După DEX, mitomania este o boală psihică (s.n) ce se caracterizează prin tendinţa de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; mania de a minţi. Aşa cum rezultă din această definiţie, pe un asemenea maniac, înainte de a-l critica, desconsidera ori blama, trebuie să-l ducem neîntârziat la psihiatrie pentru a fi tratat ca orice bolnav.
Din păcate, pe scena publică şi-au făcut apariţia o sumedenie de asemenea indivizi care contrariază societatea prin afirmaţiile lor ce-şi schimbă culoarea la fiecare pas precum pielea cameleonului. Zâmbind şi privindu-te drept în ochi, cu aerul cel mai nevinovat din lume, îndrugă verzi şi uscate, cuprinşi de-o frenezie soră cu beţia, pentru ca, imediat ce-au făcut colţul, să schimbe şi sensul celor abia afirmate, fără a se încurca în vreun scrupul de decenţă. Constant le rămâne doar zâmbetul. Constant ca o mască.
Împotriva acestor maniaci se aruncă o armată de ziarişti, analişti politici şi alţi cetăţeni oneşti, care consumă energie, nervi şi argumente pentru a-i da în vileag, pentru a-i detesta, pentru a ne convinge să procedăm la fel, iar pe viitor să nu-i mai votăm. Rezultatul este unul diametral opus. Ei capătă mai multă faimă, devin mai populari, mai prezenţi în memoria unui anumit electorat, încât la viitoarele alegeri se bucură de o recunoaştere şi mai largă.
Circul reîncepe cu mai multă vigoare, telespectatorii se împart în două tabere, pro şi contra, minciuna sfruntată, adică obraznică, gâlgâie pe unele canale, vărsându-se în mocirla democraţiei. Ceea ce este şi mai grav e că minciuna merge mână în mână cu impostura. Ce este impostorul? După acelaşi dicţionar, este persoana care caută, prin minciuni şi prefăcătorie, să treacă drept altcineva; şarlatan, escroc.
O formă mai rafinată de minciună şi impostură este manipularea prin dezinformare practicată la mai toate televiziunile. Cei mai mulţi oameni sunt conştienţi de acţiunea nocivă a „tembelizorului”, dar se lasă captivaţi de spectacol şi pierd din vedere „trasul pe sfoară”, satisfăcuţi că au subiecte de dezbătut a doua zi cu prietenii şi colegii.
Românul ştie că este minţit, dar uită imediat acest lucru şi îşi însuşeşte din zbor orice ştire, fără a o mai verifica, iar cei care tulbură apele exultă şi îşi văd liniştiţi de afaceri.
Câtă vreme suntem captivi în acest carusel al dezinformărilor, nu ne dăm seama că, odată cu aerul poluat cu de toate, respirăm minciuni, ne îmbăiem în minciuni, adormim cu minciuna în braţe, o întindem pe pâine la micul dejun şi o sorbim cu fiecare înghiţitură de cafea. Şi aşa, ,,cu amăgele” trece viaţa şi ajungem la un punct când avem impresia că ştim ce-ar fi trebuit să facem.
În încheiere, aş risca o întrebare. N-ar fi bine să se voteze o lege în Parlament prin care să se introducă obligativitatea efectuării unei analize medicale severe pentru orice candidat la o demnitate publică şi pentru orice patron sau director de televiziune? Mă gândesc şi la o descoperire epocală, demnă de Premiul Nobel. Un vaccin antiminciună.
Mihai MERTICARU