1947- Un an nefast al istoriei<\/p>\n
<\/p>\n
Memoria, despre evenimente tr\u0103ite de oamenii unui loc \u015fi timp anume, se estompeaz\u0103, cu trecerea timpului, poate chiar s\u0103 dispar\u0103. Cred c\u0103 fiecare, dintre locuitorii acelui loc \u015fi acelor vremi, poart\u0103 \u00een el un fragment de istorie, de memorie, dar prea pu\u0163in las\u0103 \u00een urm\u0103 fa\u0163\u0103 de ceea ce ia cu sine.<\/p>\n
Plec\u00e2nd de la aceast\u0103 judecat\u0103, m-am g\u00e2ndit s\u0103 fac cunoscut\u0103 \u201ebuc\u0103\u0163ica\u201d mea de istorie, o \u201efelie\u201d de via\u0163\u0103, ca tr\u0103itoare \u00eentr-un timp \u015fi \u00een locuri marcate de evenimente istorice majore.<\/p>\n
Sigur, de atunci, vremurile s-au schimbat, peste oameni au venit alte urgii sau \u00eempliniri, dar ast\u0103zi, la 70 de ani de la acel an nefast 1947, cred c\u0103 nu este lipsit de interes s\u0103 ni-l amintim. A\u015fadar, v\u0103 propun o c\u0103l\u0103torie \u00een timp.<\/p>\n
Cu excep\u0163ia unui eveniment solemn, cu semnifica\u0163ii majore, benefice \u2013 semnarea \u201eTratatului de Pace\u201d de la Paris \u2013 prin care s-a anulat \u201eDiktatul de la Viena\u201d \u015fi s-a restabilit vechiul hotar vestic al \u0163\u0103rii noastre spre Ungaria, toate celelalte evenimente ale anului 1947, ce n-au fost pu\u0163ine, le trec \u00eentr-o \u201elist\u0103 neagr\u0103\u201d.<\/p>\n
<\/p>\n
Sub gloan\u0163e \u015fi obuze<\/p>\n
<\/p>\n
Consemn\u00e2nd evenimente importante, istoricii vorbesc \u015fi despre victime colaterale. Privind \u00een urm\u0103, pot afirma c\u0103, p\u0103rin\u0163ii mei \u015fi noi, cei patru copii ai lor, am fost combatan\u0163i \u015fi nu victime colaterale, pasive. Am fost solda\u0163i, f\u0103r\u0103 voie, \u00een tran\u015feele luptei pentru supravie\u0163uire, pentru existen\u0163\u0103.<\/p>\n
T\u0103v\u0103lugul r\u0103zboiului a trecut \u015fi peste familia mea. O vreme, peste noi au \u015fuierat gloan\u0163e \u015fi obuze, apoi am fost sco\u015fi din cas\u0103 \u015fi trimi\u015fi \u00een pribegie, ca to\u0163i din localitate. Am pierdut aproape totul. Din prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103 toamna t\u00e2rziu, am tr\u0103it pe paie, dou\u0103sprezece familii la un loc, din care am mai r\u0103mas pu\u0163ini, din lipsa hranei \u015fi ravagiilor tifosului.<\/p>\n
C\u00e2nd am revenit din evacuare, a \u00eenceput criza economic\u0103, social\u0103 \u015fi politic\u0103, din perioada 1945-1947, ce a fost, \u00een primul r\u00e2nd, consecin\u0163a r\u0103zboiului, agravat\u0103 de imensa datorie pe care o pl\u0103team ca desp\u0103gubiri de r\u0103zboi, c\u0103tre Uniunea Sovietic\u0103, de alte evenimente, fenomene naturale \u015fi m\u0103suri, la care m\u0103 voi referi \u00een continuare.<\/p>\n
<\/p>\n
Ani de \u015fcoal\u0103 \u2013 ani lumino\u015fi<\/p>\n
<\/p>\n
\u00cen toamna anului 1945, \u00eenaintea deschiderii anului \u015fcolar, am ajuns \u00een Ia\u015fi, \u00een c\u0103ru\u0163\u0103, cu tata, dup\u0103 patru zile \u015fi trei nop\u0163i de c\u0103l\u0103torie. Ziua mai \u0163ineam eu h\u0103\u0163urile cailor ca tata s\u0103 doarm\u0103. A fost prima mea mare responsabilitate, nu \u00eemplinisem \u00eenc\u0103 zece ani.<\/p>\n
Fra\u0163ii mei au ajuns cu trenul \u00een \u201ebou vagon\u201d. Nu era o insult\u0103, a\u015fa se c\u0103l\u0103torea pe atunci, \u00een trenuri pentru animale. Nu se \u015ftia c\u00e2nd ajungeai la destina\u0163ie. De pild\u0103, de la Gura-Humorului la Ia\u015fi, trenul f\u0103cea \u015fi c\u00e2te 7-10 zile.<\/p>\n
Tata ne-a \u00eenscris pe to\u0163i la \u015fcoal\u0103. Pe mine \u00een clasa a IV-a primar\u0103 \u015fi pe fra\u0163ii mei la licee \u015fi \u00een clase diferite.<\/p>\n
P\u0103rin\u0163ii no\u015ftri au v\u00e2ndut ni\u015fte p\u0103m\u00e2nt \u015fi ne-au cump\u0103rat o c\u0103su\u0163\u0103 \u00een Ia\u015fi, unde ne-am continuat anii de \u015fcoal\u0103, de studii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la cap\u0103tul lor, fiecare am avut o profesie, ce ne-a deschis calea spre satisfac\u0163ii profesionale \u015fi spre o existen\u0163\u0103 pe cont propriu.<\/p>\n
Fac o scurt\u0103 parantez\u0103, men\u0163ion\u00e2nd c\u0103, at\u00e2t eu, c\u00e2t \u015fi cei trei fra\u0163i ai mei, am fost lega\u0163i, perioade mai scurte sau mai lungi, de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u015fi de cercetarea \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/p>\n
Ultimul dintre noi, care \u015fi-a \u00eencheiat cariera, ca profesor universitar emerit, a l\u0103sat \u00een urm\u0103 51 de ani de activitate didactic\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103 \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul superior.<\/p>\n
<\/p>\n
\u201eSoarele s-a topit \u015fi a curs pe p\u0103m\u00e2nt\u201d<\/p>\n
<\/p>\n
Revin la acele vremuri grele. Anul 1945 s-a sf\u00e2r\u015fit repede \u015fi a venit anul 1946 c\u00e2nd:<\/p>\n
\u201eSeceta a ucis orice boare de v\u00e2nt.<\/p>\n
Soarele s-a topit \u015fi a curs pe p\u0103m\u00e2nt<\/p>\n
A r\u0103mas cerul fierbinte \u015fi gol.\u201d<\/p>\n
Sunt versuri din poezia \u201eMoartea c\u0103prioarei\u201d de Nicolae Labi\u015f. Poate cea mai tulbur\u0103toare crea\u0163ie a poetului, ce exprim\u0103 nu doar drama unui singur copil, ci dureroasa \u015fi mutilanta copil\u0103rie a unei \u00eentregi genera\u0163ii, din care \u015fi eu am f\u0103cut parte.<\/p>\n
Ca s\u0103 fie salva\u0163i de foamete mul\u0163i copii, din zonele atinse de secet\u0103, au fost desp\u0103r\u0163i\u0163i de p\u0103rin\u0163i \u015fi \u00eencredin\u0163a\u0163i, temporar, unor familii din Ardeal. \u015ei colega mea de banc\u0103 a fost luat\u0103 de o familie din N\u0103s\u0103ud.<\/p>\n
\u00cemi amintesc c\u0103, dup\u0103 orele de \u015fcoal\u0103, luam c\u0103ldarea \u015fi m\u0103 a\u015fezam la un r\u00e2nd lung. C\u00e2nd ajungeam la pompa de la poarta Cimitirului \u201eEternitatea\u201d, \u00eemi a\u015fezam fundule\u0163ul pe m\u00e2nerul pompei, pentru c\u0103 nu aveam putere s\u0103-l ap\u0103s cu m\u00e2inile \u015fi a\u015fteptam ca, pic\u0103tur\u0103 cu pic\u0103tur\u0103, s\u0103 se umple c\u0103ldarea. Noaptea, pe r\u00e2nd, se duceau fra\u0163ii mei. A fost doar una dintre consecin\u0163ele secetei, nu cea mai dramatic\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
Mor\u0163ii, du\u015fi \u00een roab\u0103 la cimitir<\/p>\n
<\/p>\n
R\u0103bd\u0103tori \u015fi cumin\u0163i, neav\u00e2nd cui s\u0103 ne pl\u00e2ngem, am trecut \u00een anul 1947, care a debutat sub semnul foametei \u015fi a s\u0103r\u0103ciei, a\u015fa cum era de prev\u0103zut, dup\u0103 seceta din anul precedent.<\/p>\n
M\u0103rturiile unor supravie\u0163uitori sunt cutremur\u0103toare. Unii au m\u00e2ncat scoar\u0163e de copaci \u015fi fiertur\u0103 din buruieni.<\/p>\n
Primul loc, pe \u201elista neagr\u0103\u201d a anului 1947 \u00eel ocup\u0103, desigur, foametea, ce a afectat o bun\u0103 parte a popula\u0163iei, cea mai expus\u0103 fiind cea din Moldova, deci \u015fi o parte din jude\u0163ul nostru, din zona de \u015fes. \u00cei urmeaz\u0103, nu neap\u0103rat \u00een ordine cronologic\u0103 \u201eReforma monetar\u0103\u201d sau \u201eStabilizarea\u201d (cum mai era cunoscut\u0103), desfiin\u0163area partidelor politice, istorice, abdicarea Regelui (sau ce a fost atunci) \u015fi proclamarea Republicii.<\/p>\n
Ca urmare a distrugerilor de r\u0103zboi, locuri de munc\u0103 erau pu\u0163ine, la fel \u015fi resursele financiare. \u00centr-un cuv\u00e2nt, cei mai mul\u0163i erau s\u0103raci.<\/p>\n
\u00cen Ia\u015fi, \u00een cartierul \u00een care locuiam, mor\u0163ii erau du\u015fi \u00een roab\u0103 la cimitir. \u00cen roab\u0103 a fost dus\u0103 \u015fi o vecin\u0103 de-a noastr\u0103, care murise de foame. Era a\u015fezat\u0103 \u00eentre ni\u015fte cartoane, ce-i \u0163ineau loc de sicriu. Crucea ce o \u00eenso\u0163ea era confec\u0163ionat\u0103 din \u015fipcile luate din gardul nostru comun.<\/p>\n
Am v\u0103zut circul\u00e2nd \u201etaxi-roaba\u201d \u015fi cu oameni vii, care nu se mai puteau deplasa singuri, du\u015fi la spital, la tribunal, la notariat etc.<\/p>\n
Tot \u00eentr-un fel de roab\u0103, vecinul de vis-a-vis transporta bombele. Aducea de pe dealurile din jurul Ia\u015filor proiectile \u015fi mine neexplodate, r\u0103mase din timpul r\u0103zboiului, pe care le dezamorsa \u00een curtea lui, spre spaima noastr\u0103, a vecinilor, apoi le vindea ca fier vechi.<\/p>\n
Pe atunci, eram elev\u0103 a unui liceu din Ia\u015fi, \u00een cursul inferior (corespunz\u0103tor gimnaziului de acum). \u00centr-o zi, ni s-a spus \u00een clas\u0103 s\u0103 nu ne apropiem de cei pe care \u00eei vedem c\u0103zu\u0163i pe strad\u0103, pe trotuar sau \u00een \u015fan\u0163. I-am v\u0103zut \u015fi eu, diminea\u0163a merg\u00e2nd la \u015fcoal\u0103. Nu erau oameni turmenta\u0163i, printre ei erau \u015fi copii. Nu aveau boli contagioase. Erau doar sec\u0103tui\u0163i de foame, nu mai aveau putere s\u0103 ajung\u0103 la \u015fcoal\u0103 sau la un loc de munc\u0103.<\/p>\n
Paradoxal, pe atunci, se tr\u0103ia ca \u00eentr-o societate ideal\u0103, utopic\u0103. Oamenii nu-\u015fi strigau \u00een public suferin\u0163a, foamea, \u015fi frigul din oase. Se f\u0103cea economie de energie uman\u0103. Nu erau ho\u0163i, ce \u015fi de la cine s\u0103 fure. La ce le-ar fi folosit bijuteriile celor care le mai aveau. Nu erau be\u0163ivi, nu erau cer\u015fetori, nu se f\u0103ceau greve. Nu prea mai erau diferen\u0163e \u00eentre oameni, \u0163in\u00e2nd de nivelul de trai. Eram cam to\u0163i o \u201eap\u0103 \u015fi-un p\u0103m\u00e2nt\u201d. Doar \u201eaglomera\u0163ia\u201d din Cimitirul \u201eEternitatea\u201d, \u00een apropierea c\u0103ruia locuiam, d\u0103dea adev\u0103rata dimensiune a tragediei.<\/p>\n
<\/p>\n
Prima ploaie, prima bucurie<\/p>\n
<\/p>\n
La un moment dat, a venit \u015fi prima ploaie peste p\u0103m\u00e2ntul ars de secet\u0103. Era spre sear\u0103 \u015fi, atunci, am ie\u015fit to\u0163i din case, f\u0103c\u00e2ndu-ne semne cu m\u00e2inile. Unele vecine, de pe str\u0103du\u0163a noastr\u0103, pl\u00e2ngeau de bucurie.<\/p>\n
P\u0103rin\u0163ii no\u015ftri munceau din greu s\u0103 refac\u0103 ce am pierdut \u00een r\u0103zboi \u015fi s\u0103 ne sus\u0163in\u0103, iar noi \u00eencercam s\u0103 le mai u\u015fur\u0103m povara. Am luat \u00een folosin\u0163\u0103 ni\u015fte teren. Astfel, programul nostru de studiu se prelungea mult \u00een noapte.<\/p>\n
Toamna, av\u00e2nd co\u015furile pline cu pepeni \u015fi legume, str\u0103b\u0103team str\u0103zile din cartier \u015fi oamenii strigau, de la o cas\u0103 la alta: \u201evin copiii bucovineanului\u201d (a\u015fa eram noi cunoscu\u0163i). Era o bucurie general\u0103, a noastr\u0103 \u015fi a celor care cump\u0103rau de la noi.<\/p>\n
Masa noastr\u0103 n-a fost mereu \u00eendestulat\u0103. Elevi fiind, era greu \u015fi s\u0103 ne prepar\u0103m hrana, dar nici n-am suferit crunt de foame. Eram student\u0103 c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai duceam capra la p\u0103scut, pe margini de str\u0103zi sau \u00een afara ora\u015fului, pe Bi\u0163a, \u201edozatorul\u201d nostru de lapte.<\/p>\n
A fost frustrant pentru mine \u015fi pentru fra\u0163ii mei c\u0103, pe toat\u0103 durata studiilor, n-am avut drept de burs\u0103, din cauza venitului din gospod\u0103rie. \u00cen principal, pe \u201espinarea\u201d cailor era stabilit cel mai mare venit. Corespunz\u0103tor venitului, era \u00eempov\u0103r\u0103tor impozitul pus pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi pe tot ce mi\u015fca \u00een gospod\u0103rie, la care se ad\u0103ugau cotele (produsele \u015fi animalele) ce trebuiau predate statului, ce \u00eei sec\u0103tuiau pe \u0163\u0103rani.<\/p>\n
<\/p>\n
M\u0103suri diabolice<\/p>\n
<\/p>\n
Se spune c\u0103, dac\u0103 ascul\u0163i doi oameni descriind acela\u015fi accident rutier, \u00ee\u0163i pierzi \u00eencrederea \u00een istorie. \u015ei mie mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 aflu despre evenimente istorice privite din unghiuri de vedere total diferite, unele chiar departe de realitate.<\/p>\n
Eu am \u00eenv\u0103\u0163at, de pild\u0103 c\u0103, prin \u201eReforma monetar\u0103\u201d (Stabilizarea) s-a realizat o nou\u0103 repartizare, favorabil\u0103 p\u0103turii muncitoare \u015fi intelectuale, a venitului na\u0163ional. \u00cen fapt, \u00een diminea\u0163a zilei de 15 august 1947 to\u0163i rom\u00e2nii au devenit s\u0103raci. Din ce \u015ftiu, fiecare cet\u0103\u0163ean a primit o sum\u0103 fix\u0103, modic\u0103, \u00een schimbul banilor preda\u0163i, indiferent c\u00e2\u0163i, nu de la banc\u0103, ci de la poli\u0163ie. Cum era de a\u015fteptat \u201eStabilizarea\u201d a f\u0103cut multe victime. Unii \u015fi-au pus cap\u0103t zilelor, al\u0163ii \u015fi-au pierdut min\u0163ile.<\/p>\n
Tot atunci, \u00een afara bijuteriilor de familie, oamenii au fost obliga\u0163i, sub amenin\u0163area unor pedepse grele, s\u0103 declare \u015fi s\u0103 predea b\u0103ncilor tot ce aveau: valute str\u0103ine \u015fi metale pre\u0163ioase, \u00een schimbul unor sume mici \u015fi a unor adeverin\u0163e f\u0103r\u0103 valoare. Au fost m\u0103suri diabolice, de nivelare \u015fi s\u0103r\u0103cire a popula\u0163iei.<\/p>\n
Pe \u201elista neagr\u0103\u201d a evenimentelor anului 1947 am inclus \u015fi dispari\u0163ia, de pe scena politic\u0103, a Partidului Na\u0163ional Liberal \u015fi a Partidului Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc. Dup\u0103 cum se \u015ftie, liderii lor au umplut \u00eenchisorile, unora acolo r\u0103m\u00e2n\u00e2ndu-le oasele.<\/p>\n
<\/p>\n
Abdicarea Regelui \u015fi proclamarea Republicii<\/p>\n
<\/p>\n
Nefericitul an 1947 s-a \u00eencheiat cu alte dou\u0103 evenimente majore, ce au zguduit ordinea statal\u0103 de p\u00e2n\u0103 atunci: proclamarea Republicii Populare Rom\u00e2ne \u015fi abdicarea Regelui Mihai.<\/p>\n
Eu am \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103, prin actul de la 30 Decembrie 1947, a luat fiin\u0163\u0103 un nou stat al oamenilor muncii de la ora\u015fe \u015fi sate, o nou\u0103 conducere democratic\u0103, menit\u0103 s\u0103 asigure bun\u0103starea popula\u0163iei.<\/p>\n
Istoria scris\u0103 ast\u0103zi interpreteaz\u0103 diferit aceste evenimente. Acum avem libertatea s\u0103 le judec\u0103m cum vrem.<\/p>\n
Din piese disparate, fra\u0163ii mei, pasiona\u0163i de tehnic\u0103, au construit un aparat de radio, la care am ascultat mesajul Regelui la trecerea dintre ani.<\/p>\n
Mesajul de Anul Nou, al Regelui Mihai, \u00eenaintea abdic\u0103rii, plin de compasiune fa\u0163\u0103 de popor, de \u00eendemn la \u201ecump\u0103tare \u015fi solidaritate\u201d, \u00eenc\u0103rcat \u015fi de premoni\u0163ii, a fost ultimul eveniment istoric al anului 1947, un an de trist\u0103 amintire.<\/p>\n
M\u0103rturisesc c\u0103 nu sunt de profesie istoric, nici economist. Am fost \u015fi mai sunt atent\u0103 la lec\u0163iile pe care le-am primit \u015fi \u00eenc\u0103 le mai primesc de la istorie, de la oameni, de la via\u0163\u0103.<\/p>\n
Cred c\u0103 n-a\u015f putea \u00eencheia mai potrivit aceste \u00eensemn\u0103ri dec\u00e2t cit\u00e2ndu-l (din memorie) pe cronicarul Ion Neculce: \u201eCine va crede, bine va fi, iar cine nu va crede, iar\u0103\u015fi bine va fi, fi\u015ftecare, cum \u00eei va fi voia, a\u015fa va face.\u201d<\/p>\n
<\/p>\n
Elena DIDOIU<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1947- Un an nefast al istoriei Memoria, despre evenimente tr\u0103ite de oamenii unui loc \u015fi timp anume, se estompeaz\u0103, cu trecerea timpului, poate chiar s\u0103 dispar\u0103. Cred c\u0103 fiecare, dintre locuitorii acelui loc \u015fi acelor vremi, poart\u0103 \u00een el…<\/p>\n