Scriitorul Eugen Verman (n.13.12.1937, Piatra-Neamţ), şi-a lansat, în iunie 2017, la Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş” din oraşul natal, în prezenţa foştilor prieteni şi colegi din copilărie şi adolescenţă, volumul intitulat Noi, cei de pe „Lăpuşneanu”.
Această carte, publicată sub emblema Editurii Corgal Press, din Bacău (manager Cornel Galben) este prefaţată de cunoscutul şi distinsul om de cultură, Constantin Călin într-un text cu un titlul sugestiv – Un autor captivant – în care, asigură pe potenţialii cititori că proza lui Eugen Verman merită citită.
Tot într-un text preliminar – Am fost şi noi, odată, copii –, autorul dezvăluie cititorului faptul că o afirmaţie a lui Jean Paul (Amintirile sunt unicul rai din care nimeni nu ne poate izgoni) l-a determinat să scrie despre copilărie:…amintirile acelea pe care suntem, cu toţii, stăpâni, căci, dacă orice ne poate fi luat, ne poate fi maltratat sau ucis, trăirile noastre trecute, începând cu primele momente ale cunoaşterii de sine şi ale recunoaşterii lumii în care am apărut din nimic, fac parte din fiinţa noastră.
Cele 30 proze ce alcătuiesc cartea lui Eugen Verman sunt tot atâtea secvenţe care ilustrează, reconstituind în acelaşi timp, pe baza amintirilor din copilărie şi adolescenţă, imaginea unei străzi din oraşul natal care a purtat de-a lungul anilor mai multe nume (Alexandru Lăpuşneanu, 13 Decembrie, Speranţei, şi din nou Alexandru Lăpuşneanu), stradă cu o populaţie pestriţă în funcţie de îndeletnicirile celor care o locuiau, de la cei mai săraci la cei mai înstăriţi, o stradă cu mulţi copii de vârste apropiate, în mijlocul cărora a crescut şi povestitorul.
Astfel putem considera cartea lui Eugen Verman un veritabil bildungsroman scris cu măiestria pe care autorul a demonstrat-o şi în cărţile anterioare (Robu, 1999, Editura Deşteptarea, Bacău; Destin, 2001, Editura Studion, Bacău; Culai, 2005, Editura Casa Scriitorilor, Bacău; Liliacul Alb. Zborul numărul trei, 2007, Editura Corgal Press, Bacău; Miezul vieţii. Oameni şi destine, 2009, Editura Corgal Press, Bacău; Culai, 2009, ediţia a doua revăzută şi completată, Editura Corgal Press, Bacău; Zăpezi murdare şi alte povestiri, 2015, Editura Corgal Press, Bacău) ce au la bază aceleaşi amintiri ce stăruie cu insistenţă în mintea sa şi îl urmăresc şi la vârsta senectuţii.
Măiestria autorului este prezentă în mai multe componente ale construcţiei narative – precum descrierile de natură în diferite anotimpuri şi momente ale zilei; în alcătuirea unor portrete ale copiilor între care se detaşează personajul principal, povestitorul, care la un moment dat chiar menţionează că el este liderul grupului de copii de pe strada Lăpuşneanu; nu lipsesc nici portretele celor maturi un loc aparte ocupându-l cei doi părinţi ai săi şi mai ales bunica maternă, o ţărancă înţeleaptă cunoscătoare a multor poveşti precum şi o bună gospodină mai ales în arta culinară; sunt prezente şi se reţin câteva portrete ale unor „personalităţi” din strada Lăpuşneanu precum evreica ce deţine o băcănie, cizmarul Durican sau directorul „spaţiului locativ” locatar al unei case naţionalizate ş. a.
Întreaga acţiune din cartea lui Eugen Verman cuprinde perioada din primele două decenii de după Al Doilea Război Mondial, fără o insistenţă ostentativă asupra evenimentelor politice din perioada cunoscută sub sintagma pe care a atribuit-o Marin Preda: obsedantul deceniu. Acestea şi încă multe alte virtuţi ale cărţii semnate de Eugen Verman o aşează în rândul literaturii care are în centrul ei copilăria, cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului.
Constantin TOMŞA