![\"\"](\"http:\/\/www.slineamt.ro\/apostolul\/wp-content\/uploads\/2017\/06\/16-ap199-foto1.jpg\")
<\/a>* Eminescu era omul cel mai silitor, ve\u015fnic citind, medit\u00e2nd, scriind. Lipsit de orice interes egoist, el se interesa cu at\u00e2t mai mult la toate manifest\u0103rile vie\u0163ii intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie citirea a tot ce se publica \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, fie studierea mi\u015fc\u0103rii filozofice \u00een Europa, fie izvoarele istorice, dup\u0103 care avea cuno\u015ftin\u0163a cea mai am\u0103nun\u0163it\u0103, fie luptele politice din \u0163ar\u0103. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta \u015fi a scrie asupra lor, era lucrul cel mai potrivit cu felul spiritului s\u0103u.<\/p>\n<\/p>\n
* Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce \u015ftii c\u0103 este adev\u0103rat \u00een g\u00e2ndirea ta \u015fi pentru ceea ce sim\u0163i c\u0103 este frumos \u00een \u00eenchipuirea ta, numai aceasta \u00ee\u0163i pune pe frunte semnul celor chema\u0163i. \u015ei dac\u0103 un t\u00e2n\u0103r cu minte \u015fi cu inim\u0103, dar care se \u00eendoie\u015fte \u00eenc\u0103 de sine, ne-ar \u00eentreba: \u201ePrin ce s\u0103 cunosc dac\u0103 sunt dintre cei ale\u015fi?\u201d, i-am r\u0103spunde repet\u00e2nd un aforism zis odinioar\u0103: \u201eAcela are voca\u0163iune, care \u00een momentul lucr\u0103rii se uit\u0103 pe sine\u201d. C\u0103ci ceea ce \u00eempiedic\u0103 at\u00e2\u0163ia oameni, de altminteri inteligen\u0163i, de a vedea bine, de a g\u00e2ndi adev\u0103rat \u015fi de a scrie frumos \u015fi ceea ce \u00eei condamn\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 totdeauna mediocri este tocmai m\u0103rginirea personalit\u0103\u0163ii lor \u00een interese exclusiv individuale. Prin negura egoismului nu str\u0103bate lumina adev\u0103rului, nici c\u0103ldura frumosului.<\/p>\n
<\/p>\n
* Prec\u00e2t se poate omene\u015fte prevedea, literatura poetic\u0103 rom\u00e2n\u0103 va \u00eencepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui \u015fi forma limbii na\u0163ionale, care \u015fi-a g\u0103sit \u00een poetul Eminescu cea mai frumoas\u0103 \u00eenf\u0103ptuire p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, va fi punctul de plecare pentru toat\u0103 dezvoltarea viitoare a ve\u015fm\u00e2ntului cuget\u0103rii rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n
<\/p>\n
* Poetul e din na\u015ftere, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. Dar ceea ce e din na\u015ftere la adev\u0103ratul poet, nu e dispozi\u0163ia pentru forma goal\u0103 a ritmului \u015fi a rimei, ci nem\u0103rginita iubire a tot ce este cugetare \u015fi sim\u0163ire omeneasc\u0103, pentru ca din perceperea lor acumulat\u0103 s\u0103 se desprind\u0103 ideea emo\u0163ional\u0103 spre a se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa \u00een forma frumosului.<\/p>\n
<\/p>\n
* Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la pl\u00e2ngerea m\u0103rginit\u0103 a unui egoist nemul\u0163umit cu soarta sa particular\u0103, ci era eterizat sub forma mai senin\u0103 a melancoliei pentru soarta omenirii \u00eendeob\u015fte, \u015fi chiar acolo, unde din poezia lui str\u0103bate indignarea \u00een contra epigonilor \u015fi a demagogilor \u00een\u015fel\u0103tori, avem a face cu un sim\u0163\u0103m\u00e2nt estetic, iar nu cu o am\u0103r\u0103ciune personal\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
* Regina Rom\u00e2niei (Elisabeta), admiratoare a poeziilor lui, a dorit s\u0103-l vad\u0103 \u015fi Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen Sylva. L-am v\u0103zut \u015fi eu la curte \u015fi l-am v\u0103zut p\u0103str\u00e2nd \u015fi aici simplicitatea \u00eenc\u00e2nt\u0103toare ce o avea \u00een toate raporturile sale omene\u015fti. Dar c\u00e2nd a fost vorba s\u0103 i se confere o distinc\u0163ie onorific\u0103, un \u00abBene-Merenti\u00bb sau nu \u015ftiu ce alt\u0103 decora\u0163ie, el s-a \u00eempotrivit cu energie. Rege el \u00eensu\u015fi al cuget\u0103rii omene\u015fti, care alt Rege ar fi putut s\u0103-l disting\u0103?<\/p>\n
<\/p>\n
* Ce fericire, dar \u015fi ce nefericire, s\u0103 fii un om superior \u00eenzestrat. S\u0103 \u00een\u0163elegi lumea, s\u0103 faci perceptibil glasul \u00een care o mie de lucruri se exprim\u0103 printr-o mie de limbi, s\u0103 te sim\u0163i una cu nemuritorii tuturor secolelor \u2013 este o fericire asemenea celei mai \u00eenalte ce poate fi cunoscut\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Dar umbra este ad\u00e2nc\u0103. C\u0103ci sensibilitatea este accentuat\u0103 \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u015fi ecoul durerii \u00een suflet este \u00eenmiit (\u015fi adesea, din cauza unor lucruri ce nici nu sunt resim\u0163ite de restul lumii).<\/p>\n
<\/p>\n
* Cuvintele de amor fericit sau nefericit nu se pot aplica lui Eminescu \u00een accep\u0163iunea de toate zilele; nici o individualitate femeiasc\u0103 nu-l putea captiva \u015fi \u0163inea cu des\u0103\u00adv\u00e2r\u015fire \u00een m\u0103rginirea ei. Ca \u015fi Leopardi \u00een Aspasia, el nu vedea \u00een femeia iubit\u0103 dec\u00e2t copia imperfect\u0103 a unui prototip nerealizabil. \u00cel iubea \u00eent\u00e2mpl\u0103toarea copie sau \u00eel p\u0103r\u0103sea tot copie r\u0103m\u00e2nea, \u015fi el se refugia \u00een melancolie impersonal\u0103 \u00eentr-o lume mai potrivit\u0103 cu el, \u00een lumea cuget\u0103rii \u015fi a poeziei. De aici \u201eLuceaf\u0103rul\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
* A\u015fadar, fii f\u0103r\u0103 grij\u0103, redob\u00e2nde\u015fte-\u0163i acea filozofie impersonal\u0103 ce o aveai \u00eentotdeauna, adaug\u0103-i ceva veselie \u015fi petrece prin excursia \u00een frumoasa Italie \u015fi, la \u00eentoarcere, mai \u00eenc\u0103lze\u015fte-ne mintea cu o raz\u0103 din geniul D-tale poetic, care este \u015fi va r\u0103m\u00e2ne cea mai \u00eenalt\u0103 \u00eencorporare a inteligen\u0163ei rom\u00e2ne. \/Titu Maiorescu \u00een scrisoare c\u0103tre Mihai Eminescu (1884)<\/p>\n
<\/p>\n
* Fere\u015fte-te de a da sfaturi. Problema e prea grea \u015fi r\u0103spunderea mare. Tu dai sfatul dup\u0103 natura ta. Aceasta \u00eens\u0103 rareori se potrive\u015fte cu natura celui ce te \u00eentreab\u0103. Altfel spui tu, altfel \u00een\u0163elege el. Sf\u0103tuind pruden\u0163\u0103, produci sl\u0103biciune, \u015fi unde cereai t\u0103rie se aplic\u0103 violen\u0163\u0103. Un element str\u0103in s-a introdus \u00een sufletul celuilalt, \u015fi el \u015fi-a pierdut m\u0103sura.<\/p>\n
<\/p>\n
* Eu nu voi permite ca uli\u0163a s\u0103 ne fac\u0103 legi.<\/p>\n
<\/p>\n
* \u00centre un diamant \u015fi o gr\u0103mad\u0103 de pietri\u015f cui i-ar fi alegerea grea? A\u015fa, \u00eentre aprobarea unui om cuminte \u015fi aplauzele zgomotoase ale mul\u0163imii.<\/p>\n
<\/p>\n
* Cu c\u00e2t o rim\u0103 este mai u\u015foar\u0103, cu at\u00e2t este mai ieftin\u0103 \u015fi mai comun\u0103, \u015fi poetul trebuie s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 de dou\u0103 ori pentru a o \u00eentrebuin\u0163a. Un poet distins nu va rima niciodat\u0103 \u201eguri\u0163\u0103-garofi\u0163\u0103\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Titu MAIORESCU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
* Eminescu era omul cel mai silitor, ve\u015fnic citind, medit\u00e2nd, scriind. Lipsit de orice interes egoist, el se interesa cu at\u00e2t mai mult la toate manifest\u0103rile vie\u0163ii intelectuale, fie scrierile vreunui prieten, fie citirea a tot ce se publica…<\/p>\n