Pentru iubitorii de teologie şi nu numai, recomand lucrarea semnată de Ciprian Iulian Toroczkai, Literatura teologică românească în secolul XX: accente, sinteze şi repere bio-bibliografice, apărută la Editura Presa Universitară Clujeană din Cluj-Napoca, în anul 2018.
Pornind de la premisa că teologia ortodoxă contemporană întruchipează două cerinţe (pe de o parte, ea trebuie adaptată necesităţilor dintr-un anume timp şi spaţiu, iar pe de altă parte, are datoria de a explica şi transmite învăţătura autentică a Bisericii), autorul a structurat, în şase capitole, opera teologică a celor mai mari gânditori români din domeniu ai secolului trecut: părintele prof. dr. Dumitru Stăniloae, pr. prof. dr. Ioan G. Coman, pr. prof. dr. Ioan Bria şi pr. prof. dr. Ilie Moldovan.
Trebuie să amintim faptul că, în cea de a doua jumătate a secolului XX şi începutul secolului al XXI-lea s-a dezvoltat o teologie ortodoxă admirabilă în aproximativ toate ramurile acesteia: în diaspora rusă, amintim pe Serghei Boulgakov, Nikolai Berdiaev, Kiprian Kern, Nikolai Afanassieff, Georges V. Florovsky, Vladimir Lossky, John Meyendorff sau Alexander Schmemann; în teologia greacă, Ioannis Karmiris, Panayotis Nellas, Nikos Nissiotis, Ioannis Romanides, Ioannis Zizioulas sau Chrystos Yannaras; în teologia sârbă, Nikolai Velimirovic, Justin Popovic sau Athanasie Jevtic. Acestora li se adaugă personalităţile din teologia ortodoxă română, în centrul cărora domină părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993), precum pr. Ioan G. Coman, pr. Ion Bria, pr. Ilie Moldovan, pr. Constantin Galeriu etc. Am făcut aceste precizări întrucât unitatea ortodoxiei se poate manifesta doar prin cunoaştere.
Avându-i referenţi ştiinţifici pe pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie şi pr. conf. univ. dr. Cristian Sonea, lucrarea de faţă umple un gol în literatura de specialitate prin modul în care autorul sintetizează câteva teme fundamentale ale teologiei ortodoxe româneşti: teologia comuniunii în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae, receptarea operei pr. Dumitru Stăniloae la nivel naţional şi internaţional, contribuţia pr. Ion Bria la dezvoltarea teologiei misionare ortodoxe în secolul XX, pr. Ilie Moldovan – o viaţă în slujba valorilor morale ale Bisericii şi neamului românesc. Concepţiile acestor teologi români enumeraţi sunt fundamentate pe bază scripturistică şi patristică.
Ideea conform căreia poporul român a realizat o sinteză între Orient şi Occident, având în comun cu primul Ortodoxia, iar cu cel de-al doilea latinitatea, străbate concepţiile teologilor evocaţi în prezentul studiu.
Fiind o carte bine documentată care abordează subiecte actuale şi incitante, consider că este extrem de utilă tuturor persoanelor care doresc să afle anumite răspunsuri privind literatura teologică românească a secolului XX.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA