![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2017\/03\/12-ap196-foto1.jpg\")
<\/a>Sunt, a\u015fa cum \u00eemi place s\u0103 spun, un scriitoring \u015fi \u0163in, la 62 de ani, la acest eclectism: eseist, traduc\u0103tor, cronicar, om de media, critic literar.<\/p>\nN-am s\u0103 \u0163in o conferin\u0163\u0103, termenul este preten\u0163ios, ci vreau s\u0103 v\u0103 transmit c\u00e2teva g\u00e2nduri, c\u00e2teva \u00eendoieli legate de tema aleas\u0103. Anul trecut, c\u00e2nd s-a lansat, la Institutul Spaniol, cartea Dialoguri de duminic\u0103 semnat\u0103 de Andrei Ple\u015fu \u015fi Gabriel Liiceanu, rezultat al emisiunii s\u0103pt\u0103m\u00e2nale pe care au f\u0103cut-o la TVR, un t\u00e2n\u0103r din sal\u0103 a \u00eentrebat dac\u0103 este o carte de filosofie, pentru c\u0103 acolo se vorbe\u015fte despre via\u0163\u0103, moarte, prietenie, credin\u0163\u0103, filosofie, religie. At\u00e2t Ple\u015fu c\u00e2t \u015fi Liiceanu au fost mefien\u0163i \u00een a o numi carte de filosofie, dar eu am vrut s\u0103 ridic m\u00e2na \u015fi s\u0103 spun c\u0103 este o carte de filosofie \u00een m\u0103sura \u00een care este o carte de iubire de \u00een\u0163elepciune.<\/p>\n
\u00centr-o epoc\u0103 \u00een care ni se spune c\u0103 filosofia a murit odat\u0103 cu Nietzsche, Cioran \u015fi Heidegger, c\u0103 a murit, cu alte cuvinte, \u00een sensul ei tradi\u0163ional, cred c\u0103 iubirea de \u00een\u0163elepciune poate fi filosofia zilei de azi.<\/p>\n
*<\/p>\n
Am observat c\u0103 termenul de \u00een\u0163elepciune este ast\u0103zi demodat, prohibit. \u00cemi amintesc faptul c\u0103, t\u00e2n\u0103r fiind, la o sear\u0103 cu prietenii, la un cenaclu de apartament, ne-am \u00eentrebat care este cel mai important pasaj din Luceaf\u0103rul lui Eminescu. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, av\u00e2nd 20 de ani \u015fi o foame de guru, de mentor, o foame de exemple care s\u0103 ne formeze, s\u0103 ne dea grundul fiin\u0163ei noastre g\u00e2nditoare, m-am g\u00e2ndit la acel raport despre care istoria literar\u0103 mic\u0103 spune c\u0103 era \u00eentre Maiorescu \u015fi Eminescu: C\u0103ci tu, Hyperion, r\u0103m\u00e2i\/ Oriunde ai apune\u2026\/ Cere-mi cuv\u00e2ntul meu dint\u00e2i, S\u0103-\u0163i dau \u00een\u0163elepciune?<\/p>\n
Pentru mine aceast\u0103 vorb\u0103 \u2013 S\u0103-\u0163i dau \u00een\u0163elepciune? \u2013 neav\u00e2nd un anume \u00een\u0163eles atunci, la 18-20 de ani, m-a fascinat pentru c\u0103 m-am \u00eentrebat care e Cuv\u00e2ntul dint\u00e2i, Logosul, care era misterul Fiin\u0163ei, \u015fi ce \u00eenseamn\u0103 a fi \u00een\u0163elept, ce \u00eenseamn\u0103 \u00een\u0163elepciune? \u00cen timpul liturghiei auzi mereu: \u00een\u0163elepciune, \u00een\u0163elepciune\u2026sau la Athos: sophia, sophia\u2026!<\/p>\n
*<\/p>\n
M-am \u00eentrebat ce mai \u00eenseamn\u0103 \u00een\u0163elepciunea ast\u0103zi. Cultura, s-a spus, este dresorul care \u00eembl\u00e2nze\u015fte fiara din noi. Dar suntem n\u0103scu\u0163i a\u015fa, fiare, sau devenim a\u015fa? Mi-am dat seama c\u0103 ast\u0103zi nu mai \u015ftie aproape nimeni ce este \u00een\u0163elepciunea, \u00een sensul ei originar, de sophia. Asta pentru c\u0103 tr\u0103im \u00een postmodernitate, peste tot \u00een lume fiind acum o mi\u015fcare de \u015fubrezire a valorilor tradi\u0163ionale: biserica, familia, \u015fcoala. Tr\u0103im \u00eentr-o lume de tip ikea, ori eu am alergie la minimalismul de la ikea, care dezidentific\u0103; oriunde te duci \u00een lume acelea\u015fi linii, acelea\u015fi forme, acelea\u015fi unghiuri. Eu am crescut \u00een cultul canapelelor de piele, pe care le vedeam la televizor, cu gheare de leu.<\/p>\n
*<\/p>\n
Ast\u0103zi se cultiv\u0103 minimalismul; minimalismul \u00een proz\u0103 \u2013 proza scurt\u0103 \u2013, nimeni nu mai vrea s\u0103 construiasc\u0103 romane, s\u0103 scrie ode, iar \u00een lume este tot mai prezent prefixul dez: dezmembrare, destr\u0103mare, decre\u015ftinare, desfigurare, decelebrare, dezumanizare. Aproape nimeni nu mai cultiv\u0103 prefixul re: rena\u015ftere, reumanizare, recoagulare. Toat\u0103 lumea vrea s\u0103 distrug\u0103, s\u0103 desfigureze, s\u0103 taie. Este o ur\u0103 \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva temeiniciei, duratei, solidit\u0103\u0163ii \u015fi mai este, \u00een schimb, un cult al nemerniciei \u015fi al anarhiei, care cople\u015fe\u015fte lumea. Dar tot acest curent \u0163ine, cred, de cultul relativit\u0103\u0163ii: se relativizeaz\u0103, se pulverizeaz\u0103. \u00cenl\u0103untrul nostru nu mai exist\u0103 pofta construc\u0163iei, acea manie care-l f\u0103cea pe Eminescu, la 19 ani, s\u0103 se viseze un om \u00een stare s\u0103 \u00eenghit\u0103, prin cunoa\u015ftere, tot universul.<\/p>\n
*<\/p>\n
Mi-au cerut tinerii liste de lectur\u0103, c\u0103r\u0163i de \u00een\u0163elepciune \u015fi am ajuns la stoicism: ave\u0163i Marcus Aurelius editat, le-am spus, ave\u0163i Manualul lui Epictet, merge\u0163i la stoici \u015fi ve\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a virtutea. Dac\u0103 \u015ftii s\u0103 ai o \u015fcoal\u0103 de bun\u0103 resemnare, semnul \u00een\u0163elepciunii fiind s\u0103 vezi \u00eentregul, atunci, de\u015fi e\u015fti t\u00e2n\u0103r, \u00eenve\u0163i s\u0103 cultivi conjunc\u0163ia. Din p\u0103cate, to\u0163i c\u0103l\u0103torii str\u0103ini, care au trecut pe la noi \u00een ultimii 400 de ani, vorbesc de dezbinarea rom\u00e2neasc\u0103. Nici acum, la 100 de ani de la Marea Unire, n-am reu\u015fit s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fim osmoza dintre cele trei provincii. Ori la stoici exist\u0103 aceast\u0103 bun\u0103 \u00eemp\u0103care, pe care trebuie s\u0103 o deprindem \u015fi noi.<\/p>\n
Am fost \u00eentrebat care este romanul vie\u0163ii mele \u015fi am r\u0103spuns c\u0103, de la 30 de ani, cartea preferat\u0103 este Memoriile lui Hadrian, de Marguerite Yourcenar, o carte de \u00een\u0163elepciune \u015fi bun\u0103 resemnare. Dar o resemnare care nu \u00eenseamn\u0103 blazare ci bun\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00een toate. Aveam, pentru ast\u0103zi, un plan de conferin\u0163\u0103, \u00een care \u00eemi notasem 12 forme de \u00een\u0163elepciune pentru prezent, dar nu m-am \u0163inut de ea. Revin la stoici \u015fi la stoicismul t\u00e2rziu, la Marcus Aurelius, pentru c\u0103 ei ne invit\u0103 s\u0103 vedem \u00eentregul. Dar noi, ast\u0103zi, vedem p\u0103r\u0163ile: c\u00e2nd, de exemplu, ni se prezint\u0103 o criz\u0103 \u00een Grecia, pu\u0163ini analizeaz\u0103 interesul rus acolo, sau pe cel american, spre a \u00eencerca s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u00eentregul. Totul ni se prezint\u0103 fragmentar, pe buc\u0103\u0163i.<\/p>\n
*<\/p>\n
Dar m\u0103 \u00eentorc la tineri. Primul decoct de \u00een\u0163elepciune din lume, le-am spus, \u00eel ave\u0163i \u00een Biblie (Ecleziast, Iov \u015fi Psaltire), apoi, al doilea, \u00een stoicism \u015fi dac\u0103 mai \u015ftii s\u0103 extragi din piesele lui Shakespeare toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea, ce poate fi comparat\u0103 chiar cu aceea a Bibliei, ajungi la acea bun\u0103 resemnare care, repet, nu e blazate ci \u00een\u0163elegere a lumii \u00een m\u0103sura ei, \u00een \u00eentregul ei, \u00een curgerea ei.<\/p>\n
*<\/p>\n
Omul trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 vad\u0103 \u00een cele cinci sim\u0163uri nu numai porti\u0163ele pe care intr\u0103 ispitele diavolului, ci \u015fi calea de a gusta \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. C\u00e2nd ajungi s\u0103 faci o armonie a contrariilor, ajungi s\u0103 \u00eempaci susul cu josul \u015fi dreapta cu st\u00e2nga \u015fi, atunci, am ajuns s\u0103 spun c\u0103 semnul suprem al \u00een\u0163elepciunii este semnul crucii, care \u00eempac\u0103 verticala cu orizontala. U\u015for de spus, dar greu de f\u0103cut.<\/p>\n
*<\/p>\n
N-am vrut, a\u015fa cum am precizat de la \u00eenceputul \u00eent\u00e2lnirii noastre, s\u0103 \u0163in o conferin\u0163\u0103, dar am vrut s\u0103 v\u0103 provoc la o medita\u0163ie pe tema \u00een\u0163elepciunii, s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 \u00een lumea de ast\u0103zi putem n\u0103zui s\u0103 \u00eemp\u0103c\u0103m contrariile, putem, cu alte cuvinte, s\u0103 n\u0103zuim a fi \u00een\u0163elep\u0163i.<\/p>\n
\u015ei \u00eenc\u0103 ceva: \u00een\u0163elepciunea nu toarn\u0103 plumb \u00een aripile celor tineri, cum au \u00eencercat s\u0103-mi atrag\u0103 unii aten\u0163ia, iar cea mai frumoas\u0103 expresie a \u00een\u0163elepciunii \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 este cuprins\u0103 \u00een Glossa lui Mihai Eminescu. Citi\u0163i-o, reciti\u0163i-o \u015fi medita\u0163i la versurile ei.<\/p>\n
<\/p>\n
Dan C. MIH\u0102ILESCU<\/em><\/strong><\/p>\n <\/p>\n (N.R.: Fragmente din conferin\u0163a sus\u0163inut\u0103 \u00een cadrul \u201eAntologiei Scriitorilor Rom\u00e2ni Contemporani\u201d, la Biblioteca \u201eG.T. Kirileanu\u201f, Piatra Neam\u0163, 25 octombrie 2016)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Ce rost\/ rosturi mai are \u00een\u0163elepciunea? * Sunt, a\u015fa cum \u00eemi place s\u0103 spun, un scriitoring \u015fi \u0163in, la 62 de ani, la acest eclectism: eseist, traduc\u0103tor, cronicar, om de media, critic literar. N-am s\u0103 \u0163in o conferin\u0163\u0103, termenul este…<\/p>\n