SANYO DIGITAL CAMERA
Profesorul Dan Zaharia, director al Liceului Tehnologic „Vasile Sav” s-a stins din viaţă miercuri, 7 februarie, într-un spital din Capitală, în urma unei boli necruţătoare care l-a despărţit de cei dragi într-un timp foarte scurt.
Ceremonia religioasă a avut loc duminică, 11 februarie, după ce trupul neînsufleţit al dascălului fusese depus la capela Bisericii Precista Mare şi la Liceul Tehnologic „Vasile Sav”, unde elevii, colegii profesori şi prietenii au putut să-şi ia rămas bun. Profesorul Dan Zaharia a terminat Liceul pentru Industrie Alimentară din Galaţi, apoi Facultatea de fizică la Iaşi, iar din 1981 şi-a dedicat viaţa sistemului de educaţie. Din 1989 a ajuns director al actualului Liceu Tehnologic „Vasile Sav”, fiind cel care a făcut demersurile pentru înfiinţarea a patru clase de informatică, din 1990, primele din Roman. În perioada 2004 – 2008 a fost şi consilier local. (Red.)
Drum bun în stele!
Dacă obişnuiam să ne întâlnim toate cadrele didactice într-o atmosferă plăcută fie de zilele liceului, la deschiderea anului şcolar, la acordarea unor premii pentru elevii noştri sau la activităţi culturale, artistice, astăzi cu profundă tristeţe participăm la un moment la care nu ne-am fi aşteptat – despărţirea de colegul nostru, de prietenul nostru, de directorul nostru Dan Zaharia.
Pentru mine este un lucru de necrezut, căci săptămâna trecută am vorbit cu el la telefon şi am încheiat conversaţia spunându-i că îl iubim şi îl aşteptăm să revină la liceu. Vestea decesului a căzut că un trăsnet. Ne despărţim de un om pe care mulţi dintre noi l-am cunoscut acum 40 de ani. Am format o adevărată familie. Am trăit împreună momente vesele şi triste, am muncit împreună pentru prestigiul acestui liceu, şi am dat societăţii oameni bine pregătiţi. Dan Zaharia era bine cunoscut, un om bine pregătit profesional, un profesor exigent dar şi apreciat de elevi, înţelegător, dornic să-şi facă datoria, să-i formeze pe tineri pentru viitor. Pentru noi colegii, un om vesel, activ, dinamic, bun organizator, înţelegător, care ştia să sprijine şi să-şi ajute prietenii. Ne va fi greu să intrăm în liceu, dimineaţă, să trecem prin faţă uşii unde de obicei ne întâmpina, la începutul programului.
Ne obişnuisem să te vedem lângă noi, cu noi, în pauză mare de la ora 11, în şedinţe, în consilii.
Ne va fi greu, îţi vom simţi lipsa, vom păstra în suflet tristeţea şi regretul că ne-am despărţit prea curând. Personal îi sunt recunoscătoare pentru sprijinul pe care mi l-a acordat ca un frate, atunci când am trecut prin momente grele în viaţa mea privată. L-am simţit mereu alături şi am primit un cuvânt bun încurajator care m-a făcut să merg înainte, să-mi depăşesc greutăţile.
Dar este un moment pe care nu ştiu cum să-l depăşesc. Ce să-ţi urez, dragă prietene? Drum bun în stele, să ne veghezi de acolo de sus, căci nici noi nu te vom uita niciodată…
Dumnezeu să te odihnească în pace!
Familiei îndoliate adresăm sincere condoleanţe şi dorim să aibă putere să reziste acestui moment greu al despărţirii.
Adio, domnule Director Zaharia!
Minadora LEMNARU