\u00e2ns tot felul de \u00eensemn\u0103ri, dar \u00eenc\u0103 nu am g\u0103sit tonul potrivit ca s\u0103 le adune \u00eentr-un \u00eentreg. Ca s\u0103 scrii o carte, nu e suficient s\u0103 \u015ftii ce vrei s\u0103 comunici; e nevoie s\u0103 nimere\u015fti \u015fi tonalitatea adecvat\u0103 comunic\u0103rii. Pe care, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 acum, n-am descoperit-o. Am ajuns prima dat\u0103 la Paris acum dou\u0103zeci \u015fi patru de ani \u015fi am stat acolo doar c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, r\u0103stimp suficient ca s\u0103 m\u0103 minunez de c\u00e2te a produs spiritul francez. Eram at\u00e2t de entuziasmat, \u00eenc\u00e2t singura mea preocupare a fost s\u0103 confrunt impresiile acumulate din lecturi cu realit\u0103\u0163ile v\u0103zute. Graba cu care m\u0103 str\u0103duiam s\u0103 vizitez c\u00e2t mai multe locuri nu mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 observ dec\u00e2t ceea ce informa\u0163iile acumulate anterior \u00eemi permiteau s\u0103 observ. Vedeam obiectele din muzee \u015fi monumentele prin ochii \u00eence\u0163o\u015fa\u0163i de admira\u0163ie ai at\u00e2tor c\u0103l\u0103tori ce b\u0103tuser\u0103 \u00eenaintea mea meleagurile franceze. Dup\u0103 ce v\u0103zusem Fran\u0163a cu ochii min\u0163ii, purtat de m\u00e2n\u0103 de impresiile adunate \u00een c\u0103r\u0163i, o vedeam aievea prin intermediul acelora\u015fi lentile livre\u015fti, fericit c\u0103 realitatea se suprapunea perfect peste imaginea dob\u00e2ndit\u0103 \u00een bibliotec\u0103.<\/p>\n

A doua \u015federe \u00een Fran\u0163a a fost ceva mai lung\u0103, aproape doi ani, r\u0103stimp \u00een care am revizitat locurile prin care trecusem \u00eenainte, am str\u0103b\u0103tut altele de pe \u00eentreg cuprinsul Fran\u0163ei \u015fi, mai ales, am cunoscut o sumedenie de oameni, de toate felurile. Monumentele, muzeele, pinacotecile \u00ee\u0163i \u00eeng\u0103duie s\u0103 vezi doar trecutul unei na\u0163ii. Oamenii, \u00een schimb, \u00ee\u0163i dau m\u0103sura dreapt\u0103 a prezentului. Mi se pare c\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, am avut ocazia \u015fi libertatea interioar\u0103 de a m\u0103 apropia de Fran\u0163a a\u015fa-zic\u00e2nd profund\u0103 \u015fi despre ea mi-am propus s\u0103 dau seam\u0103 \u00een eseul pe care n-am apucat s\u0103-l termin. Am descoperit lucruri pentru care odinioar\u0103 nu avusesem ochi \u015fi urechi, cople\u015fit cum eram de tirania bagajului livresc. \u015ei, ca s\u0103 fiu sincer p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, m-a \u00eencercat o oarecare p\u0103rere de r\u0103u la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103l\u0103toriei, c\u0103 realitatea vie nu mai sem\u0103na de fel cu descrierile din minunatele pove\u015fti literare.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:<\/strong>\u00a0Sunte\u0163i cunoscut pentru continua dvs. atitudine\/stare polemic\u0103, pentru pl\u0103cerea de a r\u0103sturna sau corecta diverse tabuuri. Nu e obositor s\u0103 te \u00eendoie\u015fti tot timpul? Oricum, nu dai de cap\u0103tul adev\u0103rului. \u00cen\u00a0<\/em>LA OGLIND\u0102 Istoria plagiatelor rom\u00e2ne\u015fti p\u00e2n\u0103 la 1900,\u00a0ca s\u0103 dau un singur exemplu, \u00eel be\u015fteli\u0163i undeva pe C\u0103linescu pentru laudele aduse originalit\u0103\u0163ii lui Cezar Boliac \u015fi \u00eentinselor sale lecturi. Bietul om a luat ca neao\u015fe ni\u015fte h\u0103lci de text \u00eensu\u015fite din Alfred de Vigny, dar nu-i bai, nu po\u0163i citi totul \u00eentr-o via\u0163\u0103 de om, nu?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>Nu cred c\u0103 e vorba de pl\u0103cerea de a contesta, de a contrazice. Doar c\u0103 mintea mea e astfel construit\u0103, \u00eenc\u00e2t refuz\u0103 a primi ceva de-a gata. Ca s\u0103 judece un punct de vedere \u015fi s\u0103 aib\u0103 o opinie asupr\u0103-i, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103-l r\u0103suceasc\u0103 pe toate fe\u0163ele, s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 \u015fi argumentele \u00een favoarea lui, \u015fi pe acelea care \u00eei sunt potrivnice. Acest tratament \u00eel \u00eendur\u0103 nu numai ideile altora, locurile comune ale g\u00e2ndirii, tot ce se cuprinde \u00een \u00eenc\u0103p\u0103toarea \u015fi ademenitoarea formul\u0103 \u201emo\u015ftenirea cultural\u0103\u201d, dar \u015fi propriile-mi idei, nevoite a convinge mintea c\u0103 merit\u0103 s\u0103 fie luate \u00een serios. Acestei \u201einfirmit\u0103\u0163i\u201d \u00eei datorez lipsa flagrant\u0103 de spontaneitate, pe care am \u00eencercat \u015fi mai \u00eencerc s\u0103 o compensez printr-o coeren\u0163\u0103 logic\u0103 riguroas\u0103. Nu scriu din inspira\u0163ie, ci dup\u0103 o \u00eendelung\u0103 deliberare, abia la cap\u0103tul ei fiind \u00een stare s\u0103-mi asum o pozi\u0163ie, o atitudine. Textele mele sunt mai \u00eent\u00e2i elaborate mental \u015fi abia pe urm\u0103 puse pe h\u00e2rtie. Exemplul lui G. C\u0103linescu impresionat de lecturile lui Bolliac, mai bine zis \u2013 de lista numelor \u00een\u015firate de acesta (\u015fi care, \u00een fond, nu-mi apar\u0163ine, fiind luat\u0103 de la Paul Cornea), tocmai \u00een acest sens merge, avertiz\u00e2nd c\u0103 aparen\u0163ele au prostul obicei de a fi am\u0103gitoare, fiind de dorit s\u0103 le verific\u0103m mereu consisten\u0163a.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>Vorbi\u0163i \u00een cartea dvs. \u015fi despre efectele benefice ale traducerilor \u015fi plagiatului; cel pu\u0163in \u00een formarea limbii rom\u00e2ne literare. \u015ei apoi, o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, p\u00e2n\u0103 s-au impus prin lege no\u0163iunile de autor \u015fi proprietate intelectual\u0103, plagiatul nici nu era un fapt oneros. A\u015fa c\u0103 toat\u0103 lumea plagia pe rupte, indiferent de profesie, cu o non\u015falan\u0163\u0103 ce viza absurdul: s\u0103 ne amintim doar de juristul care a plagiat, dup\u0103 un francez, o tez\u0103 de licen\u0163\u0103 dedicat\u0103 propriet\u0103\u0163ii literare \u015fi artistice\u2026Unde \u00eencepe plagiatul \u00een literatura rom\u00e2n\u0103?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>P\u0103i, \u00eencepe, precum \u00een toate culturile scrise, odat\u0103 cu primele texte, \u00een cazul nostru \u2013 cronicile. \u00cen istoria pe care o \u015ftii, am un capitol consistent, \u00een care documentez plagiatele cronicarilor. Singurul care nu s-a \u00eenfruptat pe ascuns din scrieri str\u0103ine a fost Ion Neculce. \u015ei nu pentru c\u0103 l-ar fi \u00eempiedicat propria educa\u0163ie \u015fi convingerile morale s\u0103 o fac\u0103, ci pentru c\u0103, ne\u015ftiind limbile de circula\u0163ie, cronicile altor neamuri \u00eei erau inaccesibile. Am avut \u00eens\u0103 \u015fi cronicari grijulii s\u0103-\u015fi fac\u0103 publice sursele, c\u00e2teodat\u0103 cu o precizie aproape modern\u0103, precum Miron Costin, ceea ce nu l-a \u00eempiedicat, totu\u015fi, s\u0103 se mai \u015fi \u00eenfrupte pe t\u0103cute din lucr\u0103rile altora. Fiul s\u0103u, \u00een schimb, Nicolae, n-a avut nici o str\u00e2ngere de inim\u0103 s\u0103-\u015fi treac\u0103 \u00een propriul cont por\u0163iuni semnificative din filele pe care trudise tat\u0103l s\u0103u. La urma urmelor, ho\u0163ia, fie c\u0103 e intelectual\u0103 sau altcum, \u0163ine \u015fi de firea omului. Unii o au \u00een s\u00e2nge \u015fi nici o form\u0103 de coerci\u0163ie nu-i poate lecui, \u00een vreme ce al\u0163ii, oric\u00e2t de priincioase le-ar fi \u00eemprejur\u0103rile, rezist\u0103 tenta\u0163iei \u015fi se mul\u0163umesc doar cu ceea ce le apar\u0163ine de drept.<\/p>\n

 <\/p>\n

M<\/strong>.Z.:\u00a0<\/strong>Scrie\u0163i \u00een \u201ePreliminariile\u201d c\u0103r\u0163ii citate mai sus c\u0103 plagiatorii care au ajuns pe dou\u0103 coloane s-au recrutat din r\u00e2ndurile ageamiilor, nepricepu\u0163i \u00een a-\u015fi \u015fterge urmele\u2026 \u00cens\u0103 adev\u0103ra\u0163ii exper\u0163i \u00een plagiat, singurii cunosc\u0103tori ai \u201esecretelor\u201dmeseriei, au fost, sunt \u015fi vor r\u0103m\u00e2ne de-a pururi \u201enegustorii cinsti\u0163i\u201dde bunuri ale spiritului. S\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 istoria culturii este opera unor \u201enegustori cinsti\u0163i\u201d? Chiar are dreptate Ha\u015fdeu? \u201eOperele originale sunt at\u00e2t de pu\u0163ine (\u2026), \u00eenc\u00e2t rom\u00e2nii cei serio\u015fi recunosc cu durere c\u0103 originalitatea este mai mult o dorin\u0163\u0103, dec\u00e2t o realitate \u00een literatura zis\u0103 na\u0163ional\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>Operele cu adev\u0103rat originale sunt pu\u0163ine. Extrem de pu\u0163ine. Majoritatea acelora pe care le credem astfel sunt, dac\u0103 le cercet\u0103m \u00een profunzime, varia\u0163iuni pe c\u00e2teva teme date. Nu e chiar \u00eent\u00e2mpl\u0103tor adagiul conform c\u0103ruia c\u0103r\u0163ile se fac din c\u0103r\u0163i. De fapt, chiar a\u015fa stau lucrurile. Umanitatea medieval\u0103 a ad\u0103ugat doar nuan\u0163e chestiunilor tratate de anticii greci \u015fi latini, dar esen\u0163a lor a r\u0103mas neschimbat\u0103. Rena\u015fterea a nuan\u0163at, la r\u00e2ndu-i, subiectele deja abordate de \u00eenainta\u015fi, iar modernitatea a procedat la fel cu ceea ce primise de la genera\u0163iile de predecesori. \u00cen esen\u0163\u0103, cultura scris\u0103 european\u0103 nu a inventat nici teme, nici forme cu totul noi; \u015fi-a \u00eensu\u015fit, cizel\u00e2ndu-le, nuan\u0163\u00e2ndu-le, dezvolt\u00e2ndu-le, tipare preexistente. O explica\u0163ie s-ar putea g\u0103si \u00een ceea ce ne place a numi evolu\u0163ia umanit\u0103\u0163ii. Singura evolu\u0163ie real\u0103 este \u00een domeniul tehnologiei. Dar omul de azi nu e nici mai \u00een\u0163elept, nici mai complex sub raport psihologic, nici mai bun dec\u00e2t grecul de acum dou\u0103 milenii \u015fi jum\u0103tate. Ba, dac\u0103 ne g\u00e2ndim bine, s-ar putea s\u0103-i fie chiar inferior \u00een unele privin\u0163e. \u015ei ce alt\u0103 mai bun\u0103 dovad\u0103 dec\u00e2t faptul, vizibil cu ochiul liber, c\u0103, de dou\u0103 milenii \u015fi jum\u0103tate, umanitatea repet\u0103 cu obstina\u0163ie toate gre\u015felile trecutului? Ce altceva sunt r\u0103zboaiele de azi, barbariile, abera\u0163iile ideologice. crizele de toate felurile din zilele noastre dec\u00e2t reproduceri la o scar\u0103 mai larg\u0103 \u015fi cu urm\u0103ri infinit mai mari ale r\u0103zboaielor, barbariilor \u015fi crizelor din care se compune istoria speciei noastre? Omul modern este mai vulnerabil, maladiile \u00eei r\u0103v\u0103\u015fesc trupul \u015fi spiritul \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 infinit mai agresiv\u0103 dec\u00e2t o f\u0103ceau \u00een cazul semenilor no\u015ftri din antichitate. \u00cens\u0103 maladiile acestea existau in nuce \u00eenc\u0103 de atunci, doar c\u0103 nu ajunseser\u0103 \u00een stadiul epidemiilor de azi. Aflat\u0103 alt\u0103dat\u0103 \u00een raporturi incomparabil mai cordiale cu lumea \u00eenconjur\u0103toare, umanitatea a devenit, pe m\u0103sura trecerii timpului, tot mai slab\u0103 \u00een raporturile cu natura. Nu omul ca entitate biologic\u0103 a evoluat, sporindu-\u015fi puterile \u015fi capabilit\u0103\u0163ile, ci maladiile au devenit mai subtile \u015fi mai devastatoare. Iar tehnologia, prin care \u015fi-a \u00eenchipuit c\u0103 poate compensa \u015fubrezirea puterilor, n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103-i dezv\u0103luie fe\u0163ele ne\u015ftiute ale vechilor maladii, \u00eempotriva c\u0103rora nu prea se poate l\u0103uda a fi descoperit solu\u0163ii de vindecare, ci doar paleative.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, la at\u00e2ta bibliografie consultat\u0103, plec\u00e2nd de la \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile magistrului Jean Oudart de Richesource \u00eencoace, a\u0163i luat cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu o mul\u0163ime de tehnici de a plagia, at\u00e2t \u00een sensul de a fura efectiv, c\u00e2t \u015fi \u00een acela de a ascunde urmele raptului. Pe de alt\u0103 parte, \u00een veacul tehnic \u00een care ne afl\u0103m, s-au inventat fel de fel de programe pe calculator, menite a depista frauda comis\u0103 de la vl\u0103dic\u0103, p\u00e2n\u0103 la opinc\u0103. Crede\u0163i c\u0103 tehnica plagiatului a \u00eenregistrat \u015fi ea progrese?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:<\/strong>\u00a0De c\u00e2nd exist\u0103 scrisul, dou\u0103 au fost solu\u0163iile adoptate de plagiatori: una s-a rezumat la \u00eensu\u015firea textual\u0103 a crea\u0163iei aproapelui, opera\u0163iune calificat\u0103 de un Michel Schneider drept\u00a0ho\u0163ie de cuvinte<\/em>, \u015fi ea pretinde c\u0103 un g\u00e2nd poate fi exprimat \u00een deplin\u0103tatea sa doar \u00eentr-o singur\u0103 hain\u0103 de cuvinte, a modifica ve\u015fm\u00e2ntul \u00eensemn\u00e2nd a denatura esen\u0163a g\u00e2ndului; cealalt\u0103, mai laborioas\u0103, teoretizat\u0103 de Jean de Richesource \u00een veacul al XVII-lea, sus\u0163inea c\u0103 \u00eembr\u0103c\u0103mintea lexical\u0103 a ideii este secundar\u0103 \u00een raport cu \u00een\u0163elesul, c\u0103 ea poate fi, deci, modificat\u0103 la o adic\u0103 \u015fi c\u0103 limba are suficiente resurse pentru a face fa\u0163\u0103 cu brio unui asemenea demers. Cele dou\u0103 perspective a\u015fa-zic\u00e2nd filozofice asupra rela\u0163iei dintre g\u00e2ndire \u015fi limbaj au dat na\u015ftere \u015fi principalelor forme de plagiat: cel\u00a0de cuvinte<\/em>, \u00een primul caz, \u015fi cel\u00a0de idei<\/em>, \u00een cel de al doilea, ambele coexist\u00e2nd \u00een bun\u0103 pace de-a lungul vremii. Mai u\u015for de pus \u00een practic\u0103, plagiatul de cuvinte a fost \u015fi continu\u0103 s\u0103 fie cel mai r\u0103sp\u00e2ndit, dar \u015fi cel mai lesne de dat \u00een vileag. \u00cel poate identifica, la o adic\u0103, \u015fi un simplu absolvent de gimnaziu. Plagiatul de idei, prin compara\u0163ie, reclam\u0103 un anumit efort intelectual, \u00een primul r\u00e2nd o bun\u0103 cunoa\u015ftere a sinonimiei lexicale, iar dovedirea lui solicit\u0103 m\u0103car un efort intelectual egal, \u00eens\u0103 de semn contrar. De aceea \u015fi este acest tip de plagiat mai pu\u0163in \u00eent\u00e2lnit, pentru c\u0103 e mai greu de probat. Apeleaz\u0103 la el cu deosebire profesioni\u015ftii \u201eumanioarelor\u201d, filozofii, psihologii, sociologii, juri\u015fti, teoreticienii \u00een genere, ca \u015fi alte persoane cumsecade. C\u00e2nd am afirmat, \u00een\u00a0Istoria plagiatelor rom\u00e2ne\u015fti\u2026<\/em>, c\u0103 mae\u015ftrii plagiatelor r\u0103m\u00e2n de obicei nedescoperi\u0163i, trec\u00e2nd drept negustori cinsti\u0163i de bunuri ale min\u0163ii, \u00een principal la ei m-am referit, dup\u0103 cum atunci c\u00e2nd am f\u0103cut referire la ageamii, la plevu\u015fca plagiatorilor, la cei r\u0103stigni\u0163i pe dou\u0103 coloane spre amuzamentul cititorilor, m-am g\u00e2ndit la plagiatorii de cuvinte. \u00cens\u0103\u015fi istoria mea este, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, o consacrare a acestora din urm\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>Genera\u0163ia noastr\u0103 a avut \u015fansa s\u0103 fie nu doar \u201ec\u0103lare pe dou\u0103 veacuri\u201d, vorba lui Sextil Pu\u015fcariu, ci chiar c\u0103lare pe dou\u0103 milenii. Ca s\u0103 nu mai vorbesc de faptul c\u0103 am traversat (travers\u0103m?) dou\u0103 regimuri politice. \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 \u00een regimul precedent gramatica era mult mai iubit\u0103 \u015fi mai respectat\u0103, ce schimb\u0103ri importante crede\u0163i s-au petrecut \u00een ultimii (acu\u015fi) dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani? \u00cen sfera libert\u0103\u0163ii de g\u00e2ndire, a sc\u0103rii valorilor, a reperelor noastre fundamentale\u2026<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>La o privire sumar\u0103, schimb\u0103rile petrecute \u00een lumea noastr\u0103 par reale \u015fi fundamentale, \u00eens\u0103, dac\u0103 le lu\u0103m la bani m\u0103run\u0163i, se arat\u0103 mai degrab\u0103 de suprafa\u0163\u0103 dec\u00e2t de substan\u0163\u0103. S-au modificat mai cu seam\u0103 forme, nu con\u0163inuturi, s-a primenit partea imediat vizibil\u0103 a lucrurilor, coaja, nu miezul.(Ai amintit de suferin\u0163ele gramaticii \u00een ceasul de fa\u0163\u0103, care sunt simptomul b\u0103t\u0103tor la ochi al unei flagrante involu\u0163ii. Se vorbe\u015fte \u015fi se scrie tot mai prost rom\u00e2ne\u015fte \u00een toate categoriile de pres\u0103, iar vinovat\u0103 de aceast\u0103 situa\u0163ie este \u00een primul r\u00e2nd \u015fcoala, care produce cu deosebire semianalfabe\u0163i, in\u015fi care \u00eencearc\u0103 a suplini gravele lacune de cuno\u015ftin\u0163e elementare prin tot soiul de diplome, certificate \u015fi atestate, adic\u0103 prin h\u00e2rtii f\u0103r\u0103 nici o valoare. Tr\u0103im, fie c\u0103 ne place sau nu, o epoc\u0103 a \u201eformelor f\u0103r\u0103 fond\u201d, similar\u0103 \u00een multe privin\u0163e cu aceea \u00een contra c\u0103reia se ridicase Maiorescu. Absolven\u0163ii liceelor noastre nu mai au acele minime cuno\u015ftin\u0163e, care s\u0103 le permit\u0103 o corect\u0103 orientare \u00een timp \u015fi spa\u0163iu, nu mai st\u0103p\u00e2nesc no\u0163iuni primare, nu \u015ftiu s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 un text, s\u0103 ra\u0163ioneze, s\u0103 asculte o pies\u0103 muzical\u0103, pe scurt \u2013 le lipse\u015fte ceea ce se cheam\u0103\u00a0cultur\u0103 general\u0103<\/em>, singura pe care se poate cl\u0103di o carier\u0103 profesional\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t consistent\u0103. Atitudinea dispre\u0163uitoare fa\u0163\u0103 de gramatic\u0103 denot\u0103, \u00een fond, o grav\u0103 caren\u0163\u0103 de g\u00e2ndire \u015fi cred c\u0103 ar fi timpul, dac\u0103 ne pas\u0103 de soarta viitoare a acestui popor, s\u0103 proced\u0103m la o schimbare din temelii a sistemului de educa\u0163ie. Adic\u0103 s\u0103 nu mai vedem \u00een elevi ni\u015fte becisnici cople\u015fi\u0163i de mul\u0163imea obiectelor de studiu, incapabili s\u0103 asimileze cuno\u015ftin\u0163e ce au preg\u0103tit pentru via\u0163\u0103 at\u00e2tea genera\u0163ii, s\u0103 nu-i mai \u201emenaj\u0103m\u201d oferindu-le din ce \u00een ce mai pu\u0163ine informa\u0163ii, s\u0103 nu le mai aliment\u0103m credin\u0163a c\u0103 a cunoa\u015fte va s\u0103 zic\u0103 a memora de-a valma fapte, ani, legi \u015fi principii, s\u0103-i deprindem cu ideea c\u0103 asimilarea nu \u00eenseamn\u0103 adi\u0163iune, ci \u00een\u0163elegere.)<\/p>\n

Ni se tot repet\u0103, \u00een speran\u0163a c\u0103 poate ne\u2013<\/strong>o intra \u00een cap, c\u0103 schimbarea regimului politic a adus cu sine deplina libertate de exprimare. \u015ei a\u015fa e, la prima vedere: nimic nu ne opre\u015fte s\u0103 ne exprim\u0103m \u00een fa\u0163a celorlal\u0163i g\u00e2ndurile. Numai c\u0103, \u00een societatea de azi, toat\u0103 lumea vorbe\u015fte, \u015fi oamenii cu scaun la cap, \u015fi aceia s\u0103raci cu duhul, dar nimeni nu ascult\u0103. Exprimarea \u00een public a ajuns a fi sinonim\u0103 cu vorbirea \u00een de\u015fert. Nimic din ceea ce se spune nu atinge pe nimeni, nu e luat \u00een seam\u0103 \u015fi nu produce efecte, \u00een bine sau \u00een r\u0103u. Vreau s\u0103 spun c\u0103 nu exist\u0103 dialog, ci doar o mul\u0163ime de monologuri simultane, un vacarm asurzitor \u015fi inutil. La ce e bun\u0103, \u00een atari circumstan\u0163e, o astfel de libertate?\u00a0Cui prodest<\/em>? Ea seam\u0103n\u0103 mai mult cu o supap\u0103 de eliberare planificat\u0103 a unor energii psihologice \u015fi mentale, care \u2013 \u0163inute sub obroc \u2013 ar avea toate \u015fansele s\u0103 nasc\u0103 efecte incontrolabile.<\/p>\n

Am da dovad\u0103 de o imens\u0103 naivitate, dac\u0103 ne-am \u00eenchipui c\u0103 singur\u0103 organizarea noastr\u0103 social\u0103 actual\u0103 a limitat \u00eentinderea libert\u0103\u0163ii individuale. Toate organiz\u0103rile sociale, autoritare sau democratice, au avut grij\u0103 s\u0103-i restr\u00e2ng\u0103 posibilit\u0103\u0163ile de manifestare, stabilind limite (religioase, morale, ideologice) peste care era recomandabil s\u0103 nu se treac\u0103. Ultima \u00een ordine istoric\u0103 s-a numit \u201ecorectitudine politic\u0103\u201d, un soi de revan\u015f\u0103 a minorit\u0103\u0163ii asupra atotputernicei majorit\u0103\u0163i democratice, prin care \u00eens\u0103\u015fi ideea de egalitate a oamenilor a fost aruncat\u0103 \u00een derizoriu. Am fost sili\u0163i s\u0103 ne prefacem limbajul, \u00eenlocuind cuvinte \u015fi expresii susceptibile de discriminare prin abera\u0163ii lexicale de tot hazul \u015fi jalea, ni s-a impus s\u0103 ne siluim g\u00e2ndirea, s\u0103 ne facem c\u0103 nu mai vedem ceea ce era b\u0103t\u0103tor la ochi, s\u0103 \u00eenglob\u0103m diferen\u0163ele specifice \u00een genul proxim, ca \u015fi cum o astfel de ignorare premeditat\u0103 a deosebirilor \u015fi incongruen\u0163elor ar conduce automat la eliminarea lor.. Aceast\u0103 form\u0103 de ipocrizie comportamental\u0103, de care spiritele lucide nu au ezitat s\u0103-\u015fi bat\u0103 joc de la primele manifest\u0103ri, a dominat sf\u00e2r\u015fitul mileniului al doilea \u015fi \u00eenceputul celui de al treilea, devenind un soi de reflex condi\u0163ionat al tuturor min\u0163ilor doritoare de recunoa\u015ftere oficial\u0103. \u015ei lucrurile sunt \u00eenc\u0103 mai grave, tocmai pentru c\u0103 aceast\u0103 distorsiune s-a manifestat pe fondul autismului de care vorbeam anterior. Nu doar c\u0103 beneficiem de o libertate inutil\u0103, nefunc\u0163ional\u0103, dar \u00eensu\u015fi con\u0163inutul comunic\u0103rii pare s\u0103 se fi pulverizat, sem\u0103n\u00e2nd tot mai bine cu o form\u0103 goal\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>Am b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103, de vreo dou\u0103 decenii, nu v\u0103 mai preocup\u0103 prezentul literaturii, ci a\u0163i dat \u00eent\u00e2ietate cercet\u0103rilor de istorie literar\u0103 \u015fi cultural\u0103. Care e motivul?<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>La ultimul t\u00e2rg de carte Gaudeamus, un prozator celebru, despre care am scris \u00een tinere\u0163e \u015fi pentru care am o stim\u0103 neschimbat\u0103, m-a interpelat nitam-nisam, repro\u015f\u00e2ndu-mi c\u0103 nu mai scriu despre literatura contemporan\u0103, prefer\u00e2nd s\u0103 m\u0103 afund \u00een cercet\u0103ri de istorie cultural\u0103 \u015fi literar\u0103, ba chiar f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 r\u0103spunz\u0103tor, prin aceast\u0103 abandonare a datoriei de critic al actualit\u0103\u0163ii, pentru starea prezent\u0103 a ierarhiilor de valori. Am \u00eencercat s\u0103 explic acum mai mult\u0103 vreme de ce am renun\u0163at la critica de \u00eent\u00e2mpinare: pur \u015fi simplu, fiindc\u0103 am oroare s\u0103 vorbesc doar ca s\u0103 m\u0103 aflu \u00een treab\u0103. Via\u0163a literar\u0103, care \u2013\u00een opinia mea \u2013 trebuie s\u0103 \u00eensemne schimb de idei, controverse, confrunt\u0103ri de puncte de vedere, argumente \u015fi contraargumente, a ajuns un fel de dialog al surzilor. Scriitorii nu mai sunt demult receptivi la critic\u0103, sim\u0163indu-se \u00een largul lor doar dac\u0103 sunt l\u0103uda\u0163i. Nu mai conteaz\u0103 de c\u0103tre cine, cu ce pricepere \u015fi, dac\u0103 vrei, autoritate intelectual\u0103 \u015fi moral\u0103, hot\u0103r\u00e2tor e num\u0103rul de superlative, de preferin\u0163\u0103 absolute, utilizate. Iar criticii, \u015fi cei trecu\u0163i de prima tinere\u0163e, \u015fi aceia din ultimele genera\u0163ii, se \u00eentrec a le face pe plac autorilor, salut\u00e2nd cu entuziasm formal orice \u00eenseilare cu preten\u0163ii de literatur\u0103. Cronicarul literar aduce tot mai ap\u0103sat cu un agent de v\u00e2nz\u0103ri (al editurii sau al autorului), transform\u00e2nd spa\u0163iul cronicii literare \u00eentr-un spa\u0163iu de publicitate. Dac\u0103 am face o statistic\u0103 a judec\u0103\u0163ilor de valoare emise asupra produc\u0163iei editoriale curente, am observa c\u0103 imensa majoritate o reprezint\u0103 elogiile (mai decente ori mai de\u015f\u0103n\u0163ate) \u015fi ar trebui s\u0103 ne \u00eemprietenim p\u00e2n\u0103 la contopire cu g\u00e2ndul c\u0103 rom\u00e2nii sunt, cum zicea poetul, beletri\u015fti prin na\u015ftere. C\u00e2t prive\u015fte publicul cititor, cople\u015fit de grijile vie\u0163ii de fiecare zi, acesta a priceput demult c\u0103 judec\u0103\u0163ile de valoare nu mai sunt dec\u00e2t judec\u0103\u0163i de prietenii \u015fi de interese. Cronica literar\u0103, cea mai vie \u015fi mai plin\u0103 de consecin\u0163e form\u0103 de critic\u0103 (\u00een pofida inevitabilelor erori de apreciere), nu mai are nici consisten\u0163a, nici autoritatea de care era at\u00e2t de m\u00e2ndr\u0103; e doar fidela purt\u0103toare de cuv\u00e2nt a n\u0103zuin\u0163elor de glorie literar\u0103 ce au pus st\u0103p\u00e2nire pe mintea oric\u0103rui cunosc\u0103tor aproximativ al scris-cititului. Sigur c\u0103, \u00eentr-un teritoriu unde adula\u0163ia necondi\u0163ionat\u0103 s-a generalizat cu neru\u015finare, iar observa\u0163ia, obiec\u0163ia, rezerva sau contestarea \u015fi nega\u0163ia au toate \u015fansele s\u0103 treac\u0103 drept anomalii, a comenta scrisul contemporan cu m\u0103surile deprinse acum mai bine de patruzeci de ani (\u015fi la care mi-e peste puteri s\u0103 renun\u0163) ar fi de-a dreptul ridicol, precum lupta lui Don Quijote cu morile de v\u00e2nt. Am preferat, de aceea, s\u0103-mi \u00eendrept aten\u0163ia c\u0103tre vremile apuse, populate, dac\u0103 ai r\u0103bdarea s\u0103 le \u00een\u0163elegi, cu personaje m\u0103car la fel de fascinante \u00een vivacitatea lor, marcate de idealuri \u015fi ambi\u0163ii, sl\u0103biciuni \u015fi erori prin nimic diferite de ale semenilor no\u015ftri de acum. Lumea de ieri \u00eemi pare un fel de nesf\u00e2r\u015fit\u0103 repeti\u0163ie general\u0103 pentru spectacolul lumii de azi. Doar c\u0103 actorii de ieri, chiar \u015fi aceia distribui\u0163i \u00een roluri m\u0103runte, de culoare, erau mai conving\u0103tori, mai fire\u015fti, mai plini de noble\u0163e, mai determina\u0163i \u015fi, la urma urmelor, ceva mai \u015fcoli\u0163i dec\u00e2t urma\u015fii lor. Am scris despre oamenii \u015fi faptele trecutului cultural cu \u00eencredin\u0163area c\u0103 \u00een cuprinsul lui se afl\u0103 o seam\u0103 de r\u0103spunsuri la multele \u00eentreb\u0103ri \u015fi temeri ale prezentului. \u015ei volumele istoriei detractorilor lui Eminescu, \u015fi eseul despre Maiorescu, \u015fi istoria str\u0103mo\u015filor plagiatului autohton vor s\u0103 l\u0103mureasc\u0103, pe c\u00e2t mi-a stat \u00een puteri, de ce suntem \u00een clipa de fa\u0163\u0103 cum suntem \u015fi nu altfel. N-am abandonat, a\u015fadar, fenomenul cultural \u015fi literar din imediata apropiere, ci doar l-am privit dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103, \u00een opinia mea mai rodnic\u0103 \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte dec\u00e2t registratura criticii de \u00eent\u00e2mpinare.<\/p>\n

 <\/p>\n

M.Z.:\u00a0<\/strong>Sunte\u0163i, cum spuneau b\u0103tr\u00e2nii no\u015ftri, un om cu sacii \u00een c\u0103ru\u0163\u0103: ave\u0163i un doctorat \u00een \u015ftiin\u0163e umaniste, luat<\/em>\u00a0magna cum laude\u00a0pe vremea c\u00e2nd doctoratele nu se luau \u00eentre dou\u0103 \u015fpri\u0163uri, ave\u0163i o oper\u0103 recunoscut\u0103 de un premiu \u201eMihai Eminescu\u201d \u015fi de unul al Academiei, sunte\u0163i membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, ba o vreme a\u0163i f\u0103cut parte \u015fi din Comitetul ei director, a\u0163i ocupat numeroase func\u0163ii de prestigiu, printre care \u015fi aceea de Director al Institutului Cultural Rom\u00e2n de la Paris, sunte\u0163i c\u0103s\u0103torit \u015fi ave\u0163i dou\u0103 fete frumoase \u015fi de\u015ftepte\u2026De care dintre aceste fapte v\u0103 sim\u0163i\u0163i cel mai m\u00e2ndru? S\u0103 nu-mi spune\u0163i c\u0103 fiecare p\u0103rinte \u00ee\u015fi iube\u015fte to\u0163i copiii la fel\u2026<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

A.D.:\u00a0<\/strong>\u00cen nici un caz. Sunt, \u00een fond, un ins sentimental \u015fi, ca orice sentimental, \u00eemi iubesc familia \u015fi copiii, datorit\u0103 c\u0103rora simt c\u0103 a meritat s\u0103 exist. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 \u00eemi sunt dragi \u015fi faptele mele a\u015fa-zic\u00e2nd profesionale, care reprezint\u0103, fiecare \u00een parte, etape ale evolu\u0163iei (sau involu\u0163iei?) mele intelectuale. \u00cens\u0103 nu cred s\u0103 existe vreo oper\u0103 mai de pre\u0163 dec\u00e2t o via\u0163\u0103 de om.<\/p>\n

A consemnat Mircea ZAHARIA<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\"\"<\/a><\/strong>Alexandru Dobrescu<\/strong>\u00a0(n. 1947), critic \u015fi istoric literar, titular al cronicii literare la revista\u00a0Convorbiri literare<\/em>\u00a0\u00eentre 1972-1990, doctor \u00een \u015ftiin\u0163e umaniste, este autorul a peste 2.000 de cronici, articole, studii \u015fi eseuri, tip\u0103rite \u00een publica\u0163ii culturale din \u0163ar\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103tate.<\/p>\n

A fost redactor-\u015fef al revistei\u00a0Convorbiri literare<\/em>, director al Editurii\u00a0Mydo Center<\/em>, cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific principal la Funda\u0163ia Academic\u0103\u00a0Petre Andrei<\/em>, director al Muzeului Municipal din Ia\u015fi, profesor al universit\u0103\u0163ilor\u00a0Petre Andrei<\/em>\u00a0din Ia\u015fi \u015fi\u00a0Bacovia<\/em>\u00a0din Bac\u0103u. Director al Institutului Cultural Rom\u00e2n din Paris. Membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia.<\/p>\n

Este autorul a mai multe volume de critic\u0103 \u015fi istorie literar\u0103:\u00a0Foiletoane I<\/em>\u00a0(Cartea Rom\u00e2neasc\u0103,1979);\u00a0II\u00a0<\/em>(Junimea, 1981);\u00a0III\u00a0<\/em>(Junimea, 1984),\u00a0Introducere \u00een opera lui T. Maiorescu<\/em>\u00a0(Minerva, 1987),\u00a0Ibr\u0103ileanu \u2013 nostalgia certitudinii\u00a0<\/em>(Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1989),\u00a0Maiorescu \u015fi maiorescienii<\/em>\u00a0(Albatros, 2004; Premiul Academiei Rom\u00e2ne),\u00a0Detractorii lui Eminescu<\/em>(vol. I, ed. Junimea, 2002 \u2013 Premiul Mihai Eminescu; vol. II, ed. Floare Albastr\u0103, 2006; vol. III, ed. Emolis, 2008) \u015f.a., al mai multor edi\u0163ii din scriitorii clasici \u015fi traduceri.<\/p>\n

Volumul \u201eLA OGLIND\u0102. Istoria plagiatelor rom\u00e2ne\u015fti p\u00e2n\u0103 la 1900\u201d este prima parte a unui proiect mai amplu pe aceast\u0103 tem\u0103, a fost lansat, \u00een cadrul celei de a VI-a edi\u0163ii a T\u00e2rgului de Carte\u00a0Libris,<\/em>\u00a0\u00een toamn\u0103, la Piatra-Neam\u0163, \u015fi a constituit prilejul interviului al\u0103turat.<\/p>\n

M.Z.<\/em><\/strong><\/p>\n

Post navigation<\/p>\n

\u2190 Maxime \u015fi cuget\u0103ri filocalice<\/a><\/p>\n

La Muzeul de Istorie \u015fi Arheologie \u2192<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Zaharia:\u00a0Domnule Alexandru Dobrescu a\u0163i fost redactor-\u015fef al revistei\u00a0Alma Mater, prima noastr\u0103 revist\u0103 studen\u0163easc\u0103 postbelic\u0103. Din care mai t\u00e2rziu, la Ia\u015fi, s-au tras, parc\u0103,\u00a0Dialog\u00a0\u015fi\u00a0Opinia Studen\u0163easc\u0103.\u00a0\u015etiu c\u0103 \u00een 1968 a\u0163i fost invitat al\u0103turi de al\u0163i studen\u0163i din Cluj, Bucure\u015fti \u015fi Timi\u015foara…<\/p>\n

Read more →<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[17,85],"tags":[],"class_list":["post-6187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cogito-ergo-sum","category-numarul-195"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6187"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6187\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9447,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6187\/revisions\/9447"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}