În plin avânt al regimului lui Nicolae Ceauşescu, în Piatra-Neamţ a luat fiinţă Liceul Teoretic Nr. 3. Pe parcurs, conform unei politici de schimbare a profilului învăţământului de cultură generală în învăţământ specializat, matematic, filologic, biologic şi, mai ales, industrial, Liceul Nr. 3, devine liceu industrial având caracter electrotehnic. După 1989 se transformă din liceu industrial în liceu de informatică, iar pe parcurs a ajuns colegiu, devenind, prin rezultatele obţinute, una din unităţile şcolare de prima mână din judeţ.
Anul trecut, în penultima zi de cursuri, conducerea colegiului a sărbătorit Semicentenarul şcolii. Au participat pe lângă personalul actual al instituţiei, în special profesori, şi personal ieşit la pensie, profesori, contabili, administratori. Inspectoratul Şcolar a fost reprezentat de însuşi inspectorul general, prof. Elena Laiu, o doamnă elegantă, tânără, frumoasă care a vorbit multe bune, despre profesorii şi elevii colegiului. Primarul municipiului, domnul Dragoş Chitic, fost elev al liceului pe când era industrial electrotehnic a adus elogii colectivului de profesori de atunci, precum şi celui de azi. Prefectura a fost prezentă prin reprezentant al prefectului, un domn venit parcă direct din birou, într-o ţinută de aprovizionare de la magazin, care a spus, acolo, câteva cuvinte. A ratat prezenţa (măcar prin reprezentanţi) Consiliului Judeţean. Domnul Ion Asaftei, vicepreşedinte, om prezentabil, cu carismă, pe care l-am văzut pe la multe activităţi culturale, şi-ar fi putut arăta elocinţa. A pierdut o bună ocazie.
Deci, ce am văzut la jubileu de la puterile locale au fost doar vorbe, dacă vorbele se pot vedea. Şi eu aşteptat-am la altceva. Inspectoratul Şcolar să fi acordat nişte gradaţii de merit sau titluri. Primăria, Prefectura, Consiliul judeţean, dacă n-au bani decât pentru zdranga-zdranga, pentru şut-gol, scârţa-scârţa, huiuiu pe dealul… puteau să confecţioneze măcar nişte tinichele pe care să le agaţe la gâturile unor oameni care şi-au măcinat viaţa pe tarlalele IAS-ului sau ceapeurilor, au fost hăituiţi cu Cântarea României, au predat cu mănuşile pe mâni, au colindat ţara în lung şi lat pentru a le arăta elevilor istoria şi frumuseţile patriei şi multe alte activităţi, unele făcute din simpla datorie de dascăli, fără a li se acorda un ban în plus. Dar, omul de la catedră a fost, este şi va rămâne modest fără a se amesteca în cloaca politică a vremurilor.
Emil BUCUREŞTEANU