● Interviu cu dr. Ionuţ Grădianu, muzeograf şi paleontolog la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra-Neamţ
Complexul Muzeal Naţional Neamţ a organizat la sfârşitul lunii martie, în incinta Muzeului de Artă, un eveniment inedit, dedicat explorării puterii narative a poveştilor în promovarea patrimoniului cultural şi natural al Islandei. Mai precis, a fost vorba despre conferinţa „Poveşti din muzeele Islandei” susţinută de dr. Ionuţ Grădianu, unde participanţii au avut privilegiul de a descoperi peisaje surprinzătoare ale acestei ţări, de a admira imagini inedite din muzee, de a analiza impactul poveştilor asupra experienţei vizitatorilor şi de a se implica în discuţii interactive despre viitorul storytelling-ului în spaţiile muzeale.
Observând atunci că au fost abordate aspecte de mare interes, precum educaţia pentru înţelegerea muzeelor, importanţa proiectelor europene, sustenabilitatea, promovarea turismului – am revenit la Ionuţ Grădianu pentru acordarea unui interviu. L-am găsit la biroul său din cadrul Muzeului de Ştiinţe Naturale, unde mi-a explicat că viaţa sa profesională este dedicată cercetării fosilelor de peşti şi protejării bogatului patrimoniu paleontologic românesc. Printre realizările de care este foarte mândru se numără colaborarea cu prestigioasa National Geographic Society, în cinci proiecte de anvergură, precum şi publicarea a numeroase studii în reviste de specialitate. În 2018, a fost onorat cu premiul Albo D’Oro, acordat de Societatea Geologică Italiană pentru contribuţii remarcabile în domeniul paleontologiei.
– Cum a început povestea interesantă a periplului în Islanda? În ce context?
– Povestea a început iarna trecută, când un prieten apropiat mi-a trimis un link către un proiect bilateral România-Islanda, anunţat pe platforma ro-cultura.ro. Pagina conţinea un „Open call” pentru selecţia de profesionişti din muzeele publice româneşti, care urmau să participe la o vizită de studiu în Islanda. Scopul proiectului era unul fascinant: o săptămână de studii dedicate explorării muzeelor şi siturilor culturale islandeze, alături de întâlniri cu specialişti locali. Programul era extrem de bogat, acoperind teme esenţiale pentru orice muzeograf: poveşti în muzee şi strategii de comunicare publică, finanţarea culturii şi antreprenorialul cultural, curatoriatul expoziţiilor, sustenabilitate („cultura verde”), activităţi transculturale şi legătura dintre cultură şi turism. Deşi lucrez de două decenii în domeniu, am simţit imediat că oportunitatea aceasta mi se potriveşte perfect. În profesia mea dezvoltarea profesională nu se termină niciodată.
– Orice proiect cu fonduri europene presupune un proces de selecţie. Care au fost criteriile care v-au avantajat?
– Programul RO-CULTURA a fost finanţat de Fondul Naţional Bilateral, susţinut prin Granturile SEE (2014-2021) şi Norvegiene, implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului (UMP) şi a avut ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice şi sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural şi managementul patrimoniului cultural.
Criteriile de selecţie au fost: minim trei ani de experienţă în domeniul cultural; angajat al unui muzeu public situat într-un oraş sau sat cu o populaţie mai mică de 60.000 de locuitori; cunoaşterea limbii engleze la nivel fluent (B2), deoarece programul s-a desfăşurat integral în limba engleză, fiind necesare abilităţi de vorbire, înţelegere şi scriere. Pentru procesul de selecţie a mai fost necesară şi realizarea unui film de prezentare personală şi a motivaţiei participării. Am primit confirmarea acceptării la două zile după ce am depus documentaţia. Cred că m-au avantajat experienţa şi CV-ul.
– Ce puteţi spune despre echipa proiectului?
– Proiectul s-a desfăşurat în două etape, şi anume octombrie 2024 şi martie 2025. Eu am fost în martie. În total am fost 10 reprezentanţi din muzee (Suceava, Bârlad, Tulcea, Alba-Iulia etc.) şi 11 reprezentanţi ai Ministerului Culturii. Mi-a plăcut, am legat prietenii.
– V-aţi lovit de aşa-zisa răceală nordică sau este doar un mit? Cum sunt de fapt islandezii?
– Contrar stereotipului de „răceală nordică”, islandezii se dovedesc a fi un popor incredibil de cald şi primitor. Experienţa mea directă a disipat complet acest mit, simţindu-mă primit cu o autentică cordialitate.
– Am mai înţeles că în această ţară există un adevărat cult pentru muzee…
– Cu o populaţie de 390.000 locuitori, Islanda găzduieşte un număr de 266 de muzee, publice şi private, de artă sau dedicate fenomenelor naturale. În România, la o populaţie de 19 milioane de locuitori sunt înregistrate 816 instituţii muzeale dintre care doar zece oraşe au peste zece muzee fiecare şi doar în o sută de localităţi se află mai mult de un muzeu. Ar mai fi ceva de spus?
– Ce ecouri aţi primit în legătură cu sistemul educaţional?
– Deşi nu am interacţionat direct cu profesorii, am avut ocazia să asist la o prezentare a coordonatorului educaţional al Galeriei Naţionale de Artă a Islandei. Modul în care echipele lor lucrează cu elevii este remarcabil: prezentări interactive care dezvăluie arta cu pasiune şi claritate, transformând-o dintr-un subiect abstract într-o experienţă accesibilă. Metoda este atât de eficientă, încât, la sfârşit, oricât de nepriceput aş fi în arte, am simţit că aş fi putut, cu încredere, să vorbesc despre un tablou al maestrului Jóhannes S. Kjarval.
– Din punct de vedere economic pe ce se bazează islandezii?
– În trecut, economia islandeză s-a bazat în primul rând pe industria pescuitului. Însă, în ultimii ani, turismul a cunoscut o expansiune fenomenală. Un impuls decisiv l-a oferit erupţia vulcanului Eyjafjallajökull (prescurtat adesea E15) din 2010, care, paradoxal, după ce a paralizat traficul aerian european, a pus de fapt Islanda pe harta turistică mondială.
Şi este uşor de înţeles de ce: insula oferă peisaje spectaculoase şi unice, poţi explora Parcul Naţional Thingvellir sau poţi observa falia tectonică dintre plăcile continentale Euroasiatică şi Nord-Americană. Apoi sunt cascadele impresionante Gullfoss, Skógafoss şi Seljalandsfoss, plaja dramatică de nisip negru Reynisfjara, Laguna Albastră (Blue Lagoon) şi peninsula Snæfellsnes. Şi, cu puţin noroc, ai şansa să vezi şi aurora boreală.
– Dacă aţi avea posibilitatea, aţi accepta să trăiţi în Islanda?
– Sunt geolog, iar pentru un geolog Islanda este un adevărat paradis, fiind singurul loc de pe Pământ unde poţi literalmente locui pe două continente, într-un ţinut dominat de vulcani şi înconjurat de ape. Deci, la întrebarea dacă mi se potriveşte… răspunsul este un „da” categoric.
A consemnat Gianina BURUIANĂ