Luna octombrie a marcat în oraşul nostru şi douăzeci de ani de învăţământ superior muzical, vârstă aniversată de Extensia Piatra-Neamţ a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” – Cluj Napoca.
Manifestările prilejuite de eveniment au început cu o conferinţă de presă desfăşurată joi, 11 octombrie, la sala „Sergiu Celibidache” a numitei instituţii, moment frumos şi emoţionant dorit a fi o întâlnire colegială pentru a depăna amintiri care ne-au însoţit şi însufleţit pe tot acest parcurs – a declarat conf. univ. dr. Constantin Andrei, actualul director al instituţiei. Într-adevăr totul s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, lipsită de festivism şi pigmentată de amintiri anecdotice.
Faza incipientă a acestei minunate şi elevate aventuri muzicale a fost evocată de soprana şi conf. univ. dr. Anastasia Buruian: Perioada de început a fost plină de greutăţi dar noi eram plini de entuziasm, de tinereţe, şi aveam o tragere de inimă să lucrăm şi să facem lucruri frumoase, care ne dădea forţă, ne făcea să ne bucurăm de rezultatele noastre. Aş vrea să se simtă acea plăcere de a munci şi la generaţia tânără, aşa cum eram noi, ca într-o familie.
Aflându-se printre iniţiatorii Facultăţii de Muzică din Piatra-Neamţ, doamna conf. univ. dr. Mihaela Spiridon mărturiseşte: Fiecare încerca să fie creativ… oare ce să mai facem?… cum să facem să fie ceva nou, să nu ne cantonăm într-o activitate care poate deveni rutină? Aşa a luat fiinţă stagiunea permanentă de la Piatra-Neamţ, de la Oneşti şi Roman… Cred că atunci chiar nu apăruse acest aspect al individualismului. Nu sunt cuvinte mari dar într-adevăr atunci noi eram o echipă. Toţi ne-am găsit aici prieteni foarte buni şi peste ani dăinuieşte acea prietenie. Este adevărat că ne-au unit greutăţile dar şi momentele foarte frumoase.
Un discurs rezonant şi plin de conţinut a avut şi cel care a înfiinţat instituţia, prin obţinerea unui grant – domnul profesor universitar dr. Cristian Misievici: Dincolo de amintirile cu caracter anecdotic, aici a planat mereu un spirit academic. Aceasta înseamnă că atunci când a fost vorba de profesie, de meserie, de calitatea lucrului bine făcut, nu au prea încăput compromisuri. Şi lucrul acesta îi priveşte pe toţi colegii mei, care au consfinţit că încă de la început trebuie făcut din această instituţie unul din reperele importante ale locului. Şi cred că lucrul acesta s-a văzut timp de douăzeci de ani, prin promoţiile care au ieşit de pe băncile acestei şcoli… Iar ceea ce nu preget eu niciodată, este să le spun noilor generaţii despre acel spirit elitist pe care această mică structură a încercat – şi cred eu că a şi reuşit – să îl imprime locului, spirit de care la un moment dat chiar este nevoie. Iar Facultatea de Muzică din Piatra-Neamţ, apoi Colegiu, actuală Extensie – deschide o fereastră care ţine de calitatea umană, de performanţă, de bine, de frumos, lucruri pe care, dacă ne uităm cu atenţie în jurul nostru, nu prea le mai vedem. Asta îmi aminteşte nu de puţine ori de cuvintele lui Winston Churchill, care spunea la un moment istoric dat că 
niciodată un număr atât de mare de oameni nu vor ajunge să fie datori unui număr atât de mic de oameni…
Nelipsit la fiecare manifestare culturală, distinsul profesor Gheorghe Bunghez, de fiecare dată alături de instituţie, la toate recitalurile, concertele, lansările de carte, a rostit cuvinte pline de nostalgie: Pentru mine personal istoria dvs. nu a început acum douăzeci de ani. Pentru mine a început cu încă 30 de ani înainte, când studenţi de vârsta domnului Misievici veneau la primele cursuri la Vacanţele Muzicale din Piatra-Neamţ. Şi eu am avut chiar o teorie care susţine că stagiunea permanentă cu Ion Baciu a fost începutul, după care au urmat Vacanţele Muzicale cu Ion Baciu, Mihai Cosmei şi cei care erau alături de ei şi din Vacanţele Muzicale practic, a urmat naşterea facultăţii de muzică. Am fost şi alături şi împreună cu dvs. tot timpul. Indiferent de ce se poate spune despre trecut, eu mă gândesc la viitor. Sunt convins de acest viitor al trecutului, pentru că dacă analizăm ce s-a făcut la Piatra-Neamţ, autentica facultate care s-a creat în acest oraş este facultatea de muzică. Şi oricând se va scrie despre istoria acestui colţ de ţară nu se va putea omite facultatea dvs. Vivat, crescat, floreat!
Finalul conferinţei de presă a fost punctat prin lansarea cărţii „Douăzeci de ani de învăţământ superior muzical la Piatra-Neamţ (1998-2018)”, o monografie la care doamna Mihaela Spiridon a muncit cu multă intensitate (ajutată de Adrian Mihăeş – copertă şi fotografie, Ioana Munteanu – documentare stagiuni, Elena Manoliu – informaţii secretariat, Anastasia Buruian, Ildiko Kallo – consultanţă date, Simona Spiridon – corectură), şi despre naşterea căreia relatează: Am găsit de cuviinţă să apelez la colegii mei pentru a mărturisi orice legat de prezenţa lor în această instituţie şi au reuşit s-o facă în cuvinte emoţionante şi sincere. Lucrarea mai cuprinde toţi studenţii admişi (nu neapărat cei care au dat licenţa), o antologie a recitalurilor şi concertelor, simpozioanele, cursurile de măiestrie pe care le-au ţinut aici mari nume interpretative şi acele ateliere de creaţie, unde au fost prezenţi compozitori tineri sau mai puţin tineri. Am însăilat totul ca pe o poveste, dorindu-mi o carte de suflet, o carte şi cu date concrete dar şi cu puţină poezie şi puţin romantism. Am mulţumirea că rămâne ceva pentru cei care vor veni, pentru a putea înţelege ce s-a întâmplat în această instituţie. Mulţumesc colegilor care au ajutat, mulţumesc foarte mult domnului director Constantin Andrei şi mulţumesc în mod special domnului prof. univ. dr. Vasile Jucan, rectorul Academiei de Muzică, pentru că, prin bunăvoinţa dumnealui, cartea a apărut la editura Academiei.
Concertul universitar de la ora 18 a aceleiaşi zile, desfăşurat la Sala „Calistrat Hogaş” a Consiliului Judeţean Neamţ şi precedat de acordarea unor diplome de excelenţă mai multor colaboratori de-a lungul timpului, a fost un nou moment de glorie pentru instituţie. Şi-au dat măsura valorii foşti absolvenţi ai facultăţii, profesorii lor, coruri, ansambluri. Evantaiul de piese performate şi îndelung apreciate de public s-a întins de la compoziţii de George Enescu, Vasile Spătărelu şi Gheorghe Dima până la Gounod, Piazzolla, Lehar, Schubert, Cherubini, Mozart, Rossini. Cel mai frumos au strălucit pe scenă cele trei stele ale acestei şcoli recunoscute de muzică – pianista Mihaela Spiridon şi sopranele Anastasia Buruian şi Gabriela Pipelea – care, cu multă măiestrie, cu rafinament, umor, trăire artistică şi scenică au interpretat minunata „Regata veneţiană” a compozitorului Gioachino Rossini.
Închei cu un citat al lui Antoine de Saint Exupery, extras din cartea lansată, care sintetizează foarte bine atât crezul meu muzical cât şi, cred, al celor care au fost aniversaţi şi merită toate felicitările şi urările de mulţi, mulţi ani de aici încolo: „Cum să-ţi explic ce este muzica, dacă nu-ţi este de ajuns că o auzi, dacă nu eşti pregătit să te laşi copleşit de ea?”
Gianina BURUIANĂ