Maria Rugină a fost profesoară de istorie la Şcoala Generală Nr. 12 din Piatra-Neamţ. Ştiam despre ea, dar o discuţie cu dumneaei, indiferent de problemă, nu am avut până de curând, când am editat cartea Profesorii. În memorie păstram/păstrez însă un eveniment de la un cerc pedagogic al profesorilor de ştiinţe sociale (economie politică şi filosofie) şi de istorie. Locul de desfăşurarea al activităţii a fost sala mare a Sfatului Popular Judeţean. De reţinut, activitatea profesorilor amintiţi stătea în atenţia organelor de partid, după cum ştiu cei mai în vârstă, iar şedinţele cercurilor acestora erau onorate nu de puţine ori de prezenţa multor activişti de cel mai înalt rang.
La una dintre şedinţe a urcat la tribună, voluntar sau obligată (mai mult ca sigur) profesoara Maria Rugină. Vorbea despre eforturile pe care le fac profesorii în educaţia patriotică a elevilor şi ca să înlăture o repetiţie în exprimare a pronunţat cuvântul travaliu. Ca arsă, Maria Gheorghe, prim-secretar al comitetului judeţean a partidului, a corectat-o pe loc: Travaliu fac doar femeile când nasc. A încercat Maria Rugină să-i vorbească despre cuvintele sinonime, dar a fost în zădar, academiciana nemţeană nu s-a lăsat lămurită.
Maria Rugină este originară din comuna Bozieni, Judeţul Neamţ. După terminarea clasei a IV-a primară a urmat cursurile Şcolii Pedagogice de Fete din Piatra-Neamţ. Apoi, ale Facultăţii de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Are o vârstă frumuşică şi se încadrează în categoria acelor homo sapiens pensionari care nu lasă timpul să treacă pe lângă ei ca apa pe lângă un corp uns cu grăsimi, ci îl folosesc în interesul lor şi al altora.
Maria Rugină a publicat până în prezent volumele Iubirea de idee, ideea de iubire (2009); Cartea nerostirii (2012); Neajungerea de sine (2014) şi Adevărul, „punctul fix” al neopririi (anul acesta), la Editura „Cetatea Doamnei”. În pregătire, ne spune autoarea, are: Apa vie din cuvânt (versuri); Binele – „Lumină din lumină” (versuri) şi Impresii literare (cronici).
Să zăbovim puţin asupra ultimei apariţii literare şi al sintagmei, punctul fix şi neoprirea – două noţiuni care par a se exclude reciproc. Dacă n-ar exista şi celălalt cuvânt, adevărul, s-ar putea discuta despre o problemă de ontologie, despre fiinţarea în continuă mişcare a existenţei iar aceasta se poate cunoaşte doar prin existenţa repausului.
Introducerea conceptului adevăr schimbă datele problemei, autoarea abordează o chestiune de gnoseologie socială, societatea este o realitate panta rhey, o realitate care curge, se transformă. Această curgere în viziunea doamnei Maria Rugină, nu este pozitivă, ci negativă. Forţând puţin lucrurile, am include gândurile doamnei Rugină într-o viziune schopenhauriană, că suferinţele sunt pozitive, plăcerile temporare. Depistăm în scrierile sale, de asemenea, multe accente de revoltă asupra situaţiei de azi a României, înscrisă pe coordonatele globalizării,
Cele spuse sunt subiectivismul meu despre unele exprimări în scris ale doamnei Rugină. În realitate, doamna Rugină este o optimistă incurabilă şi în discuţii te face să-ţi schimbi uneori gândurile. Te impresionează cum vede dumneaei senectutea, cum a trecut şi trece peste greutăţile inerente ale acestei vârste, cum percepe orizontul propriei vieţi.
Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive a scrierilor doamnei Rugină, problematica abordată în poeziile dumneaei reclamând o insistenţă mai îndelungată de meditaţi, o să subliniez doar că, dacă transformăm multe din gândurile sale exprimate în versuri şi figuri de stil în proză, Maria Rugină poate fi definită şi ca o eseistă, şi nu una de mâna a doua, ci una de profunzime. Şi aşa este: o eseistă oarecum aparte, cu gânduri redate prin metafore.
Ca majoritatea celor care s-au apucat de scris la anii senectuţii, doamnă Rugină nu-şi vinde cărţile, prin activitatea sa nu urmăreşte îndeplinirea unui proiect pecuniar, ci le oferă gratis colegilor, cunoştinţelor, instituţiilor de cultură. Apoi, dacă în lumea literaţilor nemţeni este mai puţin cunoscută, pe facebook face parte dintr-o familie numeroasă, ai cărei membri o apreciază şi cu care discută cestiuni literare sau politice, tot cu ajutorul metaforelor.
Emil BUCUREŞTEANU