Anul acesta, cu mare încântare, cu mare bucurie, decernarea premiilor revistei Apostolul, ediţia a V-a, s-a desfăşurat în cealaltă Moldovă, laurii îndreptându-se către unii dintre cei mai apreciaţi slujitori ai catedrei de aici.
Iată-ne deci, 18 mai 2023, la Institutul Muncii din Chişinău, în sala de conferinţe Nicolae Suruceanu – reprezentanţi ai breslei profesorilor, ai sindicatelor şi colectivului de redacţie al revistei – de pe ambele părţi ale Prutului –, aşteptând cu emoţie începerea manifestării. Gazdele din Chişinău, respectiv conducerea şi membri ai Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei (FSEŞ) s-au întrecut în ospitalitate şi exemplificăm doar prin distinsa atmosferă creată la cafeaua de bun venit, care a fost savurată în sunetele pieselor interpretate de fanfara Tenore a Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”, dirijor Ion Cojocaru. A fost un program vibrant de muzică şi poezie, care ne-a făcut să dansăm, să aplaudăm, să ne bucurăm ca nişte copii de momentele de revedere pentru unii, de inedit şi noi cunoştinţe pentru alţii.
Şi cum fiecare eveniment are un început, acesta a fost marcat, cum era şi firesc, de către preşedintele FSEŞ, dl Ghenadie Donos: În 2018 când am pornit această colaborare cu Apostolul ni s-a părut doar aşa… o încercare, dar de atunci fiecare lună a venit cu materiale solicitate şi prezentate, legate de activitatea noastră pedagogică, sindicală, culturală, politică, materiale legate de istorie şi tradiţii. Apostolul este o publicaţie care promovează valorile din domeniile mai sus amintite şi ne bucurăm că trăim această sărbătoare, în care pentru prima dată de când fiinţează, revista acordă premiile sale anuale unor dascăli de seamă din Republica Moldova. Organizăm această festivitate deşi nu ne aflăm într-un moment propice, nici pe scena mondială, având în vedere acest nefericit conflict din Ucraina, nici în România, datorită frământărilor cadrelor didactice, care sunt în pragul grevei generale. Dar astăzi, noi vom discuta despre educaţie şi calitatea ei, despre colegii noştri care se află aici şi care aduc valoare profesiei de pedagog.
Microfonul a fost apoi preluat de dl Gabriel Ploscă, preşedinte al Sindicatului din Învăţământ Neamţ, pentru salutul adresat publicului şi prezentarea delegaţiei din România. Neaflându-se pentru prima dată în Chişinău ca oaspete al sindicatului basarabean şi parafrazând un binecunoscut şi îndrăgit cântec popular, în aplauzele publicului, dl Gabriel Ploscă şi-a început intervenţia cu vorbele: Şi-am venit să vă salut, fraţi ai mei de peste Prut! Şi am făcut-o ca de fiecare dată cu emoţie, cu bucurie, şi cred că unirea pe care am început-o noi în 2016 va veni, în ciuda tuturor vremurilor tulburi şi de-o parte şi de alta a Prutului.
În continuare dl Gabriel Ploscă a evidenţiat contribuţia importantă a redactorului şef, dl Mircea Zaharia, prezent la eveniment, în apariţia şi consolidarea poziţiei subredacţiei de la Chişinău, condusă de Angelina Begu. Publicul a cunoscut apoi următorii oaspeţi din România: Ioan Leon Naroşi – şeful departamentului Educaţie-formare din cadrul Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România şi totodată administratorul firmei CSDR SIND TURISM; Felicia Naroşi – asistent manager în cadrul firmei CSDR SIND TURISM; Ioana Petreuş – preşedinta Sindicatului din Învăţământ Maramureş; Iosif Covasan – directorul economic al sindicatului nemţean; Gianina Buruiană – redactor-şef adjunct al revistei Apostolul; Ramona Roşu – formator în cadrul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ şi membru al Consiliului Judeţean al Sindicatului din Învăţământ Neamţ; Liviu Rusu – preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ; Ciprian Murariu – liderul sindical din oraşul Târgu- Neamţ;
După această prezentare, Ioan Leon Naroşi a rostit câteva fraze din partea sa şi a Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România: Mă întorc după cinci ani de zile în această sală, unde am fost onorat să vă întâlnesc, pe o parte dintre dvs., şi să mă bucur din tot sufletul că am reuşit, în sfârşit, să ajung în Basarabia, lucru pe care mi l-am dorit cu multă ardoare de când mă ştiu. Cu acea ocazie l-am cunoscut pe Grigore Vieru şi am avut o scurtă prietenie cu dumnealui, discutând atunci foarte multe lucruri despre dvs. Şi am înţeles că aici mă aflu tot în ţara mea. Când am traversat prima dată Prutul, l-am trecut cu emoţie, ca dintr-o ţară în altă ţară. Vreau să vă spun că acum nu am mai avut acelaşi sentiment, ci acela că am ajuns într-un loc drag, unde mă simt ca acasă. Acestea fiind spuse, vreau să vă transmit salutul Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România şi să vă asigur că privim cu dragoste şi interes toate acţiunie dvs., le susţinem de departe, fiind alături cu sufletul, şi vă încurajăm spunându-vă că sunteţi extraordinari în ceea ce faceţi, că v-aţi dezvoltat foarte mult şi vă admirăm pentru consecvenţa dvs. în a învăţa şi a vă perfecţiona.
Cu umorul, simţul critic şi modestia care îl caracterizează, Mircea Zaharia a început prin a „justifica” acordarea premiilor revistei, considerând că, deşi pare o îndrăzneală ca acestea să vină dintr-un mic oraş cultural precum Piatra-Neamţ, către o ţară cu justificate aspiraţii europene, totuşi: … Cred că la Piatra-Neamţ avem cele mai multe semafoare pe cap de locuitor din România… Dar nu de astea ne mândrim noi… Ne mândrim cu un Teatru şi un Festival de Teatru, cu o Secţie a Academiei de Muzică din Cluj şi cu un festival „Vacanţe muzicale la Piatra-Neamţ”, cu un bun Muzeu de Artă şi cu o Bienală de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, cu cel mai bogat muzeu de Artă Eneolitică din partea asta de Europă, cu o Bibliotecă posesoare a unui fond special de carte constituit de G.T. Kirileanu, ex bibliotecar regal… Oricum, un loc unde puteţi răsfoi colecţia ziarului „Timpul”, din perioada Eminescu. Dar mai presus de orice, găsiţi în Neamţ câteva licee de tradiţie, aflate în topul învăţământului românesc: Liceul Ştefan cel Mare – Târgu-Neamţ, Roman Vodă – Roman, Calistrat Hogaş şi Petru Rareş – Piatra-Neamţ.
Ceea ce a vrut să mai scoată în evidenţă redactorul-şef al revistei a fost că nota comună a acestor premii este că ele nu se decernează pentru activitatea de la catedră – asta o fac inspectoratele şcolare, ministerul, primăria sau partidele politice cu febră electorală – ci încearcă să sesizeze şi să puncteze performanţa şi pasiunea dincolo de sala de clasă. Şi mi se pare normal ca această performanţă să fie cunoscută cititorilor noştri chiar din paginile revistei. Iar dacă ambiţia acesteia este de a se face purtătorul de cuvânt al dăscălimii de pe ambele maluri ale Prutului, prin punerea şcolii româneşti în matca ei firească, prin reabilitarea morală şi socială a întregului corp didactic, această a V-a ediţie a Premiilor desfăşurată la Chişinău este dovada că şcoala noastră are privilegiul de a avea, încă, modele de dascăli care îşi poartă cu demnitate plăcuta povară a luminii, a învăţăturii, a devenirii. Este o plecăciune în faţa unor exemple de excelenţă şi, mai ales, o sursă de speranţă şi optimism pentru România de mâine – a completat cel care se află de aproape 25 de ani la cârma revistei Apostolul.
Rolul de amfitrioană a întâlnirii l-a preluat apoi Nadejda Lavric, vicepreşedinta FSEŞ, care a înmânat şi premiile, rememorând mai întâi întâlnirea din Piatra-Neamţ din 2019, ce a marcat o triplă sărbătoare. Considerând premiile revistei Apostolul ca un simbol al acţiunii de promovare a imaginii cadrului didactic, Nadejda Lavric a apreciat calitatea materialelor publicate în revistă, după care a numit prima laureată: LILIANA CIUBATÎI – pentru excelenţă în managementul educaţional şi implicarea rodnică în proiecte şi parteneriatele naţionale şi internaţionale.
Liliana Ciubatîi s-a remarcat ca director al gimnaziului „Grigore Vieru” din Pererîta, raionul Briceni, iar din elogierea făcută de Ina Chirilov, cadru didactic la aceeaşi şcoală am reţinut: … Nu e lucru uşor să modelezi materia inefabilă a minţii şi să-i dai o formă, să pipăi cu degetele intuiţiei harfa sufletului şi s-o faci să cânte; dar gândiţi-vă cât de complexe sunt lucrurile atunci când responsabilitatea ta acoperă grijile unei întregi instituţii de învăţământ… E minunat să crezi în ceea ce faci, să ai încredere că rezultatul muncii tale va fi bun… să crezi în visul tău… pentru că el este o rădăcină a viselor celorlalţi. Dna Liliana Ciubatîi este omul care frapează încă de la prima întâlnire. Personalitate complexă, pedagog rafinat şi intelectual lucid, având şi o adâncă modestie, ne vorbeşte despre bucuria de a te dărui nu ca despre o sumă de dogme abstracte, ci ca despre o realitate pe care o trăieşte plenar. De aceea, orice zi petrecută cu dumneaei, umăr la umăr, este cu adevărat o sărbătoare, o sfântă şi curată împărtăşire de cuvânt şi prin cuvânt. Datorită deschiderii spre noutatea tradiţiei, gimnaziul „Grigore Vieru” reuşeşte să atingă performanţe sub diferite aspecte ale vieţii şcolare. O dimensiune importantă pe care o urmăreşte dna Liliana este legată şi de parteneriatele pe care le are încheiate instituţia noastră, cu scopul de a promova valorile autentice, de a face schimb de idei şi bune practici şi nu în ultimul rând, de a crea premise pentru proiecte care să aducă acel element de noutate în procesul instructiv-educativ al generaţiilor de astăzi.
O intervenţie insolită a fost aceea a lui Lilian Ciubatîi, în calitate de soţ, cadru didactic şi preot al bisericii din satul Pererîta. Numindu-şi laudatio către soţia sa „Bucuria de a sluji”, Lilian Ciubatîi şi-a exprimat recunoştinţa întru Domnul pentru faptul de a avea aşa o parteneră de viaţă, pe care a numit-o o preoteasă merituoasă, plină de răbdare, o prezenţă a jertfei şi devotamentului, a dragostei şi a căldurii, plină de sinceritate, devotament şi smerenie.
Ca o întărire a celor spuse de antevorbitori, încheierea secvenţei dedicate Lilianei Ciubatîi s-a realizat printr-un moment poetic susţinut de două talentate eleve de la gimnaziul din Pererâta – Felicia Cebotaru şi Bianca Blajin, care au recitat poezii dedicate mamei, din lirica lui Grigore Vieru.
Al doilea nume de pe lista laureaţilor a fost EUGENIA HALUS – pentru excelenţă pedagogică şi pentru partea de suflet dăruită promovării şcolii româneşti în stânga Nistrului.
Pentru a înţelege despre cine vorbim, menţionăm faptul că TVR Moldova a oferit Eugeniei Halus, director al Liceului Teoretic „Evrika” (singura instituţie cu predare în limba română din oraşul Râbniţa, regiunea separatistă Transnistria) – Premiul pentru performanţă în educaţie. În plus, pentru întreaga sa activitate a primit cea mai mare distincţie a Republicii Moldova – Ordinul Republicii, iar statul român i-a acordat Ordinul Meritul pentru învăţământ în grad de ofiţer.
Povestea eroică de viaţă şi luptă a Eugeniei Halus – considerată un manager şcolar cu o verticalitate extraordinară, promotor a tot ce este patriotism adevărat – a fost rostită de Silvia Stratan, preşedintele Consiliului Raional Rezina al FSEŞ: Absolvind facultatea de istorie în 1980 a venit la Râbniţa, unde a activat ca profesor la Şcoala profesională, pentru ca apoi (în 1989) să i se încredinţeze sarcina de a pune piatra de temelie a unei şcoli cu predare în limba română. Şi să ştiţi ca i-a reuşit. Pas cu pas, cărămidă cu cărămidă, a devenit un liceu cu renume. D-na Eugenia a reuşit să adune în jurul ei un coleciv de oameni dedicaţi şi dornici să ghideze copiii din stânga Nistrului, să le insufle dragostea de neam. Calea le-a fost anevoiosă, dar au rezistat. În 2004, autorităţile transnistrene au decis să închidă instituţiile de învăţământ cu predare în limba română din zonă, dar profesorii şi părinţii au opus rezistenţă. Au ţinut şi greva foamei. Unii au fost arestaţi. În urma protestelor şi presiunilor internaţionale, şcolile au fost redeschise, dar multe dintre ele au rămas fără sediu. D-na Eugenia Halus a fost nevoită să se refugieze la Rezina, unde a stat ascunsă la prieteni, deoarece era căutată de organele transnistrene. Un grup de angajaţi şi părinţi a stat vreo 10 zile în arest la miliţia din Râbniţa. Apoi s-a negociat închirierea unei grădiniţe. Condiţiile nu corespund nici pe departe. Dar se depun eforturi mari ca să fie posibilă realizarea activităţii instituţiei.
Eugenia Halus este un stâlp al românismului în stânga Nistrului. A menţinut, alături de alţi apostoli ai românismului, o oază de educaţie românească în regiune. De 30 de ani, reprezintă un scut viu în faţa celor care vor să şteargă orice urmă de românism şi formă de educaţie în limba română în Transnistria. În pofida presiunilor constante din partea autorităţilor transnistrene, continuă să apere dreptul copiilor de a studia în limba lui Eminescu.
Şirul premiilor a continuat cu VALENTINA BOBOC – pentru excelenţă în munca de la catedră şi partea de suflet dăruită afirmării adevăratei istorii naţionale. Profesoară la Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” din Chişinău, Valentina Boboc a fost omagiată de Valentina Ţâpu – director al aceleeaşi unităţi şcolare, de Ana Gheorghiţă – director de onoare şi de Margareta Sârbu – preşedintele Consiliului Municipal Chişinău al FSEŞ, care printre altele a spus: Valentina Boboc a fost supranumită, într-un interviu, drept regina istoriei de la „Principesa Natalia Dadiani”. Fără îndoială, este un profesor cu har de la Dumnezeu, de aceea i s-a şi conferit titlul de Pedagogul anului 2016. Să câştigi un asemenea concurs la nivel naţional, înseamnă foarte mult. Iar pedagogii cu o pregătire excelentă ştiu acest lucru. Poate că între timp valorile s-au cam inversat, dar nu şi pentru dna Boboc, care după absolvirea Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din municipiul Chişinău în anul 1988, probabil, a făcut un pact cu sine – să se dedice cu trup şi suflet domeniului educaţiei. Şi-a început cariera în cadrul Şcolii Medii din satul Catranâc, raionul Făleşti, iar din anul 1992 activează în cadrul Liceului Teoretic „Principesa Natalia Dadiani” din municipiul Chişinău. Din 1998 este şefă a Comisiei metodice de istorie şi ştiinţe socioumane, ceea ce denotă profesionalismul şi creditul de încredere pe care i-l dau colegii şi administraţia, referitor la pregătirea pe care o are în specialitate. Deoarece nu face lucrurile pe jumătate, a depus tot efortul pentru a deveni un nume cu greutate în educaţie. Este şi un apărător aprins al valorilor democratice şi al drepturilor angajaţilor din învăţământ. Mai exact, un lider sindical de mare însemnătate pentru echipa de pedagogi de la şcoală şi, ulterior, la nivel municipal şi naţional. În anul 1994 colectivul de colegi i-a dat votul de încredere pentru a le reprezenta interesele pe rol de preşedinte al comitetului sindical. Astăzi, îşi exercită cu înalt profesionalism această funcţie, dând dovadă de corectitudine şi mult caracter.
Momentul dedicat Valentinei Boboc a fost finalizat prin intervenţia plină de inocenţă şi voioşie a copiilor de la Ansamblul vocal Smile Art, conducător artistic Nina Toma.
Următorul pe listă a fost VASILE BAŞ – pentru excelenţă în managementul educaţional, promovarea tehnologiei viitorului şi performanţa olimpică în domeniul informaticii.
Laudatio a fost prezentat de Nadejda Seredovschi, preşedintele Consiliului Raional Soroca al FSEŞ şi de Ghenadie Donos. Am reţinut din acestea că Vasile Baş se consideră cel mai fericit director, fiind în fruntea Liceului Teoretic „Constantin Stere” din Soroca. Vine din Suceveni, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, iar studiile şi le-a făcut la Universitatea de Stat din Tiraspol, facultatea de fizică şi matematică. Masteratul în management educaţional l-a susţinut la Universitatea „Constantin Stere” din Chişinău. Din 1994 e profesor de informatică la liceul „Constantin Stere” din Soroca, iar din 2005 avansează în funcţia de director al acestei instituţii. De atunci a reuşit să renoveze liceul şi să doteze sălile de clasă cu tehnică performantă, din care merită menţionate următoarele: fiecare cadru didactic a primit câte un Notebook; în 44 săli de săli de clasă sunt instalate SMART TV, 55” (1m 43 cm); în 6 săli de clasă sunt table interactive; două săli de clasă sunt dotate cu Display interactiv; în liceu este acoperire Wi-Fi.
Pentru acestea şi multe altele, precum şi pentru nenumăratele proiecte educaţionale care s-au soldat cu alte investiţii serioase, liceul condus de Vasile Baş este în fruntea sistemului educaţional sorocean. Să înveţi la „Constantin Stere” e un prestigiu, pentru că e o instituţie atractivă pentru cei ce fac carte. Aici sunt şcolarizaţi 1265 de elevi, inclusiv 130 din satele raionului. În procesul instructiv-educaţional sunt implicaţi 76 de profesori, dintre care 21 au grad didactic superior şi 19 gradul I. E unicul liceu din Republica Moldova cu un număr atât de mare de profesori cu grade didactice. Are foarte mulţi absolvenţi care îşi urmează studiile la universităţi prestigioase din afara ţării. E meritul întregului colectiv, condus cu dedicaţie şi entuziasm de către dl Vasile Baş – a spus Nadejda Seredovschi în intervenţia sa.
În parada premiilor a urmat cea care conduce din 1996 gimnaziului Păşcani, raionul Hânceşti, şi anume ECATERINA URSU – pentru excelenţă în managementul educaţional, pentru păstrarea tradiţiilor şi afirmarea identităţii româneşti.
Cuvintele de laudă au venit din partea Valentinei Tonu – şef al Direcţiei Educaţie din Hânceşti şi a Anei Cimpoieşu, preşedinta Consiliului Raional Hânceşti a FSEŞ. Din cuvântarea acesteia din urmă am reţinut că Ecaterina Ursu – după absolvirea şcolii din sat se vedea profesoară de litere. Citea mult, iubea cartea, studia mereu şi îşi dorea să-i înveţe carte şi pe alţii. Pedagogia îi era aspiraţia! Iar Universitatea de Stat din Chişinău i-a fost baza ascensiunii în profesie. S-a întors în satul natal în 1985, în calitate de profesoară de limbă şi literatură maternă. Îi place să predea lecţii. Îi place procesul în sine! Resimte o enormă satisfacţie morală, când elevii obţin rezultate bune la evaluări. Ţara are nevoie de oameni cărturari! Obţine rezultate remarcabile împreună cu elevii la diferite concursuri raionale la limba română. E o boieroaică a cuvântului, după cum a numit-o Anatol Moraru, colegul nostru de la Bălţi, după ce a vizionat filmuleţul „Scrisoare de la profesori”, despre viaţa şi provocările acestora la sate.
Cartea de vizită a gimnaziului, a satului, dar şi a raionului Hânceşti, o reprezintă activitatea ansamblului folcloric „Pe un picior de plai”, înfiinţat în anul 1985 (odată cu venirea dnei Ursu în funcţie de profesor în şcoala natală), care a devenit ulterior o formaţie de succes, obţinând onorificul titlu de colectiv-model din 1987, confirmat totdeauna, o dată la cinci ani. Ansamblul este un veridic promotor al folclorului autentic, interpretând dansuri şi cântece culese de la vatră.
Într-adevăr, spre deliciul publicului, ansamblul folcloric cu pricina a oferit un program de dansuri şi cântece care a sensibilizat inimile spectatorilor prin limbajul expresiv, caracteristic cântecului şi dansului românesc, din care nu au lipsit: Şaierul, Frunza nucului, Raţa, sârbe şi hore de la Păşcani, dar şi cântece vechi de recruţi, de joc, de glumă.
Fără să fie o surpriză, a fost premiată în final o personalitate unanim apreciată: ANGELINA BEGU – pentru partea de suflet dăruită Revistei Apostolul, pentru promovarea culturii şi valorilor şcolii româneşti pe ambele maluri ale Prutului.
A fost un prilej pentru Mircea Zaharia de a se exprima din nou, în stilul său caracteristic: Pentru început îmi permit să-mi exprim admiraţia pentru intervenţiile doamnelor şi domnilor care au susţinut laudatio pentru premianţii de până acum. Mă alătur şi eu celor care i-au aplaudat din toată inima şi-mi doresc ca acest premiu să însemne ceva pentru activitatea viitoare a acestor personalităţi: nu-mi depăşesc atribuţiile şi nu dau sfaturi – fiecare ştie cel mai bine ce are de făcut.
În ceea ce o priveşte pe doamna Angelina Begu, sunt convins că marea majoritate dintre dvs. o cunosc mult mai bine decât mine, că îi respectaţi profesionalismul şi roadele activităţii, şi că la Chişinău e privită cu dragoste şi respect. Tot cu dragoste şi respect o privim şi noi, însă nu prea mult ca să nu se supere dl Begu. Adevărul e că, de vreo şapte ani de când lucrăm împreună, s-a implicat cu promptitudine şi eficienţă în acţiunile întreprinse de Sindicatul din învăţământul nemţean şi Federaţia dvs – mai ales în sărbătorirea Centenarului Unirii – şi că, din februarie 2019, de când a devenit redactor-şef adjunct al revistei, gazetăria ei răspunde celor două criterii cerute de Caragiale: cinste şi gramatică. E un lucru care nu trebuie doar aplaudat, ci şi premiat.
Din partea FSEŞ, Ghenadie Donos a mai înmânat câteva premii, după cum urmează:
Gabriel PLOSCĂ – în semn de preţuire şi mulţumire pentru deschiderea sufletească către fraţii de peste Prut; Mircea ZAHARIA – pentru truda inspirată de zi cu zi asupra revistei şi eforturile depuse ca „Apostolul” să treacă Prutul; Ramona-Mihaela ROŞU – pentru prestaţia deosebită la livrarea trainingului „Formarea continuă a adulţilor. Particularităţile şi motivaţia învăţării la adulţi”, 23-24 martie 2023; Ion ŞTEFĂNIŢĂ, muzeograf, expert în patrimoniu – pentru eforturile considerabile întru păstrarea valorilor naţionale şi disponibilitatea de colaborare cu Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei.
Pentru noi, musafirii din România, încheierea galei nu a însemnat sfârşitul acestei întâmplări minunate, ci ne-am bucurat în continuare de proverbiala ospitalitate moldovenească, am făcut un tur al oraşului Chişinău, ghidaţi de muzeograful Ion Ştefăniţă, caracterizat de o extraordinară dragoste pentru locurile prezentate, după care, seara ne-a prins la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, unde am vizionat savuroasa piesă a lui Victor Ion Popa Tache, Ianche şi Cadâr, într-o excelentă distribuţie. Şi ziua de 19 mai a fost plină de impresii pozitive, evidenţiindu-se două evenimente deosebite: formarea sindicală realizată de Ioan Leon Naroşi şi o vizita în împrejurimile Chişinăului.
Am plecat spre Piatra-Neamţ în dimineaţa zilei de 20 mai, şi luîndu-ne rămas bun de la cei care ne-au omenit cu atâta generozitate, am surprins un ultim gând din partea dlui Ghenadie Donos: A fost o activitate pe măsura aşteptărilor noastre, deşi – dacă ar fi să fiu foarte sincer – pe alocuri acestea au fost depăşite, în sensul că a fost o atmosferă foarte caldă, prietenească. În partea oficială a întâlnirii, mă bucur să spun că am pus în valoare pedagogii noştri şi sunt încântat că ediţia a V-a s-a orientat spre noi. Şi poate n-ar fi rău să continuăm această iniţiativă…
Dar ceea ce m-a impresionat şi mai mult, dincolo de festivitatea premierii, au fost acele schimburi de opinii, de gânduri, de bune practici între două organizaţii sindicale frăţeşti. Acestea sunt cu atât mai relevante şi mai importante ca experienţă, cu cât noi ne aflăm în faza preaderării la Uniunea Europeană şi sunt percepute de noi ca nişte repere de care trebuie să ţinem cont în continuare. La rândul nostru ne-am exprimat solidaritatea cu profesorii din România, în această perioadă de criză pe care o traversează.
Ce pot spune despre colegii din Piatra-Neamţ? Suntem deja în al şaptelea an de colaborare, cu acţiuni concrete şi fructuoase, lipsite de formalism, şi aş exemplifica aici doar cu acţiunile de formare sindicală realizate de dna Ramona-Mihaela Roşu şi dl Gabriel Ploscă. Multă lume vorbeşte despre unire şi relaţii frăţeşti… la noi se vorbeşte mai puţin despre acest lucru, dar eu personal simt această apropiere şi practic, prin activităţile sindicale şi dubla redacţie a revistei Apostolul – am realizat UNIREA.
A consemnat Gianina BURUIANĂ
