(…) Educaţia fizică a fost inclusă de foarte puţin timp la clasa pregătitoare unde activează copii cu vârste cuprinse între 6 şi 7 ani. Această vârstă obligă profesorul să adapteze toate mijloacele şi metodele folosite în instruirea copiilor de vârstă mai mare la vârsta copiilor corespunzătoare clasei pregătitoare. Trebuie să se ţină seama de nivelul de dezvoltare morfofuncţională precum şi de sex, volumul şi intensitatea mijloacelor de instruire şi de conţinutul lecţiei de educaţie fizică. (…)
Educaţia fizică este un proces instructiv-educativ care urmăreşte formarea, cultivarea, creşterea capacităţilor de efort şi dezvoltare fizică armonioasă. Lecţia de educaţie fizică este cea care asigură învăţarea unor deprinderi de bază specifice obiectului fără să se ajungă la perfecţionare. Ce învăţăm în lecţia de educaţie fizică a celor mici? În primul rând, trebuie avute în vedere cerinţele specifice de bază:
- Să ai o bună stare de sănătate pentru a putea efectua eforturi, chiar şi cele moderate;
- Să ai un echipament adecvat pentru această activitate;
- Să existe un spaţiu special amenajat pentru practicarea exerciţiilor fizice, având condiţii de siguranţă;
- Să existe condiţii optime de igienă pentru desfăşurarea activităţilor.
Considerând că îndeplinim condiţiile de mai sus, putem spune că, în primul rând, învăţăm să ne mişcăm organizat şi ordonat. Dacă la alte obiecte, copiii stau în bănci, are fiecare locul său, la educaţie fizică nu există un loc stabil al fiecăruia. Cu toate acestea, lecţia trebuie să se desfăşoare ordonat, altfel, aceasta nu ar avea nicio eficienţă. Din acest motiv, vom învăţa diferite poziţii, mişcări executate pe loc, deplasări individuale şi în grup, formaţii. Tot în cadrul obiectivului de mişcare ordonată putem include şi respectarea regulilor în desfăşurarea jocurilor dinamice, ştafetelor şi jocurilor sportive. Regulile stabilite trebuiesc repetate şi respectate, altfel, lecţia nu decurge normal şi se produc accidentări, ceea ce determină ineficienţă, pierdere de timp, insatisfacţie.
Învăţăm deprinderi motrice care ne sunt folositoare în toate ipostazele vieţii cotidiene (mers, alergare, sărituri, căţărare, târâre, transport de greutăţi). Învăţăm de asemenea, deprinderi specifice diferitelor discipline sportive ca: gimnastică, atletism, jocuri sportive, baschet, fotbal, handbal, tenis, volei etc. Tot în lecţia de educaţie fizică ne dezvoltăm calităţile fizice (viteza, îndemânarea, forţa şi rezistenţa) necesare pentru viaţa de zi cu zi sau pentru a putea executa o serie de deprinderi din disciplinele sportive (mai târziu).
Înainte de a începe ora de educaţie fizică trebuie să ne gândim de fiecare dată cu cine facem ora şi câţi ani au aceşti copii. La primele ore, elevii manifestă o lipsă aproape totală de orientare şi nu înţeleg ce se face la educaţie fizică, dar presupun că în această oră se joacă cu mingea.
Profesorul trebuie să manifeste mult tact pedagogic, bunăvoinţă, răbdare, să vorbească pe înţelesul lor şi să caute să le fie plăcut. Explicaţia şi demonstraţia necesită să fie permanente. La pregătirea aparatului locomotor, exerciţiile folosite să fie simple, numărul de repetări să fie mic şi de intensitate scăzută. Se fac corectările necesare pentru mişcarea corectă a segmentelor corpului precum şi amplitudinea mişcărilor.
La 6-7 ani, amplitudinea şi mobilitatea sunt mari datorită caracteristicilor morfologice. Se pot executa cu uşurinţă răsuciri, îndoiri, aplecări, pendulări, fandări. La gimnastică se pot executa cu uşurinţă chiar şi unele elemente din gimnastica acrobatică la care nu trebuie multă forţă. Trebuie subliniat faptul că elevii nu cunosc sentimentul de frică şi pericol.
O parte din copiii care locuiesc la curte sunt mai robuşti şi mai îndemânatici în executarea mişcărilor şi acţiunilor din ora de educaţie fizică. Simţul curajului şi al aprecierii este mai dezvoltat.
În veriga III şi IV se poate rezolva tematica lecţiei prin efectuarea jocurilor dinamice, întrecerilor şi ştafetelor. Dimensiunea competitivităţii împinge copiii în efectuarea efortului cu uşurinţă, spre depăşirea oboselii.
Pauza are un rol important în efortul fizic, pe parcursul orei. Numărul mai mare de pauze, până aproape de revenire, face ca elevul să nu simtă efectul oboselii şi să-şi păstreze plăcerea şi dragostea pentru ora de educaţie fizică.
Concluzii
- Dezvoltarea morfofuncţională a copiilor de vârsta 6-7 ani constituie factor limitativ în efectuarea exerciţiilor fizice şi a efortului fizic;
- Practicarea exerciţiului fizic în ora de educaţie fizică ajută la funcţionarea optimă a aparatului locomotor (muşchi, articulaţii şi oase);
- Obţinerea unui corp armonios şi sănătos;
- Creşterea capacităţii de efort fizic a organismului;
- Creşterea calităţilor motrice: viteză, forţă, rezistentă, mobilitate, îndemânare;
- Îmbunătăţirea respiraţiei şi creşterea capacităţii vitale;
- Îmbunătăţirea activităţii cardiace şi creşterea activităţii inimii de adaptare la efort.
- Explicaţia şi demonstraţia au un rol foarte important în parcursul orei de educaţie fizică;
- Jocurile dinamice, ştafetele, jocurile sportive cu reguli simplificate constituie mijloacele principale în atingerea obiectivelor propuse;
- Pauzele, volumul şi intensitatea au un rol deosebit în parcursul efectuării efortului fizic. Totul trebuie adaptat la vârsta copiilor (6-7 ani).
- Pentru evitarea accidentărilor sub toate formele, atenţia profesorului trebuie să fie deosebită;
- Se poate lucra şi diversificat, pe sexe, cu volum, repetări, intensitate, pauze diferenţiate;
- Profesorul trebuie să-şi câştige simpatia copiilor, astfel îşi poate uşura munca;
- Pentru că nu există notificare, încurajările şi acordarea de recompense au o importanţă foarte mare în stimularea participării copiilor în ora de educaţie fizică. (N.R. din lipsă de spaţiu, am renunţat la consideraţiile teoretice şi bibliografia temei, păstrând din text doar referirile privind posibila optimizare a orelor de educaţie fizică la clasa pregătitoare)
Prof. Daniela POPA,
Şcoala Gimnazială Nr. 5 Piatra-Neamţ