CONSTANTIN BORŞ
(13. 05. 1912 – 10. 01. 1998, la Piatra-Neamţ)
Miercuri, 31 ianuarie 2018, Biblioteca judeţeană „Gh. T. Kirileanu” din Piatra-Neamţ, la propunerea prof. univ. Dan Mircea Borş, a organizat o manifestare comemorativă dedicată tatălui său, distinsului profesor şi poet Constantin Borş. Moderată de Mihaela Mereuţă, director-manager al instituţiei gazdă, acţiunea s-a bucurat de participarea unui numeros public, în majoritate foşti elevi ai ilustrului profesor precum şi alţi participanţi. Dintre cei prezenţi au avut scurte alocuţiuni evocatoare: profesorii Ana Catzaiti, Constantin Tomşa şi poetul Emil Nicolae. Portretul distinsului profesor Constantin Borş a fost completat prin scurte intervenţii ale profesorilor Nicolae Vasiliu, Elena Dobreanu, Gheorghe Amaicei şi inginerul Constantin Apostol. Scriitorul Dan Iacob a recitat câteva din poeziile poetului Lucian Mircea.
Pentru cititorii revistei noastre, prezentăm în cele ce urmează câteva momente semnificative din viaţa profesorului Constantin Borş, care ca poet a semnat cu pseudonimul Lucian Mircea.
S-a născut la Piatra-Neamţ, în familia Eufrosinei (n. Criveţ), casnică, şi a lui Dimitrie Borş, inginer silvic. Între 1919 şi 1923, urmează clasele primare în oraşul natal şi la Iaşi. Cursurile liceale vor fi urmate la Liceul Naţional din Iaşi şi la Liceul Petru Rareş din Piatra-Neamţ (1923-1930). Se va întoarce în capitala Moldovei unde va fi student al Facultăţii de Matematică (1931-1935), unde, după absolvire, va fi asistent până în 1938. Concomitent, a fost profesor la Liceul Alexandru cel Bun şi la Seminarul Veniamin Costache. Între 1938 şi 1974, a predat matematica la liceele Spiru Haret (1 septembrie 1938 -1 septembrie 1946), Petru-Rareş (1septembrie 1948-31august 1955, din care director în perioada 5 iunie1946-1august 1951) şi Calistrat Hogaş (1septembrie 1955-1iulie 1974, când a ieşit la pensie) din Piatra-Neamţ. A fost vicepreşedinte al sindicatului profesorilor din zonă (1946-1948) şi preşedinte al Societăţii de Matematică, Filiala Neamţ (1949-1958). Este autor al mai multor manuale pentru diferite discipline matematice, ce se predau în licee: Noţiuni de geometrie proiectivă, 1956; Din experienţa predării matematicii, 1958; Legarea teoriei de practică în predarea matematicii, 1958.
În 1965 i se acordă titlul de profesor fruntaş, în 1970, primeşte distincţia profesor emerit, iar în 1995 a fost declarat Cetăţean de Onoare al Municipiului Piatra-Neamţ. A debutat editorial cu singura sa carte de poezii, Tristul destin (Piatra-Neamţ, 1943). Este semnificativă aprecierea lui Florin Faifer despre poezia din prima perioadă a poetului: Tristeţea («tristeţea de strigoi») şi negrele presimţiri invadează un decor acoperit, ca un linţoliu jilav, de semnele toamnei. S-a înstăpânit o «vreme putrezită», podidită cu «cenuşă vânătă de zări». Ploi nesfârşite cad, «sinistre vânturi» îngheaţă sufletul risipind firavele iluzii. Totul e supus năruirii şi uitării în peisajul cenuşiu peste care se abate «suflarea morţii». O figuraţie ca şi simbolistă (heleşteul deşert, parcul părăsit, porturile fără viaţă, crucile din ţintirim, cheiul dezolant, gările pierdute în ceaţă), în care «sicriele de plumb» au un sunet bacovian, ar vrea să comunice senzaţia de pustiu şi deznădejde…
A fost laureat al unui concurs de sonete organizat de Revista Contemporanul (1947), locul al doilea revenindu-i lui Ştefan Augustin Doinaş. În lumea literelor, s-a bucurat de stimă, fiind ales secretar al Filialei din Piatra-Neamţ a Uniunii Scriitorilor, al cărui membru (stagiar) era din iunie 1951. Ia parte la activitatea de cenaclu, se implică în înfiinţarea altora (Slova nouă, 1947), la care colaborau: Constantin Prisnea, Dumitru Almaş, Har. Mihăilescu, Constantin Gavriliu, B. Munte, Nichita Bistriceanu ş.a. După război, notele de tristeţe, depresive, care caracterizau poezia lui Constantin Borş, au început să dispară. Poetul se aliniază la cerinţele impuse de noul regim, angajându-se prompt şi scriind poezia şantierelor de muncă ale Hidrocentralei de la Bicaz, şi chiar despre Canalul Dunăre – Marea Neagră. Dar poetul îşi varsă în versuri nu numai mânia faţă de lacheii burghezo-moşierimii sau faţă de imperialismul sângeros anglo-american, ci şi admiraţia faţă de întrecerea socialistă sau faţă de partid. În articole şi recenzii, adeziunea sa faţă de noul regim este totală. Mai mult, ia atitudine fermă faţă de putregaiul artei burghezo-occidentale, condamnă dogma artei pentru artă şi pledează pentru metoda realismului socialist. A scris şi proză, dar a renunţat, probabil, conştient că nu-i domeniul în care ar excela. Alături de alţi condeieri din Piatra-Neamţ (Dumitru Almaş, Mircea Butnaru, Constantin Gavriliu, George Demetru – Pan, Har. Mihăilescu), semnează versuri, închinate sărbătoririi unor evenimente precum: Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, Răscoala ţăranilor din 1907, împlinirea unui an de la proclamarea Republicii Populare Române, în culegerea Revoluţia în versuri. (nr. 3 apare cu titlul Oraşul şi subtitlul Caiete de poezie; nr. 4, cu titlul Caiete de poezie, publicat de Cenaclul literar Slova nouă), mai 1947, ian.-mart. 1948, iunie 1948. A fost redactor al celor şapte publicaţii de proză şi poezie scoase de acest grup (1946-1957). A semnat cu pseudonimele Lucian Mircea, Ion Lan sau Ivan Dimitrievici, rar cu numele adevărat şi a colaborat la: * Adevărul literar şi artistic; * Apostolul; * Curentul magazin; * Contemporanul; * Flacăra, Piatra-Neamţ, (1948-1951); * Gazeta de matematică; * Jurnalul literar; * Luminătorii (1943); * Luptătorul, Bacău (1948-1952); * Naţiunea (1947-1948); * Orizont; * Piatra socialistă literară, Piatra-Neamţ, (1947); * Universul literar; * Vremea.
Activitatea desfăşurată cu profesionalism de-a lungul întregii sale cariere didactice a făcut din Constantin Borş o personalitate cunoscută în lumea didactică şi în special a dascălilor de matematică. În aceeaşi măsură a fost remarcat şi apreciat de către colegii de breaslă din şcolile superioare de matematică din ţară rămânând una din cele mai strălucite imagini în mintea nenumăratelor generaţii de elevi pe care i-a condus în activitatea de descoperire a tainelor obiectului pe care l-a predat.
Constantin TOMŞA