<\/p>\n
A\u015fa o numeau cei din Dobreni atunci, prin anii 40 ai veacului trecut, \u015fi a\u015fa i-a r\u0103mas, \u00een poveste, numele, dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme. Nu am auzit vreodat\u0103 s\u0103-i pronun\u0163e cineva numele de familie.<\/p>\n
\u00cen adolescen\u0163\u0103, visase s\u0103 devin\u0103 medic. Numai c\u0103 tat\u0103l s\u0103u avea de \u0163inut prin \u015fcoli cinci copii, iar taxele la universit\u0103\u0163ile de medicin\u0103 erau insurmontabile pentru el. Prin urmare, a \u00eenscris-o, mai \u00eent\u00e2i la gimnaziul doamnei Eugenia Popovici (Colegiul Na\u0163ional \u201eCalistrat Hoga\u015f\u201d de azi), apoi la \u015ecoala Normal\u0103 de Fete din Piatra Neam\u0163, unde a fost mereu premiant\u0103, bursier\u0103, dar \u015fi un exemplar tipic de elev \u2013 problem\u0103.<\/p>\n
\u00cempotriva regulamentelor \u015fcolare ale vremii \u015fi opun\u00e2ndu-se cu diploma\u0163ie poruncilor venite de la p\u0103rin\u0163ii severi, practica scrima cu spada, tr\u0103gea (cu destul\u0103 dezinvoltur\u0103), \u015fi cu revolverul nagant, \u015fi cu arma de v\u00e2n\u0103toare a tat\u0103lui s\u0103u, f\u0103cea parte dintr-o forma\u0163ie de teatru \u00eenfiin\u0163at\u0103 la \u201ePetru Rare\u015f\u201d \u015fi, \u00een timp de iarn\u0103, lunea, dis de diminea\u0163\u0103, c\u00e2nd se gr\u0103bea c\u0103tre \u015fcoal\u0103 peste dealul Balaur, travers\u00e2nd codrul de stejari prin n\u0103me\u0163i, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00een clas\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u201erevol\u00adt\u0103tor\u201d, cu pantaloni, ceea ce era cu de\u00ads\u0103\u00adv\u00e2r\u015fire interzis \u015fi ridica primejdios tensiunea cardiac\u0103 \u00een cancelarie.<\/p>\n
Doamna Eufrosina S\u0103vescu, directorul \u015ecolii Normale de Fete, o salva mereu, cu tact, de la sanc\u0163iunile discutate vehement \u015fi st\u0103ruitor \u00een soborul profesoarelor indignate.<\/p>\n
\u00cendat\u0103 dup\u0103 absolvire, de\u015fi, conform legilor de atunci, era \u00eenc\u0103 minor\u0103, din dorin\u0163a de independen\u0163\u0103 \u015fi mai cu seam\u0103 dintr-o mare dragoste, s-a c\u0103s\u0103torit (cu dispens\u0103), na\u015f\u0103 fiindu-i aceea\u015fi profesoar\u0103 S\u0103vescu, a luat nume nou de familie \u015fi a devenit \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare la \u015fcoala din satul natal.<\/p>\n
Poliglot\u0103, cu lecturi bogate \u015fi profunde, mult mai cultivat\u0103 dec\u00e2t ceea ce impuneau standardele profesiei sale, preocupat\u0103 mereu de tot ce era nou de cl\u0103dit pe solida sa cultur\u0103 clasic\u0103, Doamna M\u0103rioara nu a mai r\u00e2vnit altceva, de-a lungul unei vie\u0163i scurte \u015fi nemiloase, dec\u00e2t s\u0103 profeseze \u00een ora\u015ful Cluj, unde se g\u0103seau medicii de care avea mereu nevoie. \u015ei nu a fost s\u0103 fie a\u015fa \u2026<\/p>\n
\u00cen toamna anului 1940, tocmai c\u00e2nd m\u0103 aflam boboc \u00eentr-a \u00eent\u00e2i primar\u0103, domnul Ion Bordeianu, c\u0103ruia \u00eei h\u0103r\u0103ziser\u0103 sor\u0163ii s\u0103 ia \u00een primire clasa noastr\u0103, a fost chemat la oaste \u015fi, \u00een locul s\u0103u, ni s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de toamn\u0103, Doamna M\u0103rioara.<\/p>\n
Era \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, frumoas\u0103 \u015fi zvelt\u0103. Originea amestecat\u0103, datorat\u0103 bunicii sale, cu r\u0103d\u0103cini \u00een Orient, \u00eei sculptase o figur\u0103 u\u015for exotic\u0103, marcat\u0103 de pome\u0163ii bine contura\u0163i \u015fi de ochii negri-c\u0103rbune, pu\u0163in oblici. Vocea \u00eei vibra pe o gam\u0103 surprinz\u0103tor de larg\u0103. Aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu c\u0103, \u00een anii de \u015fcoal\u0103, f\u0103cuse \u015fi canto, ceea ce explica modula\u0163iile speciale din glasul s\u0103u. \u00cen anul 1921, la teatrul Roxi din centrul ora\u015fului Piatra-Neam\u0163, \u201etrupa\u201d liceenilor a prezentat un vodevil de Vasile Alecsandri, eleva normalist\u0103 interpret\u00e2nd rolul principal.<\/p>\n
………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n
<\/p>\n
C\u00e2\u0163iva ani dup\u0103 ce plecasem din sat, am descoperit c\u0103 adolescenta de odinioar\u0103 \u00eei inspirase scriitorului Dumitru Alma\u015f, v\u0103r cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea mea, chipul unui personaj principal din romanul autobiografic \u201eAcolo, \u00een Filioara\u201d.<\/p>\n
\u00centr-o diminea\u0163\u0103 luminoas\u0103 de prim\u0103var\u0103, Doamna M\u0103rioara ne-a invitat afar\u0103 din sala de clas\u0103, \u00een curtea invadat\u0103 de soare, ne-a oprit l\u00e2ng\u0103 treptele de beton ale intr\u0103rii \u00een coridorul larg al cl\u0103dirii noi, moderne, \u015fi ne-a \u00eentrebat cum am putea m\u0103sura distan\u0163a de la trepte p\u00e2n\u0103 la gardul ce \u00eemprejmuia curtea.<\/p>\n
\u00cendat\u0103, un iste\u0163, Vasilic\u0103 Ungureanu, a opinat c\u0103 doar cu pasul am putea realiza m\u0103sur\u0103toarea.<\/p>\n
\u2013 Bine! a apreciat Doamna. Du-te p\u00e2n\u0103 la gard \u015fi num\u0103r\u0103 pa\u015fii!<\/p>\n
Lui Vasilic\u0103 i-au ie\u015fit optzeci \u015fi \u015fase. Pus s\u0103 repete drumul, lunganul clasei, Mircea Mihalache, a scos doar \u015faptezeci \u015fi opt. Iar c\u00e2nd a venit r\u00e2ndul Valentinei Cozma, bondoaca, cifrele au devenit de-a dreptul impresionante. Ori avea pa\u015fii mici, ori gre\u015fise la num\u0103r\u0103toare, fiindc\u0103 Valentinei i se adunaser\u0103 peste o sut\u0103 \u015fi cincizeci?!<\/p>\n
\u2013 Ce fac eu acum? Cum m\u0103 descurc?! s-a lamentat, nedumerit\u0103, Doamna M\u0103rioara. Dac\u0103 m\u0103 \u00eentreab\u0103 careva ce distan\u0163\u0103 este \u00eentre \u015fcoal\u0103 \u015fi gard, s\u0103 r\u0103spund c\u0103 sunt at\u00e2\u0163ia pa\u015fi de-ai lui Vasilic\u0103, at\u00e2\u0163ia de-ai lui Mircea \u015fi at\u00e2\u0163ia de-ai Valentinei?! Trei m\u0103suri diferite?! Se poate una ca asta?<\/p>\n
\u2013 Nuuuu! am decis noi \u00eentr-un singur glas. Trebuie o singur\u0103 m\u0103sur\u0103.<\/p>\n
\u00cen rezerv\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, prins \u00een jocul \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarei \u015fi oarecum amuzat, fiindc\u0103 \u015ftiam c\u0103 distan\u0163ele se m\u0103soar\u0103 \u00een metri, am voit s\u0103 l\u0103muresc chestiunea; dar, complice, Doamna mi-a oprit cu un gest debitul verbal \u015fi ne-a dat o sarcin\u0103 individual\u0103: s\u0103 afl\u0103m p\u00e2n\u0103 a doua zi care este dreapta, unica m\u0103sur\u0103. Iar \u00een ziua urm\u0103toare, ne-a povestit despre metrul etalon de la Sevres, acceptat de multe \u0163\u0103ri, \u015fi chiar ne-a ar\u0103tat o fotografie cu acel obiect at\u00e2t de valoros. Abia dup\u0103 aceste l\u0103muriri, ne-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat un metru confec\u0163ionat din lemn lustruit, la capete cu pl\u0103cu\u0163e metalice limitative \u2026 A\u015fa am \u00eenceput a \u00eenv\u0103\u0163a despre sistemul metric \u00een prim\u0103vara aceea dep\u0103rtat\u0103.<\/p>\n
Doamna M\u0103rioara era, \u015ftiu bine acum, adepta \u015fcolii socratice, \u00eembin\u00e2nd activitatea din clas\u0103 cu numeroase reprize peripatetice, \u00een care descopeream de-a minunea ce era de aflat despre lumea \u00een care ne \u00eenv\u00e2rtisem, ni\u015fte ignoran\u0163i autentici, p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n
La clasa noastr\u0103 nu suna niciodat\u0103 clopo\u0163elul de pauz\u0103. Ne-o d\u0103dea Doamna, c\u00e2nd chibzuia c\u0103 suntem obosi\u0163i; o lungea p\u00e2n\u0103 ce eram s\u0103tui de zbeng \u015fi, dup\u0103 ce reintram \u00een sala de clas\u0103, relua subiectul anterior, dac\u0103 era nevoie.<\/p>\n
Nu am apucat vreodat\u0103 s\u0103-i mul\u0163umesc Doamnei \u015fi s\u0103-i spun c\u0103 a contribuit decisiv la ceea ce aveam s\u0103 devin, fiindc\u0103 Dumnezeu nu a l\u0103sat-o s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103, chem\u00e2nd-o \u00een lumea umbrelor c\u00e2nd eu eram abia adolescent \u2026<\/p>\n
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………<\/p>\n
<\/p>\n
La facultate, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd dup\u0103 modelul scolastic structura lec\u0163iei, tipic\u0103 prin anii 50 ai veacului trecut, am \u00een\u0163eles deplin cum procedau \u00eentr-o or\u0103 (de fapt \u00een 50 de minute), c\u00e2\u0163iva dintre dasc\u0103lii mei din liceu: 1. moment organizatoric, 2. verificare, 3. predare, 4. Fixarea cuno\u015ftin\u0163elor. Cum zicea Creang\u0103? \u201eCumplit me\u015fte\u015fug \u2026\u201d<\/p>\n
Dup\u0103 prima lec\u0163ie de prob\u0103 din practica studen\u0163easc\u0103, m-am certat aprins cu asistenta de \u201emetodic\u0103\u201d, prea frumoasa domni\u015foar\u0103 Theodorescu, fiindc\u0103, \u00een loc s\u0103 aplic structura arhaic\u0103, fa\u0163\u0103 cu ni\u015fte liceeni de\u015ftep\u0163i \u015fi zurbagii, complet necunoscu\u0163i mie, peste m\u0103sur\u0103 de g\u0103l\u0103gio\u015fi la \u00eenceputul orei \u015fi afla\u0163i \u00een exerci\u0163iul de aruncare a multor avioane de h\u00e2rtie, am dat naibii planul de lec\u0163ie, prefer\u00e2nd s\u0103 discut cu ei, foarte interesa\u0163i dintr-odat\u0103, ora \u00eentreag\u0103, despre chipul \u00een care se piloteaz\u0103 un planor adev\u0103rat, spre deosebire de un avion de h\u00e2rtie (?!), \u00eentr-o lini\u015fte exemplar\u0103 din partea elevilor.<\/p>\n
Profesorul de \u201emetodic\u0103\u201d, pus imediat \u00een tem\u0103 de frumoasa domni\u015foar\u0103, care i-a povestit, de fa\u0163\u0103 cu vinovatul, cum p\u0103r\u0103duisem bun\u0103tate de 50 de minute, nu m-a tr\u00e2ntit la examen, fiind eu tare la teorie; dar nu a uitat aventura cu planorul \u015fi, explicit, mi-a sc\u0103zut nota cu dou\u0103 puncte, observ\u00e2nd c\u0103 am o fantezie bogat\u0103, dar cam dezordonat\u0103. Asta e \u2026<\/p>\n
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………<\/p>\n
\u00centr-un interviu dat an\u0163\u0103r\u0163 unui gazetar nem\u0163ean \u015fi publicat \u00een ziarul \u201eCeahl\u0103ul\u201d, eruditul profesor universitar, doctor, Mircea A. Diaconu spunea:<\/p>\n
\u201e\u2026 Am avut \u015fansa s\u0103 fac rom\u00e2na cu profesorul Manca\u015f.<\/p>\n
Orice tem\u0103 trebuia s\u0103 fie precedat\u0103 de un plan; o idee trebuia s\u0103 structureze \u00eentregul text care urma s\u0103 fie elaborat; concluziile erau decisive \u00een abordare. Comunicarea trebuia s\u0103 fie o demonstra\u0163ie.<\/p>\n
La prima tez\u0103 din clasa a zecea, c\u00e2nd mi-a spus c\u0103 am un stil al meu, \u00ee\u0163i dai seama ce aripi mi-a dat! Acum c\u00e2\u0163iva ani, am rev\u0103zut acel text. A\u015f fi fost mult mai sever, poate chiar drastic. Nu \u015ftiu cum ar\u0103tau celelalte teze, dar eu nu spuneam mai nimic din ce era scris \u00een manuale. Spuneam ce g\u00e2ndesc, \u00eentr-o construc\u0163ie rotund\u0103, dar \u00eentr-un stil, totu\u015fi, cam l\u0103b\u0103r\u0163at.<\/p>\n
\u00cen\u0163eleg abia acum ce profesor extraordinar a fost …\u201d<\/p>\n
<\/p>\n
Dragul meu ucenic de demult, nu am nici o vin\u0103 pentru ce ai spus elogios despre mine, exager\u00e2nd desigur. Totul se datoreaz\u0103 Doamnei M\u0103rioara, cea din \u00eendep\u0103rta\u0163ii ani 40 ai veacului trecut, o intelectual\u0103 autentic\u0103, o \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare cu adev\u0103rat extraordinar\u0103, chiar \u015fi f\u0103r\u0103 de brevete \u015fi de titluri, fiindc\u0103 a\u015fa o zidise Dumnezeu, \u00cenv\u0103\u0163\u0103toarea mea \u2026<\/p>\n
<\/p>\n
Mihai-Emilian MANCA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" A\u015fa o numeau cei din Dobreni atunci, prin anii 40 ai veacului trecut, \u015fi a\u015fa i-a r\u0103mas, \u00een poveste, numele, dup\u0103 at\u00e2ta amar de vreme. Nu am auzit vreodat\u0103 s\u0103-i pronun\u0163e cineva numele de familie. \u00cen adolescen\u0163\u0103, visase s\u0103…<\/p>\n