Nimeni nu îi învaţă pe studenţii de la filologie să fie profesori (1)

• Interviu cu profesor Mirela-Cristina Grigori

– Doamna Mirela-Cristina Grigori vă rugăm să punctaţi o scurtă autobiografie, până în momentul în care aţi devenit profesoară de limba franceză la Colegiul Naţional „Petru Rareş”.

– M-am născut în municipiul Roman, acum aproape 52 de ani. Când Piatra- Neamţ a devenit reşedinţa judeţului Neamţ, părinţii mei s-au mutat la Piatra-Neamţ. Am învăţat la Şcoala generală nr. 4, actuala Şcoală „Elena Cuza”. Acolo, în clasa a II-a, am început cu doamna profesoară Teodora Florea studiul limbii franceze. Mi-a plăcut de la început, orele de franceză erau antrenante, profesoara fascinantă. Nu prea mă descurcam la teme, dar adoram muzicalitatea limbii franceze şi lucram mult pronunţia, singură, încercând să îmi imit profesoara şi să o impresionez. În clasele primare, m-am hotărât că voi fi profesor de limba franceză. Ceea ce dovedeşte că profesorul are o influenţă covârşitoare asupra devenirii ulterioare a copilului. În jurul meu, totul era franceză: la televizor, acasă, citeam reviste Pif şi Paris Match pe care le aducea mama. Fratele meu mai mare făcea parte din cercul de franceză al doamnei profesoare Danetti de la „Petru Rareş” şi îmi povestea ce activităţi frumoase făceau în limba franceză, de la el am aflat, la vârsta de 9 ani, de Marcel Proust. Începeam de pe atunci să visez la Franţa ca la o ţară unde totul era posibil, unde iubitorii de literatură şi arte sunt foarte fericiţi. În gimnaziu, am început să particip la olimpiadele de profil. Îmi plăceau foarte mult şi istoria şi literatura. De limba mea franceză, din clasa a VII-a, s-a ocupat doamna profesoară Elena Fâcă. Am dat apoi admitere în clasa a IX-a la Liceul industrial nr. 6, actualul Colegiu Naţional „Calistrat Hogaş”, la singura clasă de filologie din judeţ, care avea 24 de locuri. Aici aveam să întâlnesc pe cei doi mentori ai mei, doamna profesoară de limba franceză, Ruxandra Ciocan, şi diriginta mea, doamna profesoară de limba română, Olga Chiţu. Am participat la olimpiadele naţionale, în clasa a XII-a, am obţinut premiul al III-lea la limba franceză, la Oradea. Scriam mult în română, în franceză, organizam, cu colegii mei de liceu, spectacole în română şi limbi străine. În liceu, am învăţat să scriu un comentariu literar, să gândesc un text literar în diverse perspective. Profesoara de franceză corecta mereu ce scriam, era uimită de ideile mele, îmi explica mereu reguli de gramatică noi, mă determina să mă documentez singură. Erau profesori care nu ne ofereau pe tavă totul, ci ne ajutau să învăţăm singuri, să ne documentăm, să vorbim liber în faţa clasei, să avem idei personale. Toată munca lor din liceu în formarea mea a dat roade, le sunt mereu recunoscătoare, am susţinut o admitere dificilă la Universitatea din Bucureşti şi am fost admisă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde erau doar 18 locuri la franceză, cu probă orală eliminatorie. Au fost ani de facultate dificili, erau vremuri grele de restricţii la energie electrică, apă caldă, căldură, lucram în condiţii de frig şi cu apă caldă o oră pe noapte. Dar eram un student foarte bun, aşa cum erau toţi colegii mei. Din cauza condiţiilor grele din cămine, majoritatea studenţilor stăteam la Biblioteca Universităţii şi la Biblioteca Centrală Universitară unde era mai cald. În ’89 a fost momentul Revoluţiei, eram în ultimul an de facultate, o rebelă. În 1990, a fost primul an, după o lungă perioadă, în care oraşele mari şi-au deschis porţile pentru absolvenţi. Aşa că, la repartiţia naţională de la Cluj-Napoca, am primit post de limba franceză la Liceul Teoretic „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. În primul an al carierei mele didactice, inspectorul de franceză care a intrat într-o clasă a mea a fost doamna profesoară Alina Pamfil. Atunci, în 1991, în primul cerc pedagogic susţinut pe tema unor texte literare cu elevi de matematică-fizică, a început evoluţia mea ca profesor. 30 de ani de atunci.

– Ştiu că sunteţi o profesoară foarte apreciată, profesionistă şi care luptă pentru performanţă. Ce eforturi presupune asta? Oferiţi-ne câteva nume de olimpici care v-au răsplătit eforturile.

– Performanţa înseamnă să descoperi un elev capabil de rezultate deosebite din primul an de liceu şi să îl determini să îşi dorească mai mult, să sădeşti în el ideea de a fi cel mai bun. Trebuie să ştii să câştigi de partea ta un astfel de elev. Mai înseamnă multe ore de pregătire suplimentară, de pagini corectate, de schimburi de e-mailuri, de participări la diverse activităţi în şcoală şi con­cursuri naţionale, de discuţii în afara orelor cu aceşti elevi, pentru că ei sunt deseori tineri care au nevoie să îşi povestească sentimentele, să pună întrebări existenţiale. E dificil să le dai sfaturi, căci, de multe ori, sunt elevi care nu se supun foarte uşor regulilor. Performanţa la limba franceză la Colegiul Naţional „Petru Rareş” a fost mereu greu de obţinut. La intrarea în liceu, cei mai buni elevi optează pentru ştiinţe exacte, vor să facă studii de politehnică, medicină, matematică şi informatică şi, de obicei, stăpânesc foarte bine limba engleză, mai puţin franceza. De aceea, participările la olimpiadele naţionale de limba franceză au fost destul de rare. Elevii mei cei mai performanţi la olimpiada naţională de limba franceză (premiile I, II şi menţiuni M.E.N.) au fost Ioana Lovin (profesor universitar în Anglia), Oana Apopei (mezzo soprană şi masterand al Conservatorului din Timişoara) şi Cosmina Paşparugă (studentă la facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti). Pentru mine însă, perfor­manţa la limba franceză la colegiul la care predau nu înseamnă numai participarea la olimpiade sau obţinerea diplomei D.E.L.F., ci capacitatea mea de a determina un elev de „Rareş” să devină profesor de limba franceză. Astăzi, am onoarea să lucrez cu profesori de limba franceză foarte buni care mi-au fost elevi la „Petru Rareş”: Alina Baluş, Ana-Maria Sârghi, Mirabela Irimia, Laura Andraş, Cătălina Baciu şi în care mă revăd, când merg să îi văd la clasă.

– Este binecunoscută preocuparea dvs. pentru activităţi extraşcolare cu elevii. Puteţi exemplifica?

– Învăţarea non formală este, pentru mine, o formă foarte bună de învăţare. De fapt, pentru majoritatea profesorilor din „Petru Rareş”. Proiectele educative pe care le construim anual sunt o modalitate prin care elevii dobândesc competenţe-cheie altfel decât prin învăţarea în sala de clasă: comunicarea în limbă străină, competenţa digitală, competenţa socială şi civică, spiritul de iniţiativă şi antreprenoriat, sensibilizarea culturală, de exemplu. Elevul nostru este îndemnat să îşi pună în practică iniţiativele, le oferim spaţiul necesar (vezi toate laboratoarele şi spaţiile din liceu puse la dispoziţia elevilor, printre care o sală specială pentru Consiliul elevilor, un cabinet de astronomie, o sală multimedia, un cabinet de inventică, un post de radio, o sală de festivităţi etc.). Este meritul echipei manageriale de a fi făcut mereu posibil acest lucru. În anii ’90, îi încurajam pe elevii din „Petru Rareş” să joace teatru, şi astfel au fost puse bazele trupei TeenAct a liceului, în anii 2000, încurajam elevii de la clasele de filologie, mai puţin valorizate atunci, să facă activităţi artistice, care să implice şi elevii cu posibilităţi materiale reduse sau cu o situaţie familială specială (Tradiţii de iarnă la români, film realizat de elevi la Sărata, în 2007, piese de teatru mai puţin cunoscute ale unor dramaturgi români, Caragiale, O soacră, Negruzzi, Cârlanii, care a şi câştigat Marele Premiu la festivalul naţional Nişte ţărani, Olt, 2008, dar şi piese celebre în limba franceză, Le Malentendu a lui Camus, prezentată în cadrul FETLYF la Saint-Malo, Franţa, şi care a câştigat marele premiu Sarah Bernhardt de interpretare feminină, 2009). În 2010, cu sprijinul colegelor mele profesor Carmen Buruiană şi profesor Carmen Pughineanu, am organizat o tabără de limba franceză lângă Toulouse, în Franţa, la care au participat 20 de elevi din şcoala noastră. Astăzi, încurajez proiectele de colaborare cu diverse organisme de învăţământ, în cadrul unor excursii de cunoaştere şi descoperire a altor spaţii de învăţare: în 2018, deplasarea unei clase de ştiinţe ale naturii la Cluj-Napoca, la Universitatea de medicină şi farmacie Iuliu Haţieganu, pentru activităţi organizate de Asociaţia Studenţilor Medicinişti din Cluj-Napoca, în 2019, deplasarea a 24 de elevi din liceu la Paris, la Muzeul Naţional de Arheologie, la Muzeul Naţional de Ştiinţe Naturale, la Cité des Sciences et de l’Industrie, iar în 2020, 20 de elevi se vor deplasa la CERN, în Elveţia. În 2016, am avut ideea înfrăţirii între colegiul nostru şi un colegiu francez, astfel că, în fiecare an, derulăm activităţi educative, pe diverse teme, în cadrul acestei colaborări: arte, sporturi, limbi străine, istorie, literatură, gastronomie. Toate acestea, pe lângă celelalte activităţi extraşcolare, pe care le încurajează colegii mei din „Petru Rareş”, coordonaţi de colega mea, consilier educativ, profesorul de limba franceză Loredana Mitrea.

– Sunteţi expert (formator/evaluator) DELF (Diplôme d’études en langue francaise) şi DALF (Diplôme approfondi de langue francaise). Ce înseamnă mai precis aceasta şi care este îndemnul pe care-l transmiteţi elevilor cu privire la aceste examene?

– Este vorba despre diplome eliberate de Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa, în colaborare cu Centrul Internaţional de Studii Peda­gogice de la Sèvres, din Franţa, care atestă cunoaşterea şi practica limbii franceze, ca limbă străină, la diverse niveluri. Pentru promovarea învăţării limbii franceze în şcolile din judeţul nostru, am avut iniţiativa formării şi certificării a 20 de profesori de limba franceză (în 2004) şi în 2014, pentru a fi formatori/evaluatori pentru aceste cursuri/examene, organizate de Institutul Francez. Până acum, patru unităţi de învăţământ din judeţul Neamţ au organizat aceste cursuri (Colegiul Naţional „Roman Vodă”, Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Şcoala gimnazială nr. 2, Piatra-Neamţ şi Colegiul Naţional „Petru Rareş”). Colegiul nostru este unul din centrele de cursuri (în 2019, doar 2 centre de cursuri în Neamţ) şi unic centru judeţean/zonal Moldova de examene, pentru D.E.L.F. scolaire (pentru elevi). Anul acesta, avem patru grupe de cursuri, pentru nivelurile A2, B1 şi B2, cu 48 de elevi, la care predăm eu şi colega mea de limba franceză, profesor Loredana Mitrea. În fiecare an, profesorii şi liceul semnează o convenţie de colaborare cu Institutul Francez din Iaşi, cu care colaborăm excelent. Această diplomă este recunoscută în toată lumea, are valabilitate pe tot parcursul vieţii şi permite: echivalarea probei de competenţe de comunicare în limbă străină din cadrul examenului de bacalaureat, înscrierea pentru obţinerea unei burse universitare ERASMUS+, accederea la un loc de muncă într-o multinaţională sau într-o ţară francofonă, un atu la angajare. Multilingvismul este una din ţintele politicii oricărei companii care angajează tineri foarte bine pregătiţi. Această diplomă a permis, de-a lungul timpului, ca unii elevi din liceul nostru să urmeze studii în Franţa, iar astăzi sunt angajaţi în firme/şcoli superioare din Franţa, Elveţia, Luxemburg, Belgia, Germania, Anglia, Statele Unite.

– Aţi pregătit ceva special în catedră pentru marea aniversare de 150 de ani a instituţiei dvs.?

– Aniversarea a 150 de ani a liceului în care predau mă onorează, ca pe toţi colegii mei, de altfel. Este sărbătoarea liceului, adică a elevilor săi de ieri şi de astăzi, dar şi a profesorilor. Pe lângă toate celelalte activităţi de excepţie pe care echipa managerială şi colegii de la alte catedre le organizează, pe data de 28 noiembrie, se desfăşoară, în sala de festivităţi a liceului, începând cu ora 11.30, Conferinţa Courants pédagogiques et approches en didactique des langues et cultures étrangères (avantages, limites, perspectives), susţinută de profesorul Richard Lescure, din Angers, Franţa, specialist în ştiinţele limbajului, diplomat, autor de manuale, specialist în evaluare şi certificare. Am semnat un acord de parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, cu CCD şi cu ARPF Neamţ. La conferinţă, catedra de limba franceză a colegiului invită pe toţi profesorii de limba franceză din Neamţ, alături de alţi colegi interesaţi de domeniul didacticii. Pe toţi îi vom sărbători la aniversarea centrului excelenţei în educaţie din Piatra-Neamţ, Colegiul Naţional „Petru Rareş”.

– Printre alte responsabilităţi, sunteţi şi membru în comisia de proiecte a Colegiul Naţional „Petru Rareş”. Vă rog să ne împărtăşiţi gânduri legate de cele mai interesante experienţe de tipul Comenius şi Erasmus+.

– Activitatea de performanţă a elevilor şi profesorilor din „Petru Rareş” este completată de câteva mari proiecte europene, foarte dificil de accesat, pentru faptul că este greu să găseşti parteneri externi şi pentru timpul excesiv pe care îl cere elaborarea acestor proiecte. În „Petru Rareş”, s-au desfăşurat trei mari proiecte cu finanţare europeană până în prezent. Pe lângă bursele Comenius de formare profesională a şase profesori, până în 2010, în perioada 2006-2016 s-au derulat următoarele proiecte:

– 2006-2007, Colegiul Naţional „Petru Rareş” a coordonat proiectul Comenius 2 lingvistic, Tradiţii de căsătorie la români şi la francezi: uniuni reuşite, colaborare între o clasă de a VII-a din „Petru Rareş” (diriginte, profesor Camelia Neţa) şi o clasă de acelaşi nivel din Fagnières, Champagne, Franţa, 8.500 euro finanţare; cele două şcoli au pregătit fiecare o piesă de teatru pe această temă. A fost dificil pentru elevii noştri, care îşi doresc mereu să fie cei mai buni, să joace teatru în limba franceză, să facă o broşură cu scrisori ale bunicilor şi fotografii vechi, să coase trusoul miresei şi să danseze dansuri tradiţionale de nuntă. Regiunea Neamţ era înfrăţită, în acea vreme, cu regiunea Champagne-Ardennes din Franţa, ceea ce a făcut mai frumoasă colaborarea noastră.

– 2006-2009, proiect Comenius 1.2 de parteneriat şcolar, Computer Science Why, colaborare cu liceul de muzică din Adiyaman, Turcia, şi cu liceul El Cairat, din Esparaguerra, Spania, 14.000 euro finanţare. Proiectul a cuprins activităţi care au demonstrat importanţa folosirii calculatorului în predare unor discipline de studiu dintre cele mai diverse.

– 2012-2013, existenţa în „Petru Rareş” a unui asistent lingvistic Comenius de limbă franceză, Jérémy Daud, printr-un proiect de asistanat lingvistic Comenius pe care l-am depus în 2012. Asistentul lingvistic a însoţit în actul predării-învăţării pe profesorii de limba franceză şi pe elevii din „Petru Rareş”.

– 2014-2016, Colegiul Naţional „Petru Rareş” a fost partener în proiectul ERASMUS+, Des écrits aux écrans, acţiunea cheie KA2, de parteneriat strategic, al Primăriei din Saint-Raphaël, Franţa, 19.000 euro alocaţi liceului nostru. În cadrul acestui parteneriat între organisme şi şcoli din cinci ţări europene (Franţa, Austria, Belgia, Polonia, România), accentul a fost pus pe un studiu care a demonstrat că, în contextul mondializării, chiar dacă este foarte mult promovată cartea digitală, oamenii preferă să citească clasicele cărţi tipărite, deşi bibliotecile şi alte instituţii trebuie să ofere diverselor tipuri de public alternative la lectura clasică. Astfel, „Petru Rareş” a găsit în partenerii francezi de la liceul Saint-Exupéry din Franţa şi de la liceul din Pelplin, Polonia, posibili viitori parteneri în alte proiecte. Cu liceul din Franţa, ne-am şi înfrăţit, de altfel, în 2016, printr-un act semnat la Nisa. Prieteni frumoşi!

– O perioadă lungă de timp (2001-2007) aţi fost responsabil cu activitatea de formare continuă a profesorilor la Colegiul Naţional „Petru Rareş”. Care este viziunea dvs. cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii? Care este experienţa dvs. în acest sens?

– Ca responsabil cu activitatea de formare continuă în perioada pe care aţi citat-o, m-am limitat în a informa profesorii de diversele activităţi de formare care aveau loc la nivel local, judeţean şi completam permanent baza de date a şcolii cu parcursul de formare continuă al fiecărui cadru didactic. Consider că un profesor, pentru a performa într-un domeniu, trebuie să înveţe permanent, iar această învăţare se realizează optimal în cadrul unor cursuri postuniversitare şi în cadrul unor cursuri cu formatori de înaltă ţinută profesională. Lipsa acestor cursuri variate şi interesante este acută în ultimul timp, iar ideea de credite este deseori greşit înţeleasă, în diverse etape. Personal, din 1994, până anul acesta, am participat la numeroase cursuri de formare în domeniul limbii franceze şi al managementului educaţional. În perioada 1994-1996, am urmat studii postuniversitare la Universitatea Jean Monnet din Saint-Etienne, Franţa. Aceste cursuri mi-au schimbat total perspectiva asupra învăţării. Din acea perioadă a vieţii mele de profesor datează concepţia de inovare a predării la clasă, prin mijloace moderne, calculator, imagine, film, joc şi activitate extraşcolară. Am urmat studiile de Master de management educaţional ale universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, la Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor, în 2003-2005, am avut două burse Comenius de formare profesională la Centrul de Lingvistică Aplicată de la Besançon, 2005, şi la Lyon, 2009, am avut o bursă a Guvernului Român, de formare profesională în Belgia, la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, în 2010, am avut o bursă universitară ERASMUS+, la finalul studiilor doctorale, în 2013, la Paris. Am fost formator în diverse proiecte europene, actualmente în proiectul CRED al M.E.N., am predat cursuri de didactica limbii franceze la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, în perioada 2009-2016 (licenţă şi Master), sunt evaluator de auxiliare didactice şi membru în comisia naţională a olimpiadei de limba franceză. Acestea sunt cele mai importante aspecte ale formării mele profesionale de după obţinerea licenţei, în 1990. Astăzi, militez pentru formarea continuă a profesorilor pe MOOC-urile nenumărate pe care le propun celebre universităţi şi centre de formare din lume (à propos de resursele educative on line de care se tot vorbeşte). Eu însămi am urmat un curs de formare în didactica modernă a limbii franceze pe site-ul CAVILAM din Vichy, Franţa. https://mooc.cavilam.com. Excelent curs! Acesta este, după părerea mea, viitorul cursurilor de formare continuă pentru profesori. Nimeni nu îi învaţă pe studenţii la filologie să fie profesori, aici e marea problemă a învăţământului universitar actual. Formarea continuă este esenţială.

– În perioada 2008-2015 aţi fost inspector la ISJ Neamţ. Cum v-a plăcut această muncă? Ce noi provocări aţi întâmpinat?

– Recunosc că mi-a plăcut foarte mult această activitate, în afară de vizitele în şcoli din tot judeţul, nu făceam ceva nou, pentru că organizam cursuri şi activităţi cu toţi colegii şi înainte de a fi inspector. Dincolo de oboseala permanentă pe care am resimţit-o, pentru că aveam doar jumătate de normă, jumătate de normă am continuat să fiu profesor de limba franceză la „Petru Rareş”, iar vinerea şi sâmbăta predam la Iaşi, munca de inspector mi-a adus mai aproape problemele cu care se confruntă colegii mei: lipsa siguranţei postului (mai ales în mediul rural), precara pregătire iniţială, în unele cazuri, analfabetismul funcţional, scăderea interesului pentru studiul limbii franceze, lipsa unor dotări materiale. Am încercat, atât cât s-a putut, să îmi consiliez colegii şi să organizez activităţi care să îi valorizeze. I-am apreciat în mod deosebit pe colegii inspectori cu care am colaborat, atmosfera era caldă şi prietenoasă. Dar, mai ales, am apreciat colaborarea cu toţi colegii mei de limba franceză din judeţ, cu unii am legat prietenii frumoase. În 2009, am înfiinţat, cu sprijinul colegilor mei profesori, Asociaţia Română a Profesorilor de Limba Franceză din Neamţ, care există şi astăzi, şi care desfăşoară activităţi frumoase. Ca inspector, prin colaborarea cu Asociaţia ADIFLOR din Paris, am dotat cu diverse cărţi în limba franceză un număr de 20 de şcoli pe an, în perioada 2012-2015.

– Vorbiţi-ne despre cercetarea din cadrul lucrării de doctorat.

– Ideea de teză de doctorat a apărut în anul 2009, după susţinerea gradului didactic I. Teza mea (pregătită în patru ani) a abordat o problemă din domeniul imagologiei, cu o temă la graniţa între istorie şi literatură, privind imaginea pe care francezii o aveau despre români în secolul al XIX-lea. Am lucrat o teză în cotutelă, cu Universitatea Paris Créteil. Pentru mine, studiul textelor franceze, de literatură, istorie, publicistică, diplomatice la Biblioteca Naţională François Mitterand din Paris şi la Arhivele Diplomatice de la La Courneuve este una din cele mai frumoase perioade ale evoluţiei mele profesionale, care mi-a demonstrat, o dată în plus, măreţia istoriei unui popor a cărui limbă o predau. Cercetarea mea a dezvăluit sursele interesului pe care l-a avut Franţa faţă de Principatele Române şi rolul hotărâtor pe care prietenia cu Franţa l-a jucat în istoria română. Bineînţeles, m-am limitat la textele cu interes literar, care prezintă frumuseţea spaţiului de la nordul Dunării, frumuseţea oamenilor şi a tradiţiilor lor şi la modul în care se constituie imaginea alterităţii (teza are o anexă interesantă de imagini vechi). Susţinerea la Paris a tezei de doctorat a însemnat încununarea tuturor eforturilor pentru a cinsti, prin activitatea mea, o limbă în ale cărei taine intram la Şcoala nr. 4 din Piatra-Neamţ, la vârsta de 7 ani.

– Puteţi să ne povestiţi istoria din 2012, când aţi devenit cavaler al Ordinului Francez „Palmes Académiques”?

– Pentru toată activitatea mea în domeniul promovării limbii franceze, a francofoniei, la toate nivelurile, statul francez mi-a conferit acest titlu. Am colaborat mult cu Ambasada Franţei, în cadrul unor activităţi care au implicat deplasarea unor artişti francezi în judeţul Neamţ, a unor profesori francezi. În 2011, într-un material pe care l-am trimis ataşatului educativ de atunci al ambasadei franceze, am prezentat tot ce se făcuse până atunci în judeţul nostru pentru promovarea limbii franceze şi ce s-ar putea face pentru stimularea interesului elevilor şi profesorilor pentru această disciplină, cum am putea fi sprijiniţi de către Franţa pentru aceasta. Pentru că eram la Paris atunci când a avut loc la Ambasada Franţei la Bucureşti ceremonia de acordarea a titlului, reprezentantul Institutului Francez a venit la Piatra-Neamţ şi ceremonia a avut loc chiar la Colegiul Naţional „Petru Rareş”, în prezenţa colegilor de la liceu şi de la inspectorat. În judeţul Neamţ mai există un coleg care deţine acest titlu de cavaler al ordinului francez Palmes Académiques, este vorba de domnul profesor Iulian Tătaru.

– Ca membru al Asociaţiei de Prietenie „Piatra-Neamţ – Roanne” aţi avut o activitate foarte bogată, plus că sunteţi iniţiatorul concursului naţional Olympiades de la francophonie…

– De Roanne mă leagă amintiri foarte frumoase, din 1994. La Roanne am locuit un an în timpul primelor mele studii postuniversitare la Saint-Etienne. Acolo am cunoscut oameni frumoşi, care m-au învăţat ce înseamnă voluntariatul. Am desfăşurat multe activităţi în cadrul acestei asociaţii. Nu numai activităţi legate de limba franceză. De exemplu, în 2005, am sprijinit un proiect de colaborare între agricultorii din regiunea Roanne şi Neamţ. În 2009, am organizat în liceul nostru, o tabără de limba franceză pentru 33 de elevi din Piatra-Neamţ, tabără la care activităţile au fost susţinute de doi formatori B.A.F.A. din Franţa şi sprijinite de colegii mei din liceu, doamnele profesoare de limba franceză Carmen Buruiană şi Carmen Bourceanu (˙†), şi de colegii de la şcolile din oraş, doamna profesoară Elena Braşoveanu şi doamna profesoară Alina Baluş. Actualmente, din lipsă de timp, mă ocup exclusiv de concursul de literatură, Les Olympiades de la francophonie. În România, am venit în asociaţie prin 2004, prin vizita la Piatra-Neamţ a domnului Jacky Polturat, care căuta o şcoală cu care să colaboreze pe partea de francofonie. La început, acest concurs era un concurs al unei asociaţii franceze din Quimper, care s-a desfiinţat ulterior. Eu am spus atunci partenerilor din Roanne că ar fi bine să preluăm noi concursul. La început, era judeţean, francezii voiau să valorizeze munca elevilor din Neamţ. Când am ajuns la inspectorat, m-am gândit să îl înscriem pe lista naţională de concursuri, pentru a încuraja cât mai mulţi elevi şi profesori în practica limbii franceze. Începând cu ultimele trei ediţii, concursul are loc o dată la doi ani, pentru că francezii (cei care dau şi premiile) doresc să promoveze şi talentele elevilor artişti de la Liceul de Artă Victor Brauner, de aceea am iniţiat şi bienala Victor Brauner, concurs naţional. În cadrul colaborării cu asociaţia din Roanne şi cea din Piatra-Neamţ, am lucrat şi cu Asociaţia ADIFLOR din Paris, pentru dotarea cu cărţi în limba franceză a unor şcoli din Neamţ, printre care şi liceul nostru. Cel mai important eveniment în cadrul acestei colaborări a fost dotarea Colegiului Naţional „Petru Rareş” cu 15 tablete, fiecare cu 180 de cărţi în limba franceză, în decembrie 2018.

A întrebat prof. Gianina BURUIANĂ