Tinerii de azi
Cei care spun că tinerii de acum nu ar avea valori şi câte şi mai câte nu îşi dau seama, se pare, că se află într-o situaţie de două ori contradictorie.
O dată pentru că dacă acest lucru ar fi adevărat ei ar fi primii care ar trebui să se învinovăţească şi să-şi facă probleme, pentru că ar fi ca şi cum şi-ar acuza copiii că sunt prost-crescuţi. Suntem responsabili, ca oameni un pic mai trecuţi prin viaţă şi mai ales ca dascăli, de tot ce se întâmplă cu ei, bun sau rău.
A doua oară pentru că dacă nu ar fi adevărat ar însemna că ei, cei care spun asta, nu au se pare capacitatea de a înţelege lumea din jur.
Tinerii de azi sunt de fapt la fel ca toţi tinerii de totdeauna, doar că au, poate, nevoie de mai multă încredere şi protecţie din partea noastră, pentru că vremurile sunt cum sunt.
Visurile şi planurile pe care şi le fac pentru viaţă au în ele aceeaşi scânteie de romantism care mereu i-a pus în mişcare pe oameni, în toate epocile.
Deşi societatea nu le oferă un climat prea bun şi nici perspectivele nu sunt foarte senine pe meleagurile noastre, ei iau încă o dată de la capăt povestea efortului dintotdeauna al oamenilor de a-şi croi un drum în viaţă cu o energie care ar trebui să stârnească doar admiraţie.
Dacă înţeleg bine, ei nici nu vor prea mult de la noi.
Pur şi simplu vor să vadă că ne pasă de ei, dar nu la modul declarativ, cum atâţia diriguitori ai învăţământului se tot agită la fiecare început de an şcolar cu fraze sunătoare, pompoase şi lemnoase, ci pe bune.
Vor să vadă că ne interesează, la şcoală, ceea ce ştiu şi au acumulat, mult-puţin, nu ceea ce nu ştiu (dacă se poate glumi aşa) şi că nu urmărim să-i prindem pe picior greşit şi apoi să-i articulăm, cum se spune, cu note proaste.
Vor să vadă că toate golurile şi lipsurile pe care le au, deopotrivă la învăţătură şi poate şi în comportament, sunt pentru noi un scop esenţial al venirii la şcoală şi că încercăm să-i sprijinim, nu să-i judecăm, să-i umilim şi să-i punem la punct.
Vor să aibă în noi un fel de părinţi care observă când sunt trişti, obosiţi sau dezorientaţi şi care îi întreabă ce se întâmplă şi dacă am putea să le fim de ajutor.
Vor să primească de la noi încurajări pentru tot ce fac bun şi să ne vadă bucuroşi de fiecare dată când reuşesc câte o ispravă, oricât de neînsemnată ar părea.
Tinerii de acum au negreşit valorile lor, aşa cum au şi erorile lor, ca toţi tinerii din toate generaţiile.
Depinde şi de noi cât şi cum vor izbândi şi mai ales dacă vor rămâne aici sau vor pleca în lume, cum se întâmplă deja sub ochii noştri.
Prof. psih. Vasile BAGHIU