Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde ʼncinge antică fruntea ta;
Cʼacuma din pleiada-ţi aŭroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi ʼn urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Colò unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce ʼntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge ʼn voce tare,
Te plânge ʼn tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i sburare
O urmă ʼncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ naţional!
Urmeze încă ʼn cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin sboru-ţi în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colò, în Eliseu!…
M. EMINOVICIU, privatist
(N. R. – 160 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu. Publicată în Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti din Cernăuţi la mormântul prea iubitul lor profesor Aron Pumnul, ianuarie 1866)