* Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Este cunoscut faptul că în strategia Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ adoptată la sfârşitul lunii septembrie a.c. este prevăzut amendamentul că – dincolo de acţiunile fixate la nivel naţional – fiecare organizaţie judeţeană poate adopta măsuri proprii pentru realizarea obiectivelor generale. Ştiu că pe 18 octombrie, dvs. aţi participat la Bucureşti la o acţiune de pichetare a Guvernului. Ce s-a întâmplat însă în Neamţ?
– După ce ne-am consultat cu colegii noştri şi aceştia au fost de acord cu o acţiune de protest împotriva ultimelor întâmplări legate de salarizare şi mult aşteptata Lege a salarizării, am purces în dimineaţa zilei de 24 octombrie la o acţiune de protest în faţa Prefecturii nemţene.
Pentru că nu doresc să se ajungă la o interpretare eronată a lucrurilor, vreau să subliniez faptul că aceasta nu a fost o acţiune a liderilor de sindicat, ci o acţiune organizată de ei, la cererea membrilor de sindicat.
– Punctual, cum s-au desfăşurat lucrurile?
– Cei peste 250 de participanţi au venit din tot judeţul, din zona Roman, Tg. Neamţ şi, în special, din zona Piatra-Neamţ. Ne-am organizat mai întâi pe esplanada de la Curtea Domnească, după care am coborât pe scările din coasta Teatrului Tineretului şi ne-am mobilizat în faţa Prefecturii. Desigur că traseul şi toate detaliile de organizare a acestei acţiuni au fost stabilite cu Jandarmeria şi ceilalţi factori responsabili, pentru ca să nu se întâmple lucruri nedorite şi, în mod civilizat, să putem transmite mesajul pe care îl aveam de transmis.
Astfel, în intervenţiile din faţa Prefecturii, colegii noştri au explicat motivele pentru care ne aflăm acolo, motivele nemulţumirii noastre. Am arătat că răbdarea noastră e pe sfârşite şi că ceea ce reclamăm noi nu este propria noastră condiţie, ci starea întregului învăţământ românesc. Aşa că trebuie subliniat şi faptul că la miting au participat nu doar cadre didactice de predare, ci şi reprezentanţi ai personalului didactic auxiliar, precum şi ai personalului nedidactic.
A fost, de asemeni, prezentă şi presa, care a reflectat în mod fidel cele petrecute acolo.
Apoi o delegaţie a noastră, alcătuită din şapte persoane, a fost invitată la o discuţie cu o echipă a Prefecturii condusă de subprefectul Vlad Ciurea, un tehnocrat care n-a apucat să-şi exercite mandatul nici două luni. Cum era şi normal, am abordat mai întâi problemele care se puteau rezolva pe plan local, între care şi decontarea navetei, o problemă care, legal, ţine de fiecare consiliu local. Chiar dacă la acest capitol – în urma unor intervenţii anterioare la Prefectură – lucrurile s-au rezolvat în mare parte şi, comparativ cu alte perioade de timp stăm mai bine, problema rămâne încă deschisă.
Subliniez că în intervenţiile avute apoi am prezentat şi argumentat punct cu punct lista noastră de revendicări (N. R. pe care o publicăm în pag. 3), iar subprefectul a promis că va înainta acest document către Guvernul României. L-am rugat să transmită totodată faptul că starea de tensiune din şcoli este una reală şi că, dacă vrem ca lucrurile să meargă bine în acest sistem, trebuie să încercăm să rezolvăm măcar unele dintre ele. Am spus că lucrurile ar trebui măcar începute, pentru că suntem conştienţi că toate lucrurile nu pot fi rezolvate peste noapte. Din păcate în ultimii ani, viteza cu care s-au acumulat problemele a fost mult mai mare decât cea de melc cu care s-au rezolvat. Desigur sistemul de învăţământ este unul deschis, un sistem dinamic, un sistem care trebuie să ţină pasul cu tot ce se întâmplă nou, dar apariţia problemelor şi rezolvarea lor trebuie să fie sincronizate mult mai bine. Mai ales de către tehnocraţi.
Revenind în faţa Prefecturii, am adus la cunoştinţa colegilor noştri modul în care a decurs întâlnirea cu reprezentanţii puterii locale, faptul că rămânem în aşteptarea unei reacţii a Guvernului.
– Şi aţi rămas în aşteptare?
– Deocamdată. Dar ţin să mai adaug faptul că protestul nostru s-a desfăşurat fără nici un incident şi chiar am fost felicitaţi pentru decenţă şi bună organizare. De fapt, chiar asta ne caracterizează pe noi, cei care lucrăm în învăţământ… Revenind la întrebarea dvs., chiar dacă situaţia politică este destul de confuză înainte de alegeri, FSLI n-a stat cu mâinile în sân. Astfel, reprezentanţii Federaţiei au pledat în cadrul Comisiei de Învăţământ din Camera Deputaţilor pentru amendamentele noastre la OG nr. 20, şi acolo li s-au promis, printre altele, această mărire de salarii şi transformarea personalului nedidactic în personal auxiliar, specific învăţământului. Pe scurt, nu a fost vorba de o nouă Lege a salarizării, ci de modificarea acelei ordonanţe buclucaşe – lucru care s-a şi întâmplat, ea trecând de Parlament şi aşteptând promulgarea la Cotroceni. În această situaţie, ar urma ca de la 1 ianuarie 2017 să avem o creştere salarială de 15% şi nu una de 5% în decembrie 2017, aşa cum era prevăzut. Ideea ar fi că, dacă tot avem o creştere economică, rezultatul ar trebui să se vadă şi în buzunarele noastre. Nu trebuie să fii cine ştie ce tehnocrat ca să înţelegi lucrul acesta. Atâta doar că, deocamdată, această lege se află la Curtea Constituţională, fiind contestată de liberali.
– Să revenim acasă. Cum se apropie Crăciunul, cum vin semnale alarmante din şcoli…
– Adevărat. Au început din nou problemele legate de salarii. 
Deşi în comisia paritară din 12 octombrie am rugat Inspectoratul şcolar să solicite o situaţie financiară din fiecare şcoală cu necesarul de bani până la sfârşitul anului, situaţie care a fost înaintată la minister, până acum nu am avut nici o reacţie din partea MENCS. Astfel că în acest moment (N. R. – 15 noiembrie) avem un număr de 9 şcoli care nu mai au bani deloc pentru salarii, şi pentru altele 18 nu avem decât parţial bani. Efectiv însă, din 139 de şcoli (134 finanţate prin ISJ şi 5 prin Consiliul Judeţean) doar 19 vor avea bani integral pentru salarii. De obicei, după rectificarea din vară, aceste situaţii se rezolvau la începutul toamnei printr-o altă rectificare bugetară, lucru care nu s-a mai întâmplat în acest an. Prin urmare, pe 11 noiembrie am fost siliţi să-l atenţionăm pe dl. ministru Mircea Dumitru (N. R. puteţi citi adresa alăturat) că nerezolvarea stării de tensiune din şcoli ar putea duce la acţiuni revendicative specifice, inclusiv la închiderea şcolilor. Până la răspunsul MENCS, care întârzie să se concretizeze în bani lichizi dar abundă în justificări, această situaţie urmează să fie soluţionată – pentru moment – prin realocare bugetară de către ISJ Neamţ. Dar, subliniez, lucrurile nu pot fi rezolvate decât printr-o rectificare bugetară la nivel naţional.
– Să revenim la lucruri mai plăcute. Ştiu că urmează să primim în curând o delegaţie a colegilor din Republica Moldova. În ce stadiu se află diligenţele?
– Vestea bună e că dl Dumitru Ivanov, preşedintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei din Moldova, a acceptat să dea curs invitaţiei noastre de a ne întoarce vizita pe care o delegaţie a Sindicatului din Învăţământ Neamţ a făcut-o în Basarabia, anul acesta, în a treia decadă a lunii mai. A fost un bun prilej de a cunoaşte oameni adevăraţi care-şi iubesc meseria şi ţara, un prilej de a ne împărtăşi experienţe sindicale şi experienţe de viaţă, un prilej de a vedea lucruri bune, cu regretul că la unele dintre ele în România s-a renunţat prea uşor. Mă refer aici la Festivalul Republican al Creaţiei Angajaţilor Instituţiilor Preuniversitare, un concurs de o mare valoare artistică şi o puternică încărcătură emoţională. Îi aşteptăm aşadar pe oaspeţii noştri între 15 şi 18 decembrie când, sperăm, mireasma Crăciunului va mai atenua miasmele frământărilor alegerilor, pe ambele maluri ale Prutului. Nădăjduim să facem un reuşit schimb de bune practici, în care oaspeţii noştri vor vedea câteva şcoli nemţene, vor vizita locuri dragi sufletului nostru comun: casa lui Creangă, casa lui Hogaş, casa lui Sadoveanu, casa Veronicăi Micle şi casele spiritualităţii noastre moldave: Agapia, Văratic, Sihăstrie, Secu… Sperăm, de asemenea să le putem arăta şi altă faţa a datinilor noastre strămoşeşti şi, de ce nu?, să tragem şi un Pluguşor împreună.
– Sunt numai ochi şi urechi. Şi am plecat să-mi pregătesc clopoţelul…
A consemnat Mircea ZAHARIA