Primul meu diriginte de liceu era poreclit Pi\u0163u. Nu-mi mai amintesc ce semnifica\u0163ie avea porecla. Pi\u0163u era un b\u0103rbat stra\u015fnic, carismatic, vulcanic \u015fi p\u0103trunz\u0103tor. Te c\u00e2nt\u0103rea dintr-o privire, \u015ftia c\u00e2te parale faci, dac\u0103 e\u015fti loaz\u0103 sau premiant. E pozat bust \u00een Monografia Liceului \u201ePetru Rare\u015f\u201d, semnat\u0103 de prof. Al. Iftimie. E frumos \u015fi acolo.<\/p>\n
Via\u0163a a vrut s\u0103-mi cunosc dirigintele \u00eena\u00adintea colegilor, \u00een \u00eemprejur\u0103ri nu prea fericite. Scurtez: eram \u00een septembrie \u201952 la \u201ePetru Rare\u015f\u201d, numit pe atunci \u201e\u015ecoala Medie de B\u0103ie\u0163i Nr. 1\u201d. Cum festivitatea de deschidere a noului an \u015fcolar \u00eent\u00e2rzia s\u0103 \u00eenceap\u0103, noi \u201ebobocii\u201d, din mahalaua Precista, nu ne g\u0103seam locul. Ne h\u00e2rjoneam copil\u0103re\u015fte prin careul Liceului, ast\u0103zi ajuns Colegiu. Neast\u00e2mp\u0103ra\u0163ii au p\u0103truns chiar \u015fi pe holuri, printre ei \u015fi subsemnatul. Jucam prinsa ca pe maidan. Fug\u0103rit de cel mai bun amic, ajuns mai t\u00e2rziu doctor chirurg, ne-am izbit de un profesor care tocmai f\u0103cea rondul de serviciu. Acesta surprins de coliziune ne-a c\u00e2rpit dou\u0103 perechi de palme la fiecare \u015fi ne-a indicat careul liceului. Nu ne-a \u00eentrebat cum ne cheam\u0103, din ce clas\u0103 facem parte, de ce suntem z\u0103b\u0103uci. Am \u00eencasat-o \u015fi gata.<\/p>\n
\u015ei a sunat clopo\u0163elul anului \u015fcolar \u201952-\u201953. Prima or\u0103 a \u00eenceput cu o mare surpriz\u0103. C\u00e2nd u\u015fa clasei a VIII-a C s-a deschis, \u00een cadrul ei a ap\u0103rut Pi\u0163u, profesorul care tocmai ne altoise cu ceva timp \u00eenainte. Pa-pa-pa! Inima mi s-a f\u0103cut c\u00e2t un purice \u015fi mi-am zis: \u201eE groas\u0103 nene!\u201d Eroare! Pi\u0163u a defilat elegant prin fa\u0163a clasei \u015fi s-a a\u015fezat la catedr\u0103 pe scaun. A gr\u0103it cam a\u015fa: \u201eM\u0103 numesc Ciau\u015fu Valerian, sunt profesor de chimie \u015fi din acest moment, dirigintele vostru. S\u0103 facem cuno\u015ftin\u0163\u0103!\u201d \u015ei a \u00eenceput s\u0103 strige catalogul de la A la Z. Ce ne \u00eentreba? De la ce \u015fcoal\u0103 gimnazial\u0103 venim, pe cine am avut diriginte, dac\u0103 ne place chimia \u2013 vr\u0103jeli pedagogice. Pe m\u0103sura ce Pi\u0163u se apropia de mijlocul catalogului eram tot mai panicat. C\u00e2nd noul diriginte a strigat: Popovici Vasile, elevul din fa\u0163a mea la catalog, deja eram paralizat. \u015ei bang, am auzit ca prin vis numele meu. M-am sculat \u00een picioare \u015fi am b\u00e2lb\u00e2it tot ce mi-a trecut prin cap. Nici ast\u0103zi nu \u015ftiu ce-am spus, dar am auzit \u201eBine, stai jos!\u201d asta \u00eensemna c\u0103 nu m-a recunoscut \u015fi m-am bucurat. Pe vremea obsedantului deceniu, elevii purtau uniforme, numere matricole \u015fi tunsoare stas, a\u015fa c\u0103 nu prea ne deosebeam ca aspect. Cum \u00een prima zi de \u015fcoal\u0103 e z\u0103p\u0103ceal\u0103 mare, am sc\u0103pat. C\u0103 ast\u0103zi la \u015fcoal\u0103 oric\u00e2nd vezi parada modei, asta e alt\u0103 problem\u0103.<\/p>\n
Orele de chimie le \u0163ineam \u00een laborator, la parterul liceului. O sal\u0103 bine amenajat\u0103, cu tabl\u0103 dubl\u0103 de lemn, cu Tabelul lui Mendeleev, eprubete, supor\u0163i… cine avea baft\u0103 s\u0103 fie scos la \u201eecranul negru\u201d (tabl\u0103), o \u00eembulina. Era plimbat prin toat\u0103 materia \u015fi rezolva o problem\u0103 din alea \u00eenc\u00e2lcite, cu formule \u015fi valen\u0163e, \u00eencuietoare. Pi\u0163u, ca un adev\u0103rat \u201eJup\u00e2n\u201d st\u0103tea la catedr\u0103 \u015fi urm\u0103rea chinurile noastre. Concluzia o tr\u0103gea tot dumnealui: \u201eNic nu \u015ftii! Doi \u00ee\u0163i pun! Treci la loc!\u201d \u015fi apoi se scula de pe scaun \u015fi venea la tabl\u0103 de f\u0103cea lumin\u0103. \u00cencepea cam a\u015fa: \u201eB\u0103 b\u0103ie\u0163i, v-am explicat de mii de ori c\u0103…\u201d \u015fi rezolva problema \u00een a\u015fa fel c\u0103 \u00een\u0163elegea \u015fi prostul clasei. Nu l\u0103sa corigen\u0163i, nici repeten\u0163i, era mare domn\u2019le! P\u00e2n\u0103 nu clarifica problema nu trecea mai departe.<\/p>\n
\u015ei anii au trecut. Pi\u0163u a ajuns inspector \u015fcolar la disciplina chimie. N-a f\u0103cut purici prea mult ca inspector, a revenit la catedr\u0103 unde se sim\u0163ea necesar. Din \u00eent\u00e2mplare i-a fost diriginte \u015fi fiicei mele. \u00centr-un an clasa lor a proiectat o excursie pe Ceahl\u0103u. Capul r\u0103ut\u0103\u0163ilor a fost dirigintele. C\u00e2nd acesta a \u00eentrebat cum st\u0103m cu excursia, \u015feful clasei a r\u0103spuns: \u201eMerge toat\u0103 clasa, numai eleva X refuz\u0103 invita\u0163ia.\u201d \u015ei atunci Pi\u0163u a \u00eentrebat-o de ce face mofturi. Fiic\u0103-mea a r\u0103spuns: \u201eNu m\u0103 las\u0103 mama!\u201d Paradoxal, dirigintele a \u00eentrebat-o: \u201eDa cine este m\u0103-ta asta de face mofturi lui Pi\u0163u?\u201d Deci \u015ftia cum \u00eel porecleau elevii. \u015ei toat\u0103 lumea a urcat Muntele Sf\u00e2nt ce se z\u0103re\u015fte spre Apus, zilnic la Piatra-Neam\u0163.<\/p>\n
Pi\u0163u ne-a p\u0103r\u0103sit rege\u015fte, privind la televizor meciul de fotbal Rom\u00e2nia-Turcia, acas\u0103 la el, pe strada Mihail Sadoveanu. Pe vremea c\u00e2nd Rom\u00e2nia \u00eei b\u0103tea la fotbal pe to\u0163i, c\u0103 ast\u0103zi suntem ciuca b\u0103t\u0103ilor. \u00cen repriza a doua, c\u00e2nd distinsa dumnealui so\u0163ie, tot profesoar\u0103 a venit cu cafeaua, Valeric\u0103 al ei st\u0103tea cu capul \u00een piept, plecase dintre noi. Domnul diriginte a avut dou\u0103 fete, dac\u0103 din \u00eent\u00e2mplare citesc aceste r\u00e2nduri trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 au avut un tat\u0103 minunat \u015fi un mare profesor. S-a urcat pe piedestalul Liceului \u201ePetru Rare\u015f\u201d prin truda \u015fi devo\u0163iunea sa exemplar\u0103. Noi, rare\u015fi\u015ftii, ast\u0103zi bine \u201enin\u015fi\u201d \u00eel iubim \u015fi respect\u0103m ca atunci c\u00e2nd eram elevi \u015fi ne spunea: \u201eNic nu \u015ftii! Doi \u00ee\u0163i pun!\u201d<\/p>\n
<\/p>\n
Dumitru RUSU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Primul meu diriginte de liceu era poreclit Pi\u0163u. Nu-mi mai amintesc ce semnifica\u0163ie avea porecla. Pi\u0163u era un b\u0103rbat stra\u015fnic, carismatic, vulcanic \u015fi p\u0103trunz\u0103tor. Te c\u00e2nt\u0103rea dintr-o privire, \u015ftia c\u00e2te parale faci, dac\u0103 e\u015fti loaz\u0103 sau premiant. E pozat bust…<\/p>\n