Beşleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de cultură, chiar şi prozatorul din el îşi asumă ceva mai multe funcţii decât cere proza propriu-zisă; ea nu mai descrie – analizează; ea nu doar analizează – îngână realul cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie – revine la real. (Mihai CIMPOI)
Născut în 1931 la Mălăieşti, Grigoriopol, scriitorul şi omul politic basarabean Vladimir Beşleagă va împlini pe 25 iulie 90 de ani. Fiu al lui Vasile Beşleagă şi al Fevroniei-Eugenia, Vladimir a devenit un nume de referinţă în proză, cultură şi viaţa politică din Republica Moldova. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955); a făcut doctoratul la aceeaşi instituţie, având ca temă de studiu „Liviu Rebreanu, romancier”. Şi-a început activitatea literară în anii ʼ60. Colaborează cu publicaţiile „Chipăruş”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”; este redactor-şef adjunct la revista „Nistru” (1977-1982). Este Secretar al Uniunii Scriitorilor (1971-1976), Director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir” (1988); membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994).
Cartea de debut este „Zbânţuilă” (1956) şi alte câteva opere ulterioare sunt dedicate micilor cititori. Primul roman, „Zbor frânt” (1966) este recunoscut drept una din prozele remarcabile ale perioadei postbelice, unul din romanele care au schimbat faţa prozei din Moldova. Sensul şi problemele existenţei umane, confruntarea etică, frământările sufleteşti, zona neliniştită a conştiinţei devin efectiv materia epică şi documentară a romanelor „Acasă” (1976, reeditat în 1998 cu titlul „Nepotul” şi textul comentat), „Ignat şi Ana” şi „Durere” (1979). Epica şi eseistica fuzionează şi în volumele cu subiect istoric „Sânge pe zăpadă” (1985) şi „Cumplite vremi” (1990).
Vladimir Beşleagă are meritul de a fi utilizat noi tehnici narative, în special în romanul psihologic „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon…”, scris în anii ʼ60 şi publicat abia în 1988. Prezenţă activă şi în publicistica social-politică: în ultimii ani semnează numeroase tablete, eseuri, reflecţii şi note memorialistice în publicaţiile „Flux. Ediţia de vineri”, „Sud-Est”, „Contrafort”, „Jurnal de Chişinău”. Alte cărţi: „Suflul vremii” (1981), „Jurnal” (1986-1988). În 2002 – Premiul Uniunii Scriitorilor. Romanele lui Beşleagă au fost traduse şi în alte limbi. A tradus din operele lui Longos, Erasm din Rotterdam ş. a. A primit Premiul de Stat al RSSM (1978). Este Scriitor al Poporului (1991). A obţinut „Ordinul Republicii” (1996, pe care l-a recuzat). Manuscrisele mai multor romane („Zbor frânt”, „Ignat şi Ana”, „Sânge pe zăpadă” ş. a.), graţie bunăvoinţei autorului, se păstrează în colecţia Muzeului Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”.
Crezul artistic al scriitorului poate fi sintetizat într-o frază care a rămas memorabilă: „În ce mă priveşte, eu nu mă consider un scriitor profesionist, eu scriu doar atunci când mă doare, când mă frige la inimă şi când nu mai pot să nu scriu. Principiul de care mă călăuzesc ar fi: să scriu doar atunci când nu pot să nu scriu, că de altfel explodez…”
Red.