• Interviu cu doamna Cristina Demetercă, preşedinta Asociaţiei Cultural, Social, Economică, „Christiana”
– Sunteţi absolventa unei facultăţi tehnice. Cum aţi ajuns să conduceţi Asociaţia „Christiana”?
– Am terminat în anul 1998 Universitatea „Gheorghe Asachi”, specializarea „Tehnologia Tricotajelor”, iar alegerea firească era să mă orientez profesional spre domeniul industrial, care în acea perioadă era destul de înfloritor. Am reuşit să găsesc o oportunitate la Piatra-Neamţ, la fabrica de tricotaje „Ema”, unde mi-am făcut partea de practică şi lucrarea de licenţă. După o scurtă prospectare a Capitalei, am revenit împreună cu soţul în Piatra-Neamţ, mai ales că între timp devenisem şi mămică. Am descoperit că puteam urma nişte cursuri de antreprenoriat, eu fiind absolventă la „Grupul Şcolar Economic Administrativ”. Am făcut parte dintr-un proiect de amploare organizat de Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi în colaborare cu Camera de Comerţ Neamţ, şi asta mi-a dat şansa să învăţ extraordinar de multe lucruri; ideea este că din inginer am devenit antreprenor şi din antreprenor am devenit trainer şi, colaborând cu AJOFM am ajuns să predau „ingineria textilelor”. Apoi, am auzit de o activitate de formare pe ceea ce înseamnă „Lobby şi advocacy”, şi mi s-a părut că sună aşa interesant. Cu această ocazie am înţeles multe lucruri despre organizarea societăţii civile, despre cum poţi rezolva o problemă pornind de la o identificare laborioasă a acesteia, despre cum poţi înapoia societăţii ce ai primit de la ea. A fost punctul de pornire în înfiinţarea Asociaţiei „Christiana”, în octombrie 2013, cu toate greutăţile pe care le-am întâmpinat.
– „Christiana” este o asociaţie cultural, social, economică. Mă întreb cum reuşiţi să acoperiţi toate cele trei arii.
– Am început cu partea culturală, pentru că spre acest domeniu mergeau în principal finanţările de la autorităţile locale în acea perioadă. La o săptămână de la înfiinţare a debutat colaborarea cu Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport, care avea nevoie de un partener, şi cu care am făcut activităţi de mare succes. Astfel, am prins curaj şi am depus trei proiecte pe domeniul cultural la Primărie, care au fost acceptate, ceea ce ne-a permis ca în luna decembrie 2013 să lucrăm la foc continuu: peste 1000 de copii au fost beneficiarii acţiunilor noastre.
Partea socială se justifică prin aceea că lucrăm cu oameni: persoane vârstnice care şi-au adus nepoţii, copii care şi-au adus părinţii şi tot aşa. Aria economică este acoperită de diferite acţiuni de antreprenoriat.
– Cum îşi face loc latura educaţională în activităţile dvs?
– Concret, prin proiectele noastre am făcut în primul rând activităţi de informare şi conştientizare cu privire la importanţa de a nu abandona şcoala, de a valorifica oportunitatea de a merge la şcoală. De asemenea ne-am ocupat mult timp de cursurile Montessori, cursuri într-o tehnică mai elitistă, care au dat rezultate foarte bune în cazul copiilor cu vârste mai mici sau a celor mai mari, cu retard. Apoi, am avut 130 de copii care au făcut cursuri de artă, inclusiv istoria artei, noi având o colaborare deosebit de fructuoasă pe partea de pictură cu Lucian Gogu Craiu. Am avut o sponsorizare prin care am procurat un număr de calculatoare, ceea ce le-a permis elevilor să practice diferite forme de design. Am făcut carnavaluri, festivaluri, în care am implicat copiii ca organizatori. Îmi amintesc acum de festivalul de basme, în care s-au interpretat patru basme în manieră diferită şi care s-au jucat cu deosebit succes în sala arhiplină a Consiliului Judeţean. Indiferent de ce activitate a fost vorba, copiilor le-a plăcut întotdeauna că i-am provocat, că i-am motivat şi că i-am stimulat mult să se implice. Unii dintre ei aveau anumite probleme afective sau emoţionale, nevoi nesatisfăcute pe aceste paliere şi simţeau că la noi li se umple un gol.
– Partea cea mai spectaculoasă este poate cea legată de voluntariat…
– Primii noştri voluntari au fost vârstnicii care se implicau de câte ori era nevoie de făcut câte ceva şi mai ales ne ajutau cu promovarea activităţilor. După aceea au venit copiii şi tot în aceeaşi perioadă a apărut şi s-a concretizat ideea certificatului de voluntariat la nivel naţional, prin promovarea în 2014 a „Legii voluntariatului”. Noi am pornit de la modelul german, cunoscând faptul că în această ţară, după terminarea studiilor liceale, elevii sunt încurajaţi să facă voluntariat în meseria pe care doresc s-o urmeze, tocmai pentru a li se confirma (sau infirma) preferinţa. La noi nu se întâmplă acest lucru şi de aceea unii tineri nimeresc profesional într-un domeniu care nu are legătură cu vocaţia lor.
În activităţile de voluntariat ne-au trecut prin mână cel puţin 5.000 de oameni. Acum, spre exemplu, îmi amintesc de un weekend în care am făcut un eveniment de mare anvergură, cu 450 de participanţi, în care am antrenat toate liceele şi şcolile din oraş, pentru sărbătorirea zilei de 1 iunie. În paralel, şcolile şi-au prezentat şi oferta educaţională în cadrul paradei organizate, nelipsind nici momentele artistice. La final participanţii au primit din partea noastră cadouri, personalizate pe vârste, pe categorii. A fost ceva integrat, şi desfăşurat în mod extrem de civilizat, la care au participat atât elevi, cât şi profesori şi părinţi.
Ideea este că de la voluntariat la contract de muncă este doar un pas. Primul înseamnă să-ţi asumi nişte responsabilităţi şi să depui eforturi, doar că nu eşti plătit, dar aşteptările sunt aceleaşi; prezintă însă avantajul că este acceptat ca experienţă profesională.
– Care credeţi că este calitatea care vă ajută cel mai mult să puneţi totul la punct?
– Răbdarea… pentru că trebuie să ai răbdare să ajungi la momentul în care-ţi poţi propune ceva, în care vine momentul oportun şi apoi în care lucrurile se aşează.
– Aveţi nişte principii clar stabilite după care vă ghidaţi?
– Noi suntem în primul rând împotriva discriminării, luptăm şi promovăm egalitatea de şanse, combatem bullyingul şi mai ales cyber-bullyingul şi violenţa domestică. În plus, ne ghidăm după valorile unei bune guvernări care ar fi: deschiderea, răspunderea, coerenţa şi eficienţa.
– Pe ce instituţii colaboratoare vă bazaţi?
– Lucrăm foarte mult cu ONG-uri, atât locale dar mai ales la nivel naţional şi internaţional. Spre exemplu, avem finanţare norvegiană pe un proiect care îşi propune să conştientizeze şi să informeze cetăţenii legat de ceea ce înseamnă pericolul vis a vis de traficul de persoane, şi aici suntem în parteneriat cu Centrul de Studii Juridice din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, cu G4Media al cărui preşedinte este Cristian Pantazi, cu Asociaţia de jurnalişti de la Freedom House, cu JRS România, care este un centru al iezuiţilor ce se ocupă cu problemele migranţilor din ţara noastră, cu ONG-ul Valoare Plus de la Bacău, care asigură şi manageriatul proiectului. Mai colaborăm cu Caritas, cu Betania, cu reţeaua ONG-urilor înfiinţată la Iaşi, dar care activează pe servicii sociale în toată ţara, coordonată de ADV (Fundaţia „Alături de voi”), care a realizat foarte multe, în special legat de copiii bolnavi de SIDA.
– Vorbiţi-ne şi despre campania SAFE…
– Noi am atras mereu atenţia despre traficul de persoane şi despre aceasta este vorba în principal. Ne poate afecta pe toţi, mai ales prin faptul că noi nu conştientizăm că există, considerând că traficanţii sunt undeva prin Columbia, prin Argentina… Forme de trafic de persoane, cum ar fi cerşetoria sau munca forţată trec cumva neobservate de către noi. Să nu uităm cazul „Ţăndărei”, în care copii români au fost traficaţi în Anglia şi folosiţi la cerşetorie şi furturi. Formele de trafic sunt insidioase, mai ales cele de exploatare sexuală. În general se exploatează naivitatea copiilor, lipsa de cunoaştere a legislaţiei, a drepturilor.
– Priviţi viitorul cu optimism?
– Da, cu siguranţă, cu toate că nu aş putea spune de ce. Deşi… sunt un fel de pesimist, despre care se spune că este un optimist bine informat. Copiii sunt viitorul şi merită să fie stimulaţi. Acesta este sloganul în jurul căruia ne desfăşurăm întreaga noastră activitate.
A consemnat Gianina BURUIANĂ