Cu sonetele din Memoria celulozei şi, mai ales, cu cele din Sonetariu se întorc în lirica lui Ion Hadârcă elegia şi erosul, tema departelui şi cântecul trist al (pe)trecerii omului. Spre deosebire însă de predecesori, Ion Hadârcă merge mai departe, încercând o temerară şi unică experienţă de reformare a sonetului prin absorbţia metodică a rigorilor formei, deconstrucţia şi reasamblarea postmodernă a arhirigidului construct sonetic…
Ioan HOLBAN
Poet liric şi politician de marcă, Ion Hadârcă s-a născut la 17 august 1949, în comuna Sângereii Vechi.
Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1974); doctorat la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1978).
De-a lungul anilor, a exercitat mai multe funcţii: redactor, apoi şef secţie la Editura „Literatura artistică”, preşedinte al Cenaclului literar „Luceafărul”, consultant literar şi secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Congresul deputaţilor din fosta URSS (1989-1991), primul preşedinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992), deputat (1990-1998) şi prim-vicepreşedinte (1990-1993) în Parlamentul Republicii Moldova, vicepreşedinte (2008-2010), ulterior prim-vicepreşedinte (2010- 2013) al Partidului Liberal, din 2013 – preşedinte al Partidului Liberal Reformator. În prezent este senator în Parlamentul României.
Din 1988 s-a încadrat activ în mişcarea de renaştere naţională. A condus prima Mare Adunare Naţională din 27 august 1989. A contribuit la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova.
În 1977 în colecţia „Debut” îi apare prima plachetă de versuri Zilele, prefaţată de criticul Mihai Cimpoi. Este autor al volumelor de poezii şi poeme Lut ars (1984), Darul vorbirii (1985), Ambasadorul Atlantidei (1996), Helenice (1998), Albe cetăţile negre (1999), Noimele după Ioan (2012), Antene parabolice (2013) ş. a. Semnează, de asemenea, volumele de eseuri, discursuri şi interviuri Arena cu iluzii (1999), Era barbară (2004), Biblio-Mecca (2014) ş. a.
Ion Hadârcă este şi un strălucit sonetist, care cultivă sonetul modern şi modernizat şi în care îmbină în mod armonios „slova de foc” cu „slova făurită” (vorba lui Tudor Arghezi). Elocvente în acest sens sunt nu numai sonetele din volumul Două imperii (1998), cu mari potenţe inovatoare, ci şi multe din sonetele originale din volumul Gheara de fum (2007), Sonetariu (2014) ş. a.
S-a impus şi în sfera literaturii pentru copii: Noiţele (1985), Duminica Mare (1999), Povestea Cerbului divin (2000), Bunicuţa zburătoare (2002), De ce-i mare soarele (2002), Aproape trei cai (2003), Artera Zen (2006), Grăuncioare de lumină (2009), Ionuţ cel Nou-Nouţ (2009). În aceste cărţi „scriitorul îmbină cu iscusinţă psihologia copilului cu psihologia maturului, ludicul cu înţelepciunea, fantasticul cu realul, propunând copiilor o poezie cultă, net superioară „ciripirilor” în spiritul infantil.” (Mihail Dolgan).
Semnează traduceri din creaţia scriitorilor Cervantes, Ch. Baudelaire, M. Aguirre, J. Marti, R. Alberti, a scriitorilor ruşi A. Puşkin, M. Lermontov, S. Esenin, V. Hlebnikov, A. Ahmatova, S. Marşak ş. a.
Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova în 1998, 2002 şi în 2008, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2007), Premiul pentru Poezie „Grigore Vieru” (2013), Marele Premiu pentru Poezie „Nichita Stănescu” (2015), Premiul „Lucian Blaga” al revistei „Viaţa Basarabiei” (2017). ş.a. (N.R. – Text prelucrat după Aniversări culturale, 2019, Biblioteca „Ion Creangă”, Chişinău)
Maria HAREA