● Interviu cu muzicianul Adrian Andrei
Publicul nemţean îl cunoaşte pe Adrian Andrei ca membru al apreciatei formaţii camerale de chitarişti Trio ANDREI, înfiinţată în anul 2000, împreună cu ceilalţi doi fraţi, Constantin şi Aurelian.
Între anii 1991-1995 este elev la liceul „Dinu Lipatti” din Bucureşti, unde are primele apariţii scenice şi semnează primele compoziţii pentru chitară. În perioada 1996-2001 efectuează studiile universitare la Academia de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Constantin Andrei. Întâlnirea cu compozitorul Dan Voiculescu a fost determinantă pentru parcursul său ulterior.
Anul 2002 marchează debutul său pe plan editorial, publicând la editura MPC din Cluj-Napoca volumul „Şapte lucrări pentru chitară”. În 2006 emigreaza în Canada şi lucrează ca profesor de chitară în Quebec, la Ècole de Musique de Témiscouata. Acolo are şansa să-l întâlnească pe editorul său canadian, care îi cere să creeze lucrări cu scop didactic. Vreme de 10 luni (2007-2008) este profesor de chitară şi teorie la House of Arts, în Emiratele Arabe Unite. Reîntors în ţară, din 2008 devine profesor titular la Şcoala de Muzică nr. 3 din Bucureşti, iar în anul următor publică pentru chitariştii români o metodă de chitară centrată pe tradiţia românească. A publicat mai bine de 80 de volume în ţară, în Canada, Marea Britanie, Germania, Danemarca şi Suedia, iar numărul compoziţiilor sale este în continuă creştere.
– V-aţi născut într-o familie de muzicieni. Cum credeţi că a influenţat destinul dvs. faptul că sunteţi cel mai mic dintre fraţii Andrei?
– Faptul că m-am născut într-o familie în care cei doi fraţi ai mei, mai în vârstă decât mine, erau deja practicanţi ai chitarei a fost definitoriu pentru parcursul meu de muzician şi compozitor. Încă din fragedă copilărie am avut ocazia să cunosc o mare parte din repertoriul chitarei clasice şi către vârsta de 9-10 ani m-am hotărât să încep cu ei studiul acestui minunat instrument. Practic, tot universul meu sonor are ca fundament chitara clasică.
– Ce a adus nou întâlnirea cu compozitorul Dan Voiculescu, în stilul dvs. de creaţie?
– Întâlnirea cu maestrul Dan Voiculescu a însemnat enorm pentru cariera mea de autor. Maestrul obişnuia să spună că sunt un compozitor specializat, datorită faptului că peste 95% din creaţiile mele sunt dedicate chitarei clasice, iar aici includ toate lucrările camerale în care chitara este partener cu un alt instrument. Pe vremea aceea eram student şi exploram cu mare entuziasm mai toate formele de creaţie muzicală, cu trimitere către muzica veche, dar şi către folclorul românesc. Domnia sa a fost cel care m-a determinat să mă exprim prin intermediul sistemului modal, atât de drag mie. Maestrul Dan Voiculescu mi-a inspirat maniera de lucru şi, cel mai important, un anumit mod de gândire care este propriu creatorilor artei sonore.
– Experienţele internaţionale v-au modificat viziunea pedagogică şi artistică?
– Fără îndoială! În perioada premergătoare celor două plecări peste hotare îmi amintesc că eram un profesor foarte exigent, intransigent pe alocuri, care rezona doar cu elevii dispuşi să realizeze performanţe. Cei doi ani de pelerinaj pedagogic mi-au schimbat percepţia despre rolul profesorului şi m-au făcut să înţeleg că muzica se adresează unui spectru mai larg de evoluţie în care se regăseşte începătorul, elevul de nivel mediu, elevul avansat, dar mai ales pasionatul care îşi caută locul său între practicanţii artei muzicale. De asemeni, am făcut un pas mai mare decât colegii mei pedagogi şi am compus un număr considerabil de lucrări cu caracter didactic care se adresează spectrului mai sus amintit, acestea fiind disponibile publicului larg încă din anul 2000.
– Ce v-a surprins cel mai mult în perioada petrecută în Canada? Dar în Emiratele Arabe Unite?
– În Canada m-a surprins umanitatea, empatia şi căldura oamenilor pe care le regăsim uneori şi la fiinţele cu suflet din ţara noastră. Mă gândesc cu drag şi nostalgie la interacţiunea cu aceşti oameni şi consider Québecul a doua mea patrie. În Emiratele Arabe Unite a fost un alt tip de experienţă, bazată în mare parte pe contraste. Pe de o parte, am rămas profund dezamăgit de majoritatea arabilor a căror lipsă de seriozitate m-a iritat în nenumărate ocazii, iar pe de altă parte am fost bucuros să iau contact cu numeroase persoane de diferite naţionalităţi care au contribuit la maturizarea mea pe plan uman şi profesional.
– Divulgaţi-ne câteva amănunte despre ultima dvs. creaţie, Valse Royale.
– În urmă cu câţiva ani am compus un motiv melodic în spiritul muzicii de jazz şi am început deîndată să o dezvolt într-o compoziţie amplă pentru vioară şi chitară. Este a doua lucrare camerală pe care am scris-o pentru cele două instrumente şi am finalizat această lucrare cu intenţia de a deveni o piesă de efect din repertoriul celor doi muzicieni din Duo Melos, Titus Fluieraş şi Constantin Andrei. Cu puţin timp în urmă, editura canadiană Les Productions d’Oz a publicat această lucrare care urmează să facă parte din repertoriul celor doi artişti mai sus menţionaţi.
– Care consideraţi că este secretul longevităţii şi succesului formaţiei camerale Trio Andrei?
– Longevitatea formaţiei camerale Trio Andrei este dată de pasiunea comună pentru instrumentul numit chitară, de valorile comune şi de prietenia care ne leagă.
– Ne puteţi împărtăşi câteva dintre proiectele de viitor?
– Mă preocupă editarea unui disc de autor pe care l-am înregistrat în urmă cu câţiva ani şi înregistrarea noilor proiecte care au fost deja publicate. De asemeni, avem în vedere realizarea unui al treilea album semnat Trio Andrei, un deziderat care ne urmăreşte de câţiva ani.
A consemnat Gianina BURUIANĂ